Dinu răspunde lui Doru Radu

Doru Radu, Daniel Branzai, Iosif Țon… Sofisme, sofisme, sofisme

Nu putem să nu observăm că Doru Radu, la fel ca și Iosif Țon și Daniel Branzai, vrea să îi pună pe toți predicatorii pe lista colaboratorilor cu explicația că această colaborare a avut loc, fie că aceștia au știut de colaborarea lor, fie că nu au fost conștienți. Că lucrurile nu au stat așa ne arată dosarul lui Liviu Olah. La întrebarea: „În ce măsură s-a făcut vinovat de colaborare Liviu Olah?” Răspunsul este unul singur: „În nici o măsură!”Și ca el au mai fost și alții, deși nu așa proeminenți.

Iar teza că și cei din perioada stalinistă și cei din perioada ceaușistă au apelat la relații (primii cu comunștii, cei din urmă cu Apusul) și așa s-au făcut toți vinovați de colaborare sau apelare neprincipială la autorități, este o altă încercare de a-i face pe toți o apă și un pământ și de a oferi o altă scuză colaboratorilor. Ca și alte teze ale lui Doru Radu, nu stă în picioare. Primii au întreținut relații cu autoritățile comuniste din dorința de a-și apăra pielea și a-și menține privilegiile cu prețul trădării și vânzării fraților lor. În timp ce aceștia își mențineau pozițiile de conducere, alți frați mergeau la închisoare (Simion Cure de exemplu). Cei din a doua grupă huliți de Doru Radu că au apelat și ei la relații pentru a se pune la adăpost, realitatea este că au apelat la autoritățile internaționale sau apusene dar nu din dorința de a se pune pe ei la adăpost, ci din dorința de a apăra pielea fraților lor și a promova libertatea de închinare cu riscul de a-și pune propria piele la bătaie. E o deosebire pe care Doru Radu o estompează cu sofisme.

Mai mult, în timp ce reprezentanții acestei a doua grupe de credincioși „colaborează” cu Apusul dorind să arate realitățile „raiului” communist și să producă schimbări în sistem, reprezentanții oficiali ai evanghelicilor se străduiau să convingă Apusul că totul este roz în societatea socialist multilateral dezvoltată și credincioșii se bucură de toate drepturile posibile. Și unii și alții au apelat la autoritățile apusene, dar cu scopuri diferite. Trădătorii au primit aplauzele guvernului communist pe când cei ce spuneau adevărul erau hăituiți de autoritățile comuniste. Este, din nou, o deosebire pe care Doru Radu o estompează cu sofisme.