Toţi greşim în multe feluri… Raspuns lui Danut Manastireanu

Am prieteni care mă ajută cu articolele pe blog. Nu am ascuns lucrul acesta niciodată. Iarasi, nu am şcoli înalte cum au alţii, dar am şcoala vieţii. Ei bine, în această şcoală m-am lăsat învăţat de Învăţătorul pe care L-am ales din tinereţe să îmi fie Mântuitor şi Dascăl. Cred că am dovedit cu anii petrecuţi pe câmpul de luptă şi în închisoare că I-am rămas credincios. 

Când am început să public materiale pe blog am fost atacat imediat de un mahalagiu care în afară de indecenţă, vorbe porcoase şi expresii jignitoare la adresa celor mai mulţi blogeri nu excelează în nimic altceva. Zilele trecute mi s-a semnalizat că mahalagiul face greşeli de ortografie şi exprimare, şi l-am rugat pe unul din colaboratori să elaboreze asupra acestora. Fără să ştiu, articolul a răscolit şi grădina lui Dănuţ Mănăstireanu, care se pare că a fost originatorul greşelii de ortografie. Acesta mi-a trimis un comentariu de mustrare care, ce să zic? Are dreptate şi nu are dreptate. Are dreptate că o greşeală de ortografie nu indică în nici o măsură cultura sau incultura cuiva, şi că un om ce are probleme cu vederea este scuzat că face greşeli, mai ales când scrie noaptea. De acord, şi aici sunt scuzele mele sincere.

Iată şi comentariul lui Dănuţ Mănăstireanu.

Multumesc frumos, domnule Radoi, pentru etichetari. Ele par sa fie scrise de altcineva decit dvs, ar asta nu are importanta, de vreme ce sunt afisate pe blogul dvs. Ma intreb de unde vine aceasta ura? Nu stiu sa va fi facut rau vreodata. Sau poate voi fi facut-o si nu sunt constient. Daca este asa, va rog sa-mi spuneti si voi incerca sa corectez.
Da, este adevarat, am afisat aceasta postare tirziu noaptea, si nu am fost suficient de atent. Se mai intimpla celor cu probleme de vedere. Iar mie destul de des. Din pacate. Dvs. ati incercat sa functionati cit de cit bine cu un singur ochi sanatos? Oricum, am corectat atunci cind mi s-a atras atentia.
Daca dvs. socotiti ca o greseala 'typo' este dovada de incultura, atunci, recunosc, sunt un incult. Si imi pare rau ca nu am reusit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor si a competentelor dvs. lingvistice. Dar ma voi stradui sa ma calific in viitor.
Cit despre competentele mele teologice, poate ar fi mai decent sa-i lasati a se pronunta pe cei care au expertiza in acest domeniu.
Batrinetea este un test serios al caracterelor nostre. Unii dintre noi se fac mai rai, in loc sa devina mai intelepti la batrinete. Eu va doresc tot ce se poate mai bun. Si mie la fel.
Si, daca va voi Dumnezeu sa ne vedem vreodata fata catre fata, poate imi explicati si mie sursa acestor manifestari umorale, ca nu le inteleg.
Fiti binecuvintat!

În ce privinţe nu sunt de acord cu comentariul?

Articolul nostru se adresa mahalagiului binecunoscut care s-a erijat de o vreme în „arbitrul eleganţei” dar nu face altceva decât să emane miasme grele vinovate de otrăvirea dialogului purtat pe internet. El este cel ce a preluat titlul cu greşeala buclucaşă. El este cel ce are pretenţia că verifică exprimarea în scris a altora. Şi el este cel vinovat de incapacitatea de a sesiza exprimarea defectuoasă. Halal aşa scriitor!

Dănuţ Mănăstireanu are simpatia noastră pentru condiţia precară a ochilor săi, dar nu are scuză pentru colaborarea cu coţcarul ce se dă drept literat şi admonestează cu mândrie fariseică pe alţii. Greşelile de ortografie sunt una, dar cele de comportament sunt alta. Greşelile de vedere sunt scuzabile, dar cele de teologie nu mai sunt. A pretinde înţelegere pentru greşelile proprii, este de înţeles, dar a fi extrem de dur şi caustic cu cei care au vederi diferite de ale tale, nu mai este de înţeles. 

Dănuţ Mănăstireanu nu este vinovat de greşelile ortografice ale articolelor sale, dar este responsabil de atacurile pe care le-a dat cu furie împotriva credincioşilor fundamentalişti care nu înţeleg să îşi mlădieze concepţiile teologice după brizele puturoase venite de la Canterbury. Că cineva este dornic să vadă pacea impunându-se în Orientul Apropiat, este de înţeles, dar când cel care "cauta pacea" atacă în mod constant Israelul şi ridică în slăvi pe teroriştii palestinieni, acest lucru nu mai ţine de dioptrii, ci este dovada ochiului spiritual afectat de întuneric. 

Când cineva cere înţelegere pentru greşelile proprii trebuie să găsească înţelegere, nu însă în cazul în care este în cârdăşie cu cei ce pescuiesc greseli, bunaoara falitul care îşi trâmbiţează găselniţele cu privire la greşelile gramaticale ale altora. Nu l-am găsit niciodată pe Dănuţ Mănăstireanu admonestându-şi prietenul pentru că ridiculizează pe cei care făceau greşeli de „typo”. Respectul îl datorăm tuturor celor ce manifestă respect, mai puţin celor ce pretind respect, dar  dau cu toporul în stânga şi dreapta etalându-şi liberalismul teologic şi agresând pe cei care nu îi aprobă.

Probabil că ar trebui să întreb eu primul, dacă ne vom vedea faţă în faţă: Cu ce a greşit bătrânul Nicolae Rădoi că a rămas acelaşi, un credincios neabătut de la Cuvântul Domnului în timpuri bune şi rele, că l-aţi atacat în nenumărate rânduri şi i-aţi batjocorit credinţa fundamentalistă? Afară numai de faptul că "păcatul" consecvenţei în credinţă este de neiertat pentru unul care şi-a schimbat convingerile la fel ca şi ţiganul caii.

In privinta imbatranirii, cred ca este mai bine sa ramai consecvent, inclusiv in credinta, decat sa o abandonezi pentru vanturile de invatatura ce imping incoace si incolo: cand in lagarul teologiei anglicane, cand in cel al teologiei palestiniene, cand in cel al ecumenismului, si cine mai stie, poate si in cel al uraciunii pustiirii ce se vede ca se aseaza in locul sfant.
 

Fiţi binecuvântat cu credinţa dată sfinţilor şi cu pocăinţa întoarcerii la adevăr.