Mai rar îți este dat să
citești ceva atât de caraghios ca și articolul împănat al doctorului Aoleu în
care îi dăscălește pe credincioșii evanghelici să nu facă politică aici
deoarece avem nevoie nu de mobilizare, ci de mai mult duh. Autorul, confuz în
toate părțile (din care nu lipsesc politica și teologia), nu precizează ce fel de duh, dar dacă este cel
de care era personal animat, apoi vaișamar de noi!
Unul din comentatori îi
expune viciile de argumentare și alambicările verbale cu un simplu paragraf
care surprinde excelent filosofia doctorului ce se pronunță împotriva mizerabilei
politici în spiritul paradigmei „să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic,
sau să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici pe colea...”
adrianur Says: Cu
alte cuvinte: Politica
e mizerabila. E bine sa votam. Nu si sa candidam. Deci e bine sa votam dar nu
pe ai nostri (daca cumva candideaza totusi), ci pe altii, ca noi sa nu ne
manjim. Sau, stai.. e ok sa votam si pe ai nostri dar nu e deloc bine sa ne
mobilizam…!? Cam intortocheat...
La care doctorul Aoleu
își exprimă mulțumirea că discursul lui în doi peri a reușit să determine în
criticul său gândire dialectică!
În discuție intervine și magistrul anglican,
care este foarte mulțumit că doctoral Aoleu a putut să îi exprime confuzia mai bine decât ar
fi putut-o face el însuși:
Multumesc foarte mult lui Emanuel Contac
pentru acest text. El exprima, mult mai bine decit as fi putut-o face eu,
sentimentul amestecat pe care-l am cu privire la acest subiect.
ntr-o
altă abordare, dar similar de inteligentă, anglicanul se declară conservator și
în același timp activist de stânga:
Și eu, și Manu, avem convingeri destul de conservatoare
cu privire la familie și la apărarea vieții, dar eu nu cred doar in dreptul la
viata al celor nenascuti, ci si al celor care s-au nascut deja, chestiune care
nu pare sa preocupe prea mult pe crestinii de dreapta…
Se
vede că în cazul celor vrăjiți de abureala venită de pe Tamisa se poate să fii
și conservator și de stânga, așa cum este posibil să revizuiești fără a schimba
nimic…
Cea mai nostimă componentă a articolului o
formează însă comentariile megalomanice ale lui Dandanache ce îi ia de urechi
pe cei doi asini, îi insultă în repetate rânduri, și aceștia nu cutează nici
măcar să se supere. De-abia după ce cei doi îi aruncă o flatare ce îi perie
firea amicul Dandanache se potolește și trece la aprecieri pozitive care au
darul să mobilizeze pe cei doi doctori care până atunci pledaseră împotriva
nevoii de mobilizare și pentru nevoia de duh. Se vede că duhul i-a părăsit. Au
rămas însă cu mobilizarea, ceea ce nu este lucru mic pentru niște indivizi ce
fuseseră înfundați în ceață cu câteva momente înainte.
No comments:
Post a Comment