I-au trebuit
Galaaditului (unii mă întreabă cine este ilustrul? şi le răspund că nu este
nimeni altul decât Barzilai, de pe plaiurile Galaadului) aproape un an şi
câteva lovituri cu şutul ca să se pronunţe în sfârşit împotriva ereziei
ţoniste. Dacă a făcut-o din convingere, nu ştim, dar că este în
continuare confuz şi lipsit de claritatea unui om al lui Dumnezeu, asta se vede
de la o poştă.
Condamnă mişcarea
Adoram, dar laudă Metanoia ce este în cârdăşie cu Adoram şi cu celelalte
grupări scelerate apărute ca ciupercile după ploaie în România.
Cere părinţilor să
fie vigilenţi, dar laudă muzica rap.
Condamnă pe Bill
Johnson şi alţii de teapa acestuia, dar promovează concepţia anti-cesaţionistă
care produce predicatori rătăciţi ca Bill Johnson şi Randy Clark.
Publică predici
solide din punct de vedere doctrinar ale lui John Mac Arthur, dar şi de ale lui
Rick Warren şi Tony Compollo, care lasă de dorit din multe puncte de vedere,
dar despre care Galaaditul nu avertizează deloc. Amestecă grâul cu paiele şi
neştiutorii le consumă fără discernământ.
Publică pe blogul
său articole teologice de orientări contradictorii, fără a-şi preciza poziţia
proprie. Este mult mai convenabil. Eviţi lupta doctrinară şi eşti prieten şi cu
îngerul negru şi cu cel alb.
Să continuăm cu
nedumeririle? Înainte să pretindă că el a avertizat cu privire la erezia lui
Iosif Ţon, Galaaditul ar trebui să îşi amintească faptul că a refuzat să îl
condamne în timpul când lucrurile erau fierbinţi şi alţii erau pe câmpul de
luptă suferind ridiculizarea carismaticilor români puşi pe harţă ca şi câinii
de pe maidan. De-abia după ridicarea colbului ce a expus clar poziţia eretică a
lui Iosif Ţon a avut şi el curajul să condamne erezia şi pe eretic. Dar tot
prieten a rămas cu cei care şi-au bătut joc de predicatorii baptişti care au
înfruntat ocara pe frontul anti-străjeresc şi anti-ţonist.
No comments:
Post a Comment