Cine se scuză se acuză!

Se pare că pastorul Belciu Busuioc nu poate suporta nici cea mai neînsemnată critică ce i se aduce. În urma dialogului pe care l-a inițiat cu mine pe marginea publicării memoriilor mele, când m-a îndemnat să nu suflu o vorbă despre cei ce ne-au trimis la închisoare invocând virtuți creștine ca dragostea, a renunțat să mi se adreseze direct prin scrisori, dar a continuat să se prezinte pe sine într-o lumină pozitivă și să condamne pe cei care îi aduc critici (subsemnatul și alții care îl cunosc din perioada persecuțiilor ceușiste și nu trec sub tăcere șovăielile și oscilațiile lui).

Zilele trecute a fost invitat să predice în Bisericile Baptiste Române din Los Angeles, și a decis să vorbească despre dragostea creștină. Ascultându-l mi-am adus aminte de Iosif Țon, care în loc să își mărturisească zig-zagurile și trădările, a adoptat ca temă a predicilor sale în ultima vreme virtutea bunătății! Cel care ne-a trimis la închisoare ca să câștige bunăvoința Securității și să parvină în Cultul Baptist, acum vorbește de bunătate! Cel care ne-a abandonat în momentele grele prin care trecea Biserica Baptistă din Caransebeș în toamna anului 1978 (Belciu Busuioc) predică acum de dragostea creștină! În predica sa s-a plâns că cineva l-a murdărit pe internet, dar adevărul va ieși la iveală!

Am să îi aduc în față patru lucruri care ar trebui să îl muncească și să nu îi dea voie să vorbească de dragostea creștină atâta timp cât prin faptele lui a negat dragostea creștinească și a demonstrat indiferență față de frații care aveau nevoie de dragostea lui și așteptau să îi asiste în probleme. 

1. Biserica Baptistă din Caransebeș l-a ales ca păstor în vara anului 1978. Cei care au pledat pentru alegerea lui au fost membrii comitetului care din februarie 1978 nu mai închinau biserica în fața împuterniciților și în fața conducătorilor baptiști corupți (fie ei cei din Timișoara, fie cei din București). Pastorul Belciu Busuioc a cunoscut poziția noastră față de autorități și a acceptat poziția de păstor. El însuși a fost prezent la adunarea generală ce a reconfirmat comitetul Bisericii la 27 iulie 1978. Era de așteptat ca pastorul Belciu Busuioc să manifeste principialitate și să lupte alături de acel comitet pentru ca Biserica să fie lăsată în pace de cozile de topor de la Timișoara și de la București. Lucrurile s-au complicat când acele cozi de topor au cerut insistent autorităților să ne aresteze și să ne condamne la închisoare. Am fost arestați în 15 octombrie și condamnați rapid în următoarele câteva zile. Unde a fost pastorul Busuioc? Nu a fost alături de Biserica ce îl alesese ca pastor! Nu a venit la procesul nostru să ne apere, nu a scris vreun memoriu în apărarea celor condamnați pe nedrept. A decis să stea pe tușă, sau să accepte o poziție pe care i-au dat-o cei de la București, de păstor undeva în nordul țării! Pastorul Belciu Busuioc a uitat de oile turmei din Caransebeș ce erau mâncate de lupii răpitori (Gheorghe Băleanu, Ioan Stanca, Cornel Mara, Paul Bărbătei, Ioan Bunaciu etc.)! Domnul nostru a spus că un păstor plătit fuge când apare primejdia și lasă oile în gura lupului! Așa a procedat Belciu Busuioc în toamna anului 1978 cu membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș ce îl aleseseră pastor!

2. După ce apele s-au liniștit la Caransebeș, noi am ieșit din închisoare și am emigrat în Statele Unite, iar cei vreo 140 de membri ce fuseseră excluși samavolnic de Paul Bărbătei &Co. erau ținuți în afara Bisericii, Belciu Busuioc a revenit ca păstor la Caransebeș. Ce trebuia să facă și nu a făcut? Ce nu trebuia să facă și a făcut? Iată câteva lucruri care aruncă lumină asupra poziției ce o adoptase după toamna anului 1988 când ne-a abandonat în gura lupului. Nu trebuia să coopereze cu elementele trădătoare ce contribuiseră la trimiterea noastră în închisoare. Dar în comitetul Bisericii avea pe cei mai mari trădători de frați. Lucrul acesta nu l-a deranjat cu nimic. Trebuia să caute pe membrii excluși și să îi readucă în Biserică. Nu a făcut-o din proprie inițiativă. Când cei 140 de excluși au luat decizia să înființeze o altă Biserică Baptistă în Caransebeș în cartierul Balta Sărată, Securitatea a intervenit și a cerut ca aceștia să fie reprimiți în Biserică pentru a stopa înființarea unei alte congregații baptiste în oraș. Ce dragoste a arătat pastorul Belciu Busuioc pentru cei 140 de frați nedreptățiți de conducătorii Cultului Baptist? Îi lasă pe cititori să ghicească. Nu mi se pare îndreptățit să vorbească despre dragoste, el care a arătat atîta lipsă de interes față de frații persecutați de comuniști! 

3. Lupta autorităților împotriva credincioșilor din Caransebeș ce pledaseră pentru libertate religioasă în cultul Baptist a continuat și în anii următori, și după plecarea noastră în America. Autoritățile căutau orice scuză pentru a elimina din Biserica Baptistă din Caransebeș pe cei care se arătaseră inflexibili în toamna anului 1978 refuzând să recunoască samavolniciile înfăptuite de conducerea Culutului Baptist. Belciu Busuioc a cântat în strună autorităților când a exclus din biserică pe câțiva credincioși ce „păcătuiseră” prin faptul că încercaseră să părăsească România. Dacă avea dragoste de frați nu trebuia să dea afară din Biserică pe fratele Olaru, dirijorul corului, și fratele Arnăut, unul dintre luptătorii pentru libertate religioasă care fusese trup și suflet cu noi, încarcerații. A făcut-o însă fără să aibă motive biblice! Era suficient că autoritățile cereau acest lucru! Când însă alte persoane au părăsit ilegal România (de exemplu, soția lui George Dancea) pe aceia nu i-a dat afară, nici pe membrii familiei ce rămăseseră în urmă! De ce această procedură diferită pentru unii și pentru alții? Interesele cui le-a slujit pastorul Busuioc când dădea afară pe cei ce luptau pentru libertate religioasă, dar refuza excluderea celor ce făsuseră același lucru, dar nu erau în colimatorul Securității? Unde a fost atunci dragotea de care vorbea zilele trecute? 

4. În 1987 a fost ales vicepreședinte al Cultului Creștin Baptist din România. Ca vicepreședinte avea datoria să reprezinte interesele fraților săi înaintea autorităților comuniste și înaintea forurilor internaționale ce se ocupau de drepturile religioase ale oamenilor. Nu a făcut-o! A călătorit în străinătate, dar nu a suflat o vorbă despre persecuțiile la care erau supuși creștinii evanghelici din România. Mai degrabă și-a reprezentat „drepturile sale.” Și-a construit un castel în Caransebeș, o vilă ce întrecea în splendoare și casa primarului orașului! 

Iată cum i-a iubit pe frații săi pastorul Busuioc. I-a abandonat în gura lupului când erau persecutați. A stat departe de Caransebeș câtă vreme acolo erau lupte ce presupuneau jertfe. I-a menținut pe cei excluși pe nedrept în afara Bisericii, deși ar fi trebuit să își arate aprecierea pentru aceștia și să îi aducă înapoi în Biserică. A arătat însă că e sensibil la dorințele Securității de a da afară pe cei ce voiau să scape din iadul comunist. I-a dat afară, deși nu au păcătuit cu nimic în conformitate cu Scriptura care zice că dacă poți să devii liber, folosește-te de ocazie! 

Și mai este ceva. Pastorul Busuioc se mândrește că a construit case de rugăciune în România și a ajutat în alte privințe cu fonduri lucrarea lui Dumnezeu! Tot ce e posibil, dar nu erau fondurile lui, ci erau strânse de la alții! Așa că nu ar trebui să se laude din moment ce alții au dat, iar el numai a canalizat banii, și nu se știe cât de corect i-a canalizat! Eu nu am strâns bani de la alții pentru a construi biserici în România, ci am dăruit personal pentru acest scop. Când eu am plecat din România am dăruit tot ce posedam, nu am vândut lucrurile ce le aveam, ci le-am dăruit, inclusiv Volga, mașina proprie ce am dat-o unui păstor ce se ocupa cu distribuirea de Biblii. Casa de la țară ce o aveam am dat-o comunității bisericești dela Oțelul Roșu. Nu știu ca pastorul Belciu Busuioc să fi dăruit tot ce avea la plecarea lui în Australia. Cert este că a trăit și trăiește pe picior mare.

Dacă simte că i s-a făcut o nedreptate prin cele ce am scris (s-a plâns că cineva l-a murdărit pe blog, dar adevărul va ieși la iveală), îi dau voie să publice orice informație vrea ca să arate că nu am dreptate în ceea ce am evidențiat aici. Și pe mine mă interesează adevărul. Pastorul Belciu Busuioc are dreptul la cuvânt pe blogul lui Nicolae Rădoi. Până atunci îl sfătuim să vorbească mai puțin despre dragoste și să o arate mai mult prin fapte!