Două rapoarte date Securității care explică atît de mult

Primul dat de Romulus Oprea, cel mai renumit trădător al frățietății Bisericii Baptiste din Caransebeș, arată că era în stare să strângă doar vreo 35 de semnături ale unora ce erau de partea Comunității și Uniunii Baptiste. Doar 35! 

Al doilea raport, întocmit de un ofițer de Securitate, arată sarcinile ce le trăgeau agenților lor, cum era Romulus Oprea, și felul cum trebuiau să acționeze în Biserică pentru a produce instabilitate și a submina comitetul ales de Biserică, pe care însă conducătorii Comunității Baptiste din Timișoara l-au declarat demis (o ilegalitate clară) și pe membrii comitetului legal înlocuiți cu un comitet numit ad-hoc de ei (altă ilegalitate), compus din patru trădători notorii. Majoritatea covârșitoare a membrilor Bisericii Baptiste din Caransebeș nu a acceptat niciodată dictatele de la Timișoara, știind că au dreptul să aleagă pe cine vor în conducere și nimeni nu poate impune un alt comitet. Conducătorii baptiștilor de la Timișoara și București știau că au doar 35 de oameni de partea lor, dintr-un total de aproape 500 de membri! Ei se foloseau de aceștia pentru a produce dezordine și pentru a justifica intervenția lor! Cu altă ocazie vom arăta că unii au fost incitați să vină la Biserică cu botele lor, ca să intimideze și să își împlinească planurile criminale împotriva Bisericii Baptiste din Caransebeș. 

De observat că ofițerul de Securitate cerea ca Romulus Oprea să spună că memorial său era semnat de 220 de personae, desi cu câteva zile înainte acesta îi comunicase că erau doar 35 de personae pe care puteau conta cei de la Securitate pentru memorial său! De asemenea se observă instrucțiunile oferite de ofițerul de Securitate prin care se cerea unor elemente huliganice să conturbe liniștea bisericii, să destabilizeze serviciile religioase și să strige împotriva celor aleși legal în conducerea Bisericii, să foloseasc chiar forța pentru a produce dezordine și haos, ca în felul acesta să poată pretinde că atâta vreme cât Nicolae Rădoi și ceilalți din comitet erau în fruntea Bisericii, lucrurile erau foarte critice în Biserică.

Din acest raport se vede cât de mincinoase erau pretențiile celor de la Uniune că membrii Bisericii Baptiste din Caransebeș erau de partea lor, că Nicolae Rădoi și cei din comitetul Bisericii făcau scandal la adunările bisericești, etc. De fapt erau ei, conducătorii în cooperare cu Securitatea, care  plănuiau în amănunt crearea de situații artificial critice care să permită intervenția lor, și erau oamenii lor declasați de care ei și Securitatea se foloseau, care produceau dezordine și ceartă în Biserică! Securitatea sfătuiește pe vânduții Cultului Baptist să folosească forța pentru a da jos de la amvon pe cei doriți de Biserică!

De asemenea mai este de observant că Securitatea se folosea și de elemente „baptiste” din America pentru a discredita pe credincioșii ce luptau pentru libertatea religioasă în România. Aceștia erau cei din conducerea Asociației Bisericilor Baptiste din America! Iată cum vânduții plasați în fruntea Cultului Baptist din România cooperau mână în mână cu vânduții plasați în fruntea Asociației Baptiștilor din America. O mână spală pe celalaltă! Numai că nu puteau spăla obrazul pătat de trădare, subversiune și slugărnicie față de Securitate, atât al Uniunii Baptiste de la București, cât și al Asociației Baptiste din America!