Nota unei convorbiri telefonice care revelează schimbarea de macaz a lui Iosif Țon

Nota de mai jos oferă informație despre o convorbire dintre Iosif Țon și doi membri ai Bisericii Baptiste din Timișoara, Viorel Vuc și Radoi Nicolae. În această convorbire Iosif Țon „sfătuiește” la colaborare cu elementele vândute din fruntea Cultului Baptist, ceea ce era o abatere de la linia pe carfe el o indicase cu patru ani în urmă când scrisese lucrarea Cine își va pierde viața unde spusese că colaborarea cu conducerea cultului era curvie spirituală și este preferabil să murim decât să colaborăm cu ei sau cu autoritățile!

„Sfatul” său era de asemenea o abatere de la scrisoarea ce o publicase cu vreo două luni înainte împreună cu Aurel Popescu privind poziția lor comună față de ALRC și luptătorii din acest comitet, în frunte cu Pavel Nicolescu. Atunci Iosif Țon spusese că unii credincioși au chemarea să lupte pentru garantarea libertăților religioase înscrise în Constituția țării, referindu-se la Pavel Nicolescu și ceilalți membri ai Comitetului ALRC. În convorbirea telefonică însă îl condamna pe Pavel Nicolescu și îndemna la colaborare!

De ce această schimbare de macaz la Iosif Țon?  El era deja păstorul Bisericii nr. 2 din Oradea și era plătit de Biserică fără să aibă recunoașterea Cultului sau a Departamentului Cultelor! Tocmai aici era problema. Cei din conducerea cultului la instigația Departamentului Cultelor au inițiat o acțiune împotriva lui! Aveau pe mânecă tromful excluderii lui Iosif Țon din cult! Aceasta era amenințarea ce plana deasupra lui și el avea interesul să o abată. Soluția lui? A ales să colaboreze cu conducerea coruptă a Cultului Baptist și cu Securitatea, și le-a dat imediat semne că este gata să acționeez corect din punctul lor de vedere! De aceea a refuzat să participe la serviciul de închinare din Timișoara unde frații își luau  rămas bun de la Liviu Olah, deși promisese că va fi acolo (vom vedea din alte documente lucrul acesta), de aceea când Aurel Popescu și Pavel Nicolescu au fost excluși din cult (toți trei erau în aceeași barcă), Iosif Țon, în loc de excludere, a fost recunoscut ca păstor la Oradea și ca profesor la Seminarul Baptist din București! Prețul a fost trădarea noastră. Imediat după ce a fost primit cei 30 de arginți a publicat scrisoarea din 28 noiembrie în care referindu-se la 15 octombrie 1978 când miliția ne-a bătut și arestat la Caransebeș, el ne condamna pe noi, și apăra intervenția autorităților și scuza pe cei de la Uniunea Baptistă de la București ce au făcut plângere penală împotriva noastră pentru că nu i-am lăsat să procedeze cum voiau în Adunarea generală a Bisericii!