Pe cine voia comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș ca păstor în vara anului 1978?

O notă informativă scrisă în 31 iulie 1978 de cei de la Securitate în urma ascultării unei convorbiri telefonice dintre fratele Timotei și Nicolae Rădoi. Din notă transpar următoarele:

Comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș îl vrea ca păstor pe seminarisutl Belciu Busuioc, deoarece acesta nu este un om compromis prin relații cu Securitatea. Lucrul acesta este o dovadă că Iosif Țon invoca motive fanteziste în scrisoarea lui din 28 noiembrie 1978 ca să condamne comitetul din Caransebeș susținând că acel comitet nu îl voia pe Belciu Busuioc ca pastor.

De observat faptul că deși Biserica se pronunțase că îl vrea pe seminaristul Belciu Busuioc ca păstor, și deși acesta acceptase propunerea, la iscarea problemelor din octombrie 1978 pastorul Belciu Busuioc nu era de găsit prin preajma Bisericii Baptiste din Caransebeș. Comitetul Bisericii s-a trezit în acea luptă fără aportul așteptat al lui Belciu Busuioc. Acesta a decis că era mai bine să abandoneze Biserica din Caransebeș în gura lupilor și să își pună el pielea la adăpost. A acceptat propunerile celor de la Uniune să uite de Caransebeș și să meargă ca păstor la o Biserică în nordul țării, departe de frații săi care intraseră în focul luptei! Caransebeșul a revenit în atenția lui imediat ce lucrurile au fost „pacificate” prin arestarea și condamnarea noastră! Atunci Belciu Busuioc a acceptat să revină la Caransebeș ca păstor. Nu mai exista nici o amenințare din partea autorităților și din partea vânduților de la Uniunea Baptistă!

Nota expune faptul că Iosif Țon, deși promisese, nu a fost prezent la serviciul divin din Timișoara când fratele Liviu Olah își lua rămas bun de la frățietate urmând să plece în America. Țon nu era prezent pentru că începuse dansul cu autoritățile și voia să și le facă binevoitoare!

Ceea ce îl determina pe Iosif Țon să schimbe macazul era faptul că reprezentanții Uniunii Baptiste hotărâseră să îl dea afară din cult. Biserica Baptistă din Oradea era alertată și redactase o scrisoare prin care informa frățietate de cele plănuite de Uniune. Se urmărea mobilizarea în vederea opunerii față de o manevră nestatutară a Uniunii.

Din notă reiese clar că comitetul Bisericii Baptiste din Caransebeș era gata să acționeze în apărarea lui Iosif Țon în fața nedreptății ce urma să i se facă prin excluderea din cult. Ceea ce nu știu cei doi interlocutori (Timotei și Rădoi) și nici Biserica Baptistă nr. 2 din Oradea, era că la ora aceea Iosif Țon deja pactizase cu Securitatea nu doar pentru a evita excluderea din cult, ci mai ales pentru a ajunge profesor la Seminar.

Nota arată intenția comitetului Bisericii Baptiste din Caransebeș de a aduce Biserica în stare de independență față de Comunitate și Uniune (și implicit față de autorități), forurui ce trebuiau să reprezinte și să apere interesele credincioșilor în fața autorităților, dar care de fapt reprezentau interesele guvernului comunist în biserici! Nota consemnează și faptul că Rădoi și cei din comitet erau gata să își jertfească viața în acea confruntare cu trădătorii și cu asupritorii Bisericii!