Mi s-a imputat faptul că
am adus pe blog discuția începută cu pastorul Belciu Busuioc cu privire la cele
petrecute în anul 1978 în Biserica Baptistă din Caransebeș. Ca să puteți înțelege
lucrurile e necesar să precizez de la început că din februarie 1978 Biserica
Baptistă din Caransebeș a luat o poziție ce deranja enorm atât autoritățile
comuniste cât și pe cei din conducerea cultului baptist, fie că e vorba de Comunitatea
de la Timișoara sau de Uniunea din București.
Cu ocazia alegerilor din
februarie 1978 Biserica Baptistă din Caransebeș a dat la o parte comitetul
compromișilor și a colaboratorilor cu Securitatea și a ales un comitet format
din tineri, oameni integri și gata să apere principiile Cuvântului lui Dumnezeu
în relațiile cu autoritățile. Fiindcă pastorul Ieremia Gavagină era un
colaborator al Securității, Biserica nu l-a mai vrut ca păstor. Acesta s-a
retras, dar Comunitatea de Timișoara a vrut să impună un alt colaborator al
autorităților, pastorul Sima Boșneag de la Oțelul Roșu.
De când noul comitet a
fost pus să conducă Biserica, la adunările generale ale Bisericii și la sesiunile
comitetului nu au mai putut lua parte niciunul din cei ce participaseră înainte
dar nu erau în drept să participe, împuterniciții cultelor (cei regionali,
printre care unul numit Pârneci, și cel de la București, numit Cârstoiu).
Lucrul acesta a alertat pe toți cei ce slujeau interesele partidului, fie că
era vorba de conducerea cultului baptist, sau de cei din organizațiile
socialiste însărcinate să supravegheze bisericile: autoritățile locale
(primarul, secretarul de partid, ofițerii securității locale etc.) sau cele
centrale: Departamentul Cultelor, Securitatea, organele de partid etc.).
Comitetul
Bisericii Baptiste din Caransebeș era ferm hotărât să nu mai admită
compromisuri ca și înainte când organe de partid și din conducerea orașului
fuseseră primite la ședințele comitetului și la adunările generale ale Bisericii,
să dea directive și indicații prețioase! Așa se face că acele persoane
neautorizate de statutul Bisericii și de Biblie nu au mai fost admise la
întruniri, ceea ce însemna o palmă dată autorităților comuniste
Noul comitet s-a
consultat cu Biserica și s-a luat hotărârea de a chema ca păstor pe fratele
Belciu Busuioc, ce era seminarist. Această decizie a fost comunicată fratelui
Busuioc. Decizia de a-l chema ca păstor a fost luată datorită faptului că se
știa că Belciu Busuioc nu era colaborator cu Securitatea.
Fratele Belciu Busuioc a
petrecut vara anului 1978 în Caransebeș, făcând practica ce se cerea seminariștilor.
În acea vară conducerea Comunității Bisericilor Baptiste de la Timișoara a primit
ordine de la autorități să elimine comitetul
ales democratic de Biserică și să reinstaureze vechiul comitet. Aici intervine
rolul pastorului Belciu Busuioc, care la sfârșitul lunii iulie a prezidat
adunarea generală a Bisericii care a reconfirmat la conducerea Bisericii
comitetul ce fusese ales în februarie 1978. Imediat după această adunare
generală Iosif Țon a venit al Caransebeș să submineze hotărârile adunării
generale și să spună că comitetul reconfirmat nu era ales biblic, deoarece nu
fusese reales în urma unui post de trei săptămâni! El cerea ca comitetul să fie
dat la o parte și să se țină o nouă adunare generală în 13 octombrie (știa el
că atunci vor veni de la București Cornel Mara și Paul Bărbătei și Ioan Bunaciu
să impună o nouă conducere în Biserică! Pastorul Belciu Busuioc i-a spus însă
lui Iosif Țon că „Biserica i-a ales, și nimeni nu îi poate da jos decît
Biserica!”
În anul 1994 la Los
Angeles eu l-am confruntat pe Iosif Țon cu cele intreprinse și pastorul Belciu
Busuioc, i-a reamintit lui Iosif Țon că ceea ce el ceruse
atunci, demiterea comitetului, nu era statutar! Iosif Țon încerca să se
disculpe, dar pastorul Busuioc i-a dat replica: Frate Țon, dumneavoastră ați
încercat să desființați o hotărâre a bIsericii și eu v-am spus atunci: „Biserica
i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!”
Au trecut anii. La ora
actuală pastorul Busuioc are interesul să îl scoată basma curată pe Iosif Țon
și de aceea în dialogul cu mine a pretins, nici mai mult, nici mai puțin că
Iosif Țon a fost acela care a susținut comitetul bisericii din Caransebeș cu
cuvintele: „Biserica i-a ales, numai Biserica îi poate da jos!” El mă sunase să
insiste să nu cumva să dau numele celor ce se compromiseseră în istoria de la
Caransebeș din anul 1978. Bănuiam că stătuse de vorbă cu alți indivizi care
voiau de la mine același lucru: să nu pomenesc de trădătorii din conducerea
cultului, insistând că aceia și-au reconsiderat poziția și au dat dovadă de
pocăință. Nimic mai departe de adevăr!
Dacă pastorul Belciu Busuioc
și alții ca el au fost deranjați de publicarea dialogului nostru, nu tot așa
stau lucrurile cu cei care au fost acolo și au trăit evenimentele asupra cărora
pastorul Belciu Busuioc mă contrazicea! Unul dintre ei, Yonel Jura, mi-a trimis
o mărturie ce o vrea publicată, o mărturie cu privire la cele contestate de
pastorul Belciu Busuioc! Vom reda în zilele următoare mărturia așa cum mi-a
fost transmisă de fratele Yonel Jura. Mărturia dovedește că pastorul Belciu Busuioc nu e integru în cele ce le susține cu privire la evenimentele puse în discuție. Lipsa lui de integritate survine din dorința de a exonera pe trădătorii din conducerea cultului baptist, conducere în care însuși Belciu Busuoioc a fost cooptat din anul 1987.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.
Redăm mai jos din nou informația oferită fratelui Busuioc la prima scrisoare a dialogului.
No comments:
Post a Comment