Reboluția a doborât
guvernul lui Ceaușescu. Apoi l-a refăcut rapid cu tătucul Iliescu. Schimbările
au fost sublime, dar au lipsit cu desăvîrșire, și aceasta datorită
nomenclaturii agățată vizibil și invizibil de funcțiile hotărâtoare, fie ele
politice sau economice. Totuși, la sfârșitul acestor 25 de ani s-ar putea ca
românii să vadă lumina de la capătul tunelului, acum că au un președinte
temător de Dumnezeu.
Nu același lucru se poate
spune despre românii din cultul baptist.
Tot români și ei, dar mai oropsiți ca restul românilor. E adevărat că au
și ei un președinte temător, dar nu de Dumnezeu, ci de Securitate. Această teamă a intrat în familia președintelui prin anii 1950 când tătucul Ioan Bunaciu a iscălit că își iubește frații de
credință așa de mult încât îi va purta mereu în declarațiile sale către
Securitate. Și i-a purtat cu credincioșie. Nu i-a uitat.
De atunci beneficiile nu au
încetat să curgă pentru familia Bunacilor. Bunaciu I, deși incult și incapabil
(poate de aceea numit sensibil de securiști Baciu), fiind primul din familie
racolat ca agent al servicilor secrete române, a primit, în ciuda inculturii
notorii pe care o dovedește ori de câte ori deschide gura, poziția de director
al Seminarului Baptist din București. Cauze multiple. Avea nu doar o origine
sănătoasă, ci și un viitor promițător. Promisese să slugărnicească cu multă
dedicare partidul atotprezent: în cele ce
sunt și-n cele ce mâine vor rîde la soare.
După ce a semnat
angajamentul de obediență, Ioan Bunaciu s-a specializat în colectarea de
diplome, pe care probabil că nu este în stare
să le citească. Mai întâi partidul a poruncit Seminarului Reformat Maghiar din
Cluj (ce avea cursurile exclusiv în limba maghiară) să îi dea o licență în
teologie, apoi și doctoratul, deși omul nostru nu o rupea de loc pe ungurește.
Rădea însă la soare. Și a ținut-o cu râsul până în decembrie 1989, când s-a
hotărât să își schimbe cariera. Locul lui la seminar îl luase unul tot așa de
iubitor de frați, care își dovedise deja înclinația spre martiraj prin turnarea
la Secu a celor ce ridicaseră clădirea Bisericii Baptiste din Cluj, Iris, fără
aprobarea autorităților.
După 1989 Bunaciu I a
hotărât să devină istoric. Nu de alta, dar dorea să spele anii pe care îi
petrecuse în solda Securității și să îi spoiască cu aura de martir. Și mai
dorea să arunce praf în ochii celor ce îi cunoșteau hramul. Astfel, a scris Faptele
Profesorilor de la Seminar, unde el și alții de teapa lui au fost
prezentați ca luptători pentru libertate religioasă sub comunism. Și
într-adevăr luptaseră. Pentru libertatea de a se plimba prin Apus, pentru
libertatea de a putea vorbi deschis despre mărețele realizări ale societății
socialiste unde ei înșiși slujeau ca pietrari. Aruncau cu pietre în cei care
rămâneau credincioși Domnului și Cuvântului sfânt. Ba îi mai băgau și la
închisoare pentru că amenințau realizările obținute de oamenii muncii în
pietrării. Piele pentru piele. Bunaciu I a dat tot ca să își salveze pielea
proprie: și-a vândut conștiința, și-a vândut frații, a sacrificat o instituție
de cultură, a vândut viitorul cultului baptist...
Fiul, Bunaciu II, a dobândit
și el aceeași teamă de partid, care drept răsplată, l-a trimis să își
completeze studiile prin străinătate. Și cum să nu aibă reverență față de
partid, când i s-a întins o mână atât de binevoitoare? În timp ce unii predicatori
baptiști erau uciși, victime ale atentatelor securiștilor, iar alți credincioși
baptiști erau dați afară din facultăți, beizadeaua Bunaciului se plimba prin
Apus sub pretextul că studiază. În realitate era pregătit pentru cadrele de
partid din interiorul cultului baptist. Nu doar că partidul a susținut
arivismul familiei Bunaciu, dar a închis gura celor ce aveau lașitatea să
critice pe președintele Seminarului și să lupte pentru autonomia cultului
baptist. Pe cei mai refractari partidul i-a închis în gherle, sau i-a trimis pe
lumea cealaltă (nu fără recomandarea Baci(l)ului). Ce altă pedeapsă putea fi
aplicată celor ce își permiseseră să reproșeze Bunaciului că nenorocește
poporul Domnului?
Frica de partid a Bunacilor
a continuat peste decenii, și nu a încetat nici măcar după 1989 când membrii
acestei familii înnobilate de partid ar fi putut să își mărturisească
colaboraționismul și să își ceară iertarte Domnului și fraților trădați. Dar
năravul din fire nu are lecuire. Legătura familiei Bunaciu cu Securitatea era
prea veche și prea puternică pentru a fi repudiată de o revoluție ce a schimbat
totul fără să schimbe nimic.
Bunaciu II a umblat și el
în calea lui Bunaciu I, și nu s-a abătut de loc de la păcatele părintelui său,
vânzător de frați și colaborator fidel al tovarășilor de la Securitate. Drept
răsplată a străbătut și el lumea. Inițial a fost trimis prin străinătate să își
realizeze, la fel ca tătucul, propria colecție de diplome. Care va să zică a
devenit și el diplomat. Cu această capacitate a fost promovat în fruntea Cultului
Baptist din România, după observațiile unora, prin fraudă electorală. Ca
diplomat, a decis să accepte și funcția de președinte al Federației Baptiste
Europene, o organizație condusă de niște indivizi porniți pe negații. În vremea comunismului negau
persecuțiile din România și de aceea erau invitați mereu în țara noastră să
petreacă cu Baciul cel ortoman.
A ieșit la iveală între timp că negația lor se
întindea și la doctrinele cardinale baptiste! Cei din fruncea federației neagă
inspirația plenară a Scripturilor, divinitatea lui Isus, nașterea lui din
Fecioară, învierea lui fizică etc. În schimb, federația a ales să subscrie la alte
doctrine mai importante decât cele menționate mai sus: egalitatea sexelor
referitor la ocuparea funcțiilor eclesiastice (pe limbaj comun -promovarea
femeilor în funcții de păstori și conductori preaiubiți sau preaiubite);
legitimitatea variatelor orientări sexuale (pe șleau – sodomiților și
lesbiencelor li se spune „Bun venit” în
Templul Dumnezeului celui sfânt!); soteriologie
ecologică (necesitatea salvării naturii de abuzurile capitaliste!) etc. De
aceea federația și-a propus un plan de lucru extrem de practic, cum este emanciprea femeii și promovarea
feminismului în biserici, declararea homosexualității ca și culme a moralității
creștine, elaborarea unei teologii sistematice centrate în ecologie; educația
viitorilor predicatori (deveniți propagandiști și ideologi) întru salvarea socială și ecologică a lumii
etc. etc. Toate bune și frumoase pentru Bunaciu II. La așa organizație, așa
președinte.
Am evoluat? Am realizat
ceva în România după 25 de ani de la răsturnarea lui Ceaușescu? Am bătut pasul pe loc să
răsară busuioc. Nu numai țara a fost priponită. Și la conducerea cultului
baptist pasul s-a bătut tot pe loc. Bunaciu I a fost schimbat cu Bunaciu II.
Bunaciu I a reușit să aducă un seminar întreg la nivelul său de incultură.
Bunaciu II a reușit să aducă tot Cultul Baptist din România în mocirla federației baptiste
europene.
Cu Bunaciu întâi ajuns-am
făr’ de căpătâi.
Cu Bunaciu doi, ne-am
afundat în noroi.
Lichelele care i-au îndrăgit le cântă însă la mulți ani!
4 comments:
In sfarsit poprul roman dupa 25 de ani au reusit sa aleaga un Presedinte integru la carma tarii, ce mai asteapta credinciosii baptisti ? Dupa 25 de ani nu pot deschide ochii larg sa vada ce lichele mai stapanesc in conducerea Cultului ? Chiar nu sunt in stare sa aleaga pastori credinciosi si integri dupa voia lui Dumnezeu ?
Atunci ne miram de ce se golesc bisericile, de ce e atata dezastru in viata credinciosilor de pretutindeni. Ne pierdem marturia. Domnul sa se indure de noi si de bisericile Lui Dumnezeu.
Mike
"Bunaciu II a umblat și el în calea lui Bunaciu I, și nu s-a abătut de loc de la păcatele părintelui său, vânzător de frați și colaborator fidel al tovarășilor de la Securitate. Drept răsplată a străbătut și el lumea" - ca pe vremea lui Israel. Acestia si-au luat partea aici jos, le merge bine, le luceste fata de grasime. Dar.. nu se gandesc la marea Zi a judecatii cand Domnul le vacere socoteala pentru felul cum si-au trait viata aici jos. Vor avea parte de remuscari ingrozitoare dar.. fi-vaprea tarziu.
Liviu
Mike,
Păstorii de suflete se păstoresc pe ei și au crezut că ciolanul este mai mare dacă îl aleg pe Bunaciu în locul unuia integru. Auavut de ales între Bunaciu, fiul unui colaborator și Onisim Mloadin, fiul unuia care a fost la închisoare pentgru credință!
Alegerea ce au făcut-o păstorii din România arată unde le este inima și loialitatea. În nici un caz nu le este de partea Domnului!
Liviu,
Cei despre care vorbești aici își închipuie că îl fentează și pe Dumnezeu așa cum fentează masele de credincioși naivi. O să fie printre cei ce vor avea parte de o mare surpriză la tronul de judecată.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Ceea ce samănă omul, aceea va și secera.
Post a Comment