O prelucrare din umbră

Nu este o presimțire neîntemeiată. Barthimeu are o premoniție ce nu îl lasă să doarmă. Bazat pe cele cunoscute deja, se poate trage concluzia că ni se pregătește iarăși un fault. Din partea celor ce s-au specializat în a trage pe sfoară pe frații lor, Bunaciu and co.

Cât au fost comuniștii vizibili la putere, familia Bunacilor și cei din cohorta lor le-au cântat în strună. Se ploconeau până la pământ și executau orbește ordinele Departamentului Cultelor pornit să distrugă până și bruma de credință ce mai rămăsese în țară după epurările dintru începutul dictaturii proletariatului. Trebuiau arondate (închise)  bisericile, reduse slujbele divine ale celor nearondate, eliminați din Biserici și chiar din societate cei ce nu sărutau pe Baal, trebuiau promovați la seminar și apoi la amvoanele bisericilor persoane șterse, incapabile, dar mai ales slugarnice... Era așa de mult de lucru pentru Bunaci.

După ce se achitau de datoriile lor interne Bunacii înțelegeau bine că au și datorii pe plan extern. Să țină în nebuloasă guvernele lumii libere cu privire la atrocitățile comise de comuniști în suprimarea drepturilor religioase pe de o parte, și să convingă pe coreligionarii lor că totul este roz în republica populară română unde toți conducătorii baptiștilor dădeau mână cu mână (și pe sub mână) cu partidul. Aveau de lucru, și încă ce mult! Datorii externe de care voiau să se achite tot atât de onorabil cum se achitaseră de cele interne. Au făcut-o cu abnegație socialistă întrecându-se cu ceilalți ambasadori ai republicii multilaterale trimiși pe coclaurile vestului în scopul preamăririi marilor realizări și libertăți oferite de fiara roșie.

După ce în România comunismul s-a metamorfozat în socialism original sub privirea drăgăstoasă a tătucului Iliescu și a haitei dimprejur, și Bunacii s-au metamorfozat.  Nu puteau să nu țină pasul cu progresele socialiste. Au devenit peste noapte apologeți originali ai noilor transformări. I-a deranjat enorm că unii au prins ceva vânt în pupa și au accesat dosarele securității unde se dovedea negru pe alb că Buncaii și alții asemenea lor slujiseră cu credință partidul. Contrastul pigmeilor cu uriașii îi deranja cel mai mult știind că ei aparțineau primei grupe, deși se îngrășaseră în anii marilor realizări. Drept care au cerut tătucului Iliescu să îi promoveze din nou în fruntea cultului nu doar pentru a părea și ei uriași, ci mai ales pentru a opri scurgerea de informații ce îi deranja.

Juniorul moștenise o serie de lucruri de la tătucul octo- și acum nonagenar - abilitatea de a parveni, de a trage sforile, de a promite marea și sarea păstorașilor (formați de tatăl său) dacă îl votează etc., dar nu vocația istoriografiei. De aceea a hotărât să își angajeze niște istoriografi de curte, birocrați înhămați și ei la carăle lui faraon, care să rescrie istoria baptiștilor din perspectiva familiei. De ce atâta grabă? Nu se știe cine va ajunge la cârma Uniunii Baptiste...

Juniorul ar vrea să se asigure că urmașul va fi unul ce îl va înlocui la fel cum a făcut-o Medvedev în cazul lui Putin, dar nu se știe, oamenii e deștepți... Conform viziunii juniorului succesorul ar fi directorul seminarului. Acolo Bunacii încă trag vârtos sforile. Așa că în timp ce directorul seminarului va trece în fruntea cultului și se va bucura de titlul de președinte,  juniorul va prelua el conducerea școlii ținute în incultură de tătucul său, și se va învrednici să cumuleze încă o funcție mult râvnită la portofoliul propriu, aceea de director de seminar. 

O moștenire binevenită de la tătucul Ioan. Miroase greu. Oare și Bartimeu este între profeți?