Saturday, February 14, 2015

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI

Oferim mai jos scrisoarea Comitetului ALRC trimisă la Radio Europa Liberă în toamna anului 1978 după ce autorităţile „religioase” şi politice au intervenit pentru a pune capăt autonomiei Bisericii Baptiste din Caransebeş. Ea a fost publicată pe http://groups.yahoo.com/group/strajerul/message/3560  sauhttp://dezvaluiri.wordpress.com/alrc-dcaratii-si-reactii/

MARIONETELE DIN CONDUCEREA CULTULUI BAPTIST IN SLUJBA MILITIEI
Scrisoare deschisa adresata tuturor persoanelor si organizatiilor din tara si din strainatate in problemele drepturilor omului. La ora cand scriem aceste randuri, trei crestini baptisti, dupa ce au fost batuti crunt in vazul lumii si in localul militiei din Caransebes, isi asteapta sentinta ce urmeaza sa fie pronuntata de tribunalul din Caransebes. In ultimul moment aflam ca sentinta s-a si pronuntat: vom vorbi despre aceasta mai tarziu. Numele lor sunt Cocirteu Petre, Radoi Nicolae si Prejban Ionel. Cei trei sus-mentionati nu sunt singurii care au fost torturati.
Au fost de asemenea batuti salbatic fiul lui Radoi, un tinerel de 17 ani, Juhas Emeric din Timisoara, si inca un baptist din orasul Otelul Rosu, Codreanu Moise.

Ce s-a intamplat la Caransebes incepand de joi 12 octombrie 1978?

Referindu-ne strict la evenimentele petrecute asa cum le relateaza martori oculari, precum si din declaratiile facute la proces, rezulta urmatoarele: Inceputul l-a facut Comitetul Comunitatii [Regionale] a Bisericilor Baptiste din Timisoara (presedinte Baleanu Gheorghe), care, in ciuda prevederilor clare ale Statutului Cultului Crestin Baptist, a incercat, printr-o circulara, sa inlature comitetul ales al bisericii din Caransebes, si sa-i impuna un alt comitet.
Biserica n-a cedat acestei incercari si, intr-o adunare generala, a decis sa-si mentina comitetul ales. Nici macar incercarea domnului Iosif Ton de-a determina biserica sa cedeze printr-un compromis, organizand noi alegeri, nu a convins pe nimeni.

In aceste conditii Uniunea (prin Uniunea” vom intelege aici si in cele ce urmeazaUniunea Comunitatilor Crestine Batiste din R.S.R.” - presedinte Mara Cornel, secretar general Barbatei Paul), in sedinta din 31 august, a hotarat excluderea membrilor comitetului si a altor persoane din biserica, sub pretext ca apartin unei organizatii zise "ilegala", sau pentru abateri de la doctrina, fara a se specifica de ce organizatia respectiva este "ilegala" si ce doctrine au fost incalcate, fie pentru nesupunere la hotararea comunitatii de Timisoara, care dispusese anterior destituirea comitetului bisericii. Circulara Uniunii data in acest sens poarta numarul 950 din 5 septembrie 1978. Biserica baptista din Caransebes, intr-o adunare generala, a respins hotararea Uniunii ca nebiblica si nestatutara.

Conform Statutului Cultului Crestin Baptist, numai biserica poate exclude un membru al sau, numai ea poate sa-si demita comitetul si sa organizeze noi alegeri.
Uniunea are dreptul sa excluda numai pentru abateri doctrinare comise de persoane din conducere (pastori, diaconi). Ori, in cazul in speta nu existau nici un fel de abateri doctrinare, si s-a urmarit inlaturarea comitetului bisericii deoarece acesta s-a manifestat deschis impotriva atitudinilor nebiblice si slugarnice ale membrilor comunitatii si Uniunii fata de Departamentul Cultelor.

Se stie ca nu numai biserica din Caransebes a respins hotarari nestatutare ale Uniunii, ci si alte biserici, precum Biserica Sf. Treime din Bucuresti, Biserica Baptista din Ploiesti. Comitetul Uniunii a decis insa sa-si aplice cu forta si cu ajutorul autoritatilor deciziile sale ilegale, si prima incercare a facut-o la Caransebes.

Daca mai are nevoie sa se convinga cineva de decaderea morala a conducerii Cultului Baptist, de rolul sau de agentura a Departamentului Cultelor in sinul Cultului Baptist, de colaborarea incorecta cu organele de stat si conlucrare cu acestea in dauna intereselor bisericii, atunci intamplarile recente de la Caransebes sint de natura sa deschida ochii tuturor si sa tintuiasca conducerea cultului pentru totdeauna la stilpul rusinii.

Ar fi aici de mentionat, inainte de a descrie faptele grave petrecute la Caransebes, ca mai intai Comitetul Uniunii a reusit sa-si asigure daca nu adeziunea, cel putin tacerea domnului Iosif Ton, care, din motive ce nu se cunosc inca, a trecut pe pozitiile Uniunii. S-a aflat ca Iosif Ton ar fi decis totusi sa intervina; sa vedem cand si cum!

Iata faptele petrecute la Caransebes incepand de joi, 12 octombrie 1978. In aceasta zi, Comitetul Executiv al Uniunii si al Comunitatii din Timisoara, compus din urmatorii pastori: Mara, Barbatei, Baleanu, Rominu, Trifu, Stanca, Gavajina si altii, s-au deplasat la Caransebes pentru a-si impune, cu ajutorul autoritatilor locale, ilegala lor decizie.

Joi, 12 octombrie 1978, membrii Comitetului Uniunii si al Comunitatii au incercat in cursul diminetii sa determine pe unii membrii ai bisericii sa se pronunte impotriva comitetului bisericii, mai mult chiar, sa se dedea la provocari in timpul serviciului divin de vineri seara pentru a da ocazie Uniunii sa faca ordine. Dupa amiaza au fost primiti in audienta la Consiliul Orasenesc de Partid si la Consiliul Popular al orasului Caransebes. Vineri seara, dupa o noua vizita la autoritatile locale, dupa o incercare nereusita de a bloca intrarea in biserica a membrilor comitetului bisericii si dupa incercarea de asemeni nereusita a domnilor Mara si Bunaciu de a lua cuvantul, biserica a protestat impotriva acestor intentii, pentru ca in final dl. Paul Barbatei (omul pe care pastorul Iosif Ton l-a numit pe drept cuvant o Iuda” in rindurile baptistilor din R.S.R.), incalcand toate principiile si prevederile statutare, sa propuna infiintarea unei noi biserici, trecand la intocmirea unei liste cu cei ce inteleg sa se supuna neconditionat hotaririlor Uniunii.

In aceste conditii, si cu sprijinul si in prezenta autoritatilor (erau de fata directorul Cristoiu din Departamentul Cultelor, inspectorul Parneci, precum si secretarul Consiliului Popular al orasului Caransebes), a intocmit o lista cu 131 semnaturi, intre care figureaza pana si semnatura unei cantarete de la unul din restaurantele locale. S-a anuntat de asemenea ca se alege un alt comitet si ca pastorul bisericii a fost numit dl. Ioan Gavajina. Biserica din Caransebes a protestat vehement impotriva acestei masuri.

De remarcat, pentru a cata oara, rolul nedemn jucat de dl. Paul Barbatei, jurist si secretar general al Cultului Baptist, care isi calca in vazul lumii promisiunea facuta la Congres, ca va urmari cu strictete respectarea statutului si a legilor, si care, intrebat de ce procedeaza astfel, nu cunoaste alt raspuns decat: Asta e situatia.”

Oare dansul nu stie ca o biserica nu poate fi desfiintata si alta infiintata decat in anumite conditii si cu respectarea unei anumite proceduri?

Dar ce s-a intamplat duminica intrece orice inchipuire. Inca de vineri, membrii Uniunii declarasera in public ca trebuie facut apel la autoritati pentru impunerea hotararilor Uniunii si a Comunitatii de Timisoara. Primul lucru incercat duminica de catre Uniune a fost impunerea noului pastor, Gavajina, rau vazut de toata lumea. Precum se stie dl. Gavajina a mai fost alungat o data de la conducerea bisericii. Duminica dimineata, Gavajina Ioan, desi se pregatise sa oficieze in mod abuziv botezul programat, a fost determinat in mod pasnic dar hotarat sa cedeze aceasta cinste altora alesi de biserica. In continuare, intreg serviciul divin inclusiv botezul, s-au desfasurat in cea mai perfecta liniste. Cine putea banui aranjamentul sinistru dintre Uniune si autoritatile locale concretizat la terminarea serviciului divin printr-o provocare nemaiintalnita de mult in Romania?

Este ora aproape 1:30 si grupuri de credinciosi, barbati, femei si copii se indreapta de la biserica spre casele lor; fiecare localnic are invitati la masa si tensiunea produsa de membrii nepoftiti ai Uniunii pare a se fi stins.PAREA! Pentru ca pe neasteptate asemenea unui traznet din senin drumul e barat de militie si securitate; dube, masini gata pregatite se deschid si se aud in plina strada ordine stridente urmate imediat de bruscari si insulte grosolane.

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric si altii sint imobilizati si tarati spre masinile militiei; se produce un vacarm de nedescris si femeile tipa si cauta sa-si smulga barbatii din mainile militienilor, care lovesc unde nimeresc cu bastoane de cauciuc – femei sint trantite la pamant si sangele incepe sa curga.
Impinse in masini, victimile sint lovite fara mila si martori oculari declara ca la militie, cand au coborat din masini erau invinetiti si plini de singe. Cocirteu era purtat pe brate, iar Radoi era incovoiat. Aceiasi martori declara ca tipetele n-au contenit multa vreme in camerele militiei, care in ciuda legii loveau barbar oameni pasnici si nevinovati.

Dupa amiaza, un nou episod fierbinte. Dupa ora de rugaciune, un grup de credinciosi se indreapta in liniste de la biserica spre sediul militiei, pentru a se interesa de soarta fratilor lor. In numele lor, fostul seminarist Prejban Ionel a pasit spre sediul militiei, dar abia a apucat sa spuna pentru ce a venit ca s-a pomenit infascat si lovit in mod barbar in fata multimii stupefiate si infiorate de spaima. Loviturile si tipetele au continuat si in sediul militiei.

Au fost arestati Radoi Nicolae, Cocirteu Petru si Prejban Ionel, impotriva carora s-a deschis o actiune penala. Loviti violent, fara mila au fost si Juhas Emeric (care a primit in camerele militiei nu mai putin de 50 de lovituri cu bastonul de cauciuc), fiului lui Radoi, un copil de 17 ani, Moise Codreanu si altii. Li s-au aplicat amenzi, cate 2.000 lei, lui Codreanu si Vuc Petru, si 1.000 lei lui Ion Teleaga.

10 comments:

elena marin-alexe said...

Credinciosii Radoi Nicolae, Cocirteu Petru, Juhas Emeric

Vouă mă adresez cu o simplă întrbare: Aşa s-a răzbunat Isus pe cei care l-au bătut, răstignit? Voi, vă consideraţi urmaşii lui Cristos. De ce? Pe ce criterii? Sunteţi plini de iertare, milă, dragoste faţă de cei despre care spuneţi că v-au făcut rău? Aruncaţi oprobriu public pe Ţon, dar voi ce aţi făcut în epoca comunistă? El a făcut multe pentru credincioşii din România comunistă. Părinţii mei au avut biblii de la Ţon precum şi alte cărţi creştine. Ce a făcut el, rău sau bine, rămâne să evalueze Dumnezeu, doar EL. NU ESTE FRUMOS, ce faceţi pe blogurile voastre. În loc să propovăduiţi dragostea lui Dumnezeu, să fiţi lumini în lume, voi stârniţi gunoaie care împiedică oamenii să vină la Cristos Isus. SUNTEŢI PRICINI DE POTICNIRE. Mi-e ruşine de prietenii mei din virtual care mă întreabă ce fel de pocăiţi suntem, dacă blogurile noastre sunt pline de bârfe.
Chiar vă sunt ochii legaţi? Unde este iertarea, mila, dragostea faţă de vrăşmaşii voştri? Ce avalanşă de dispreţ aruncaţi pe Ţon, de parcă voi aţi fi sfinţi... Dacă ar fi ca Dumnezeu să vă ierte, cum iertaţi şi voi, ar fi dezastru pentru vieţile voastre.
Sper ca Dumnezeu să vă cerceteze şi să vă ierte.

elena marin-alexe said...

Dacă ai sufletul curat şi iubeşti adevărul lui Cristos, vei posta mesajele mele.

barthimeu said...

Unde sunt apărătorii lui Bărbătei, care le scaldă ca pe malul Mureșului de Jos gen: „Că vezi, că nu-i așa negru, că doar l-a apărat pe DECEBAL (alias Vădan Vasile), cînd cu procesul de la Simeria?!?
Dar cei care ziceau că am bătut cîmpii cînd cu Trifu, om blajin, că unde-l pui acolo stă?!?
Cine mai vrea acte de la CNSAS ca să creadă?

Radoi Nicolae said...


Stimată Elena Marin-Alexe:
Am sufletul curat și iubesc adevărul chiar dacă aș proceda la cenzurarea mesajelor cu care m-ați cinstit așa de ieftin.

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Anthony Anosel, L.C. said...

Pentru: Elena marin-alexe....

Am citit cu atentie reproducerea scrisorii de mai sus trimise la Europa Libera, care descrie "pe cinstite" si cu amanunte istorice reale, cunoscute de noi Romanii din SUA. Fr. Radoi a fost si este un gigant al credintei in Dumnezeu, si extrem de sincer si cinstit--asa l-am cunoscut eu in 1978!
Nu observ vre-o "condamnare" aruncata asupra cuiva, ci numai o referinta in mod indirect reprodusa a dl. Iosif Ton de catre Barbatei. Eu lucrind in cimpul juridic American de peste 25 de ani, si acuzind in scris (in fata judecatorilor federali) oficiali in tribunale federale, observ din toate scrierile lui cinstite, ca nu e bun de loc a face "acuzatii"--asa cum tu te exprimi in scris. Sunt impresionat de faptul ca el si acum, dupa vre-o 35 de ani, scrie o istorie reala a faptelor intimplate la Caransebes in 1978! Ca sa fiu inteles, eu personal am contactat-si acum cunosc personal- pe oficialii juridici care l-au condamnat la inchisoare pe verisorul me Petru Cocarteu, fr. Radoi si fr. Prejban...si inteleg intr-o oarecare masura (dar nicidecum ca si Fr. Radoi care a trait durerile pe cont propriu in acea zi nefasta din 1978). Ce anume: ca autoritatile juridice, ele insusi, au fost supuse unei invazii neasteptate din partea Securitatii, de-ai intimida si demoraliza, dar ei mi-au spus ca s-au opus categoric la cererea insistenta a Securitatii odioase a dictatorului impusca, de-a "umfla" sentinta de incarcerare a verisorului meu primar Cocarteu. Ei ma respecta mult pe mine, acum ei nestiind ca eu eram verisorul lui Petrica. S-au oferit sa dea hainele negre jos si sa emigreze in tara mea "vitrega", dar nu am dat curs celor ce ei mi-au sugerat, si i-am indemnat sa stea pe loc si sa faca o diferenta vizibila in noul sistem democratic din justitia Romana. I-am vizitat din nou peste ceva ani, si am fost chiar impresionat de lucrul lor bine facut in campul stiintei jurisprudentei Anglo-Americane! I-am testat, si inca vorbeau cu mine in Engleza, si erau f. constienti de Constitutia noastra Americana! I-mi place sa-mi amintesc ca s-au "pocait" de trecutul lor, si ca le pare rau pt. ca n-au reusit mai bine sa reduca sentintele celor 3 de mai sus! Dar, eu am vazut cu ochii mei, locurile private unde ei au fost intimidati in miez de noapte. Mai tarziu, am vazut si poezile compuse cu un spirit crestin de unul din ei! Si de credinta in Dumnezeu care s-a instaurat in familia unuia din ei--care el mi-a spus ca nu a avut-o in timpul cat a fost in sistemul celor de la conducerea tarii.
In concluzie, eu i-i dau nota zece fratelui Radoi, si spun aici, ca eu l-am cunoscut un frate de mare cinste si incredere care nu s-a sfiit sa plateasca din buzunarul lui personal ca sa sponsoreze distinsul "Cor de Copii" care calatorea prin biserici ca sa laude numele lui Hristos intr-un timp de mare persecutie religioasa despre care Fr. Radoi nu se sfieste sa o descrie si acum cu claritate si mare atentie la cuvintele scrise. Sa nu mai aud pe cineva pe acest blog care-l acuza direct sau indirect pe Fr. Radoi de "acuzatii"...care nu exista in scrierile si reprezentarile lui detailate! Anthony.

Anthony Anosel, L.C. said...

Pentru: Elena marin-alexe....

Am citit cu atentie reproducerea scrisorii de mai sus trimise la Europa Libera, care descrie "pe cinstite" si cu amanunte istorice reale, cunoscute de noi Romanii din SUA. Fr. Radoi a fost si este un gigant al credintei in Dumnezeu, si extrem de sincer si cinstit--asa l-am cunoscut eu in 1978!
Nu observ vre-o "condamnare" aruncata asupra cuiva, ci numai o referinta in mod indirect reprodusa a dl. Iosif Ton de catre Barbatei. Eu lucrind in cimpul juridic American de peste 25 de ani, si acuzind in scris (in fata judecatorilor federali) oficiali in tribunale federale, observ din toate scrierile lui cinstite, ca nu e bun de loc a face "acuzatii"--asa cum tu te exprimi in scris. Sunt impresionat de faptul ca el si acum, dupa vre-o 35 de ani, scrie o istorie reala a faptelor intimplate la Caransebes in 1978! Ca sa fiu inteles, eu personal am contactat-si acum cunosc personal- pe oficialii juridici care l-au condamnat la inchisoare pe verisorul me Petru Cocarteu, fr. Radoi si fr. Prejban...si inteleg intr-o oarecare masura (dar nicidecum ca si Fr. Radoi care a trait durerile pe cont propriu in acea zi nefasta din 1978). Ce anume: ca autoritatile juridice, ele insusi, au fost supuse unei invazii neasteptate din partea Securitatii, de-ai intimida si demoraliza, dar ei mi-au spus ca s-au opus categoric la cererea insistenta a Securitatii odioase a dictatorului impusca, de-a "umfla" sentinta de incarcerare a verisorului meu primar Cocarteu. Ei ma respecta mult pe mine, acum ei nestiind ca eu eram verisorul lui Petrica. S-au oferit sa dea hainele negre jos si sa emigreze in tara mea "vitrega", dar nu am dat curs celor ce ei mi-au sugerat, si i-am indemnat sa stea pe loc si sa faca o diferenta vizibila in noul sistem democratic din justitia Romana. I-am vizitat din nou peste ceva ani, si am fost chiar impresionat de lucrul lor bine facut in campul stiintei jurisprudentei Anglo-Americane! I-am testat, si inca vorbeau cu mine in Engleza, si erau f. constienti de Constitutia noastra Americana! I-mi place sa-mi amintesc ca s-au "pocait" de trecutul lor, si ca le pare rau pt. ca n-au reusit mai bine sa reduca sentintele celor 3 de mai sus! Dar, eu am vazut cu ochii mei, locurile private unde ei au fost intimidati in miez de noapte. Mai tarziu, am vazut si poezile compuse cu un spirit crestin de unul din ei! Si de credinta in Dumnezeu care s-a instaurat in familia unuia din ei--care el mi-a spus ca nu a avut-o in timpul cat a fost in sistemul celor de la conducerea tarii.
In concluzie, eu i-i dau nota zece fratelui Radoi, si spun aici, ca eu l-am cunoscut un frate de mare cinste si incredere care nu s-a sfiit sa plateasca din buzunarul lui personal ca sa sponsoreze distinsul "Cor de Copii" care calatorea prin biserici ca sa laude numele lui Hristos intr-un timp de mare persecutie religioasa despre care Fr. Radoi nu se sfieste sa o descrie si acum cu claritate si mare atentie la cuvintele scrise. Sa nu mai aud pe cineva pe acest blog care-l acuza direct sau indirect pe Fr. Radoi de "acuzatii"...care nu exista in scrierile si reprezentarile lui detailate! Anthony.

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Daru Radu said...

@”Unde sunt apărătorii lui Bărbătei, care le scaldă ca pe malul Mureșului de Jos gen: „Că vezi, că nu-i așa negru, că doar l-a apărat pe DECEBAL (alias Vădan Vasile), cînd cu procesul de la Simeria?!?” – Presupun, prietenul meu Barthimeu se refera la mine; eu l-am aparat pe [fostul secretar general ] Barbatei pt apararea in procesul [pastorului din Simeria] Vadan.
Vedeti dvs , dragi frati Radoi, barthimeu si chiar Nelu Tirziu dvs. v-ati pus pielea la bataie pt a apara libertatea noastra. Eu n-am avut curaj sa ader la ALRC –desi l-am admirat- de aceea va admir curajul si va sunt recunosintors. Faptul ca P. Barbatei (la cea vreme secretar general al UB) l-a denuntat la Militie (impreuna cu C. Mara- presedinte UB la acea data) pe N. Radoi et co. este inclaificabil; este poate cel mai josnic act (dovedit) de turnatorie baptista. Ca sa legam un mal de altul, nu stiu daca I. Trifu va fi fost sincer sau nu cu noi (studentii din Timisoara) dar el s-a distantat atunci de gestul celor 2 conducatori; poate a vrut sa ne cistige simpatia dar oricum a condamnat gestul respectivilor. Dar domniile voastre care ati avut un imens curaj atunci, trebuie sa aveti curaj si acum chiar pt adevaruri incomode. Nu va va scadea din credibilitate ci dimpotriva.
Cu toata prietenia noastra, argumentul lui barthimeu cum ca Barbatei l-a aparat pt Vadan in procesul din ’71 (?) pt ca ambii erau (baptisti) informatori este neserios daca nu rautacios. Barthimeu iI dovedeste informator pe Vadan la sf. anilor ‘70 si in anii ’80. Inseamna asta c-a fost informtor si-n ’71? Nu! Poate c-a fost, poate ca nu; cu siguranta nu s-a nascut informator precum Pavel cetatean roman. La fel dl. P. Barbatei, a carui angajement publicat e din jurul datei in care a devenit oficial Baptist. A fost si-n ‘nainte? Poate, da; poate ba. Nici el nu s-a nascut informator.
Pt ca fr. Radoi a facut inchisoare comunista il intreb retoric: de ce-a fost bagat la puscarie Vadan de era informator? De ce nu l-au scapat? Pt o suta de lei ce i s-a reporosat c-ar fi delapidat din caseiria bisericii? Basca faptul c-a fost ridiculizat in oficiosul communist Scinteia sub titlul “Ada suta ca sa-ti iert pacatele”.
De ce-a fost condamnat? Dumnezeu stie adevarul. Exista citeva variante:
1- Inscenarea: Varianta radicalilor. Vadan era informator si l-au condamnat ca sa-i dea aura de erou pt ca aveau de gind sa-l duca apoi pastor la Cluj intr-un centru universitar. Este aceeasi teorie care i se aplica si lui Tzon si penticostalului Nicky Pop (vezi Rascumparea Memoriei). Desigur, Securitatea facea d-astea cu agentii importanti. Probabilitatea s-o fi facut cu Vadan este zero. Cu Tzon si Pop? Foarte putin probabil dar mai plauzibil decit cu Vadan. Securitatea stia ca exigentele morale baptiste erau mari; nu puteai ajunge erou la baptisti daca furai banii bisericii. Exista documente cum ca securistii au incercat sa denigreze cu astfel de acuzatii pe unii dizidenti adevarati. Daca vroiau sa-l faca erou l-ar fi acuzat de ceea ce facuse: botezase (membri de partid) fara aprobarea Departamentului Cultelor si a incurajat infiintarea orchestrei si activitatea tineretului bisericii din Simeria. Lucrul acesta a atras minia comitetului judetean de partid Hunedoara (cel mai communist judet din Ardeal). Dupa ’68, Securitatea raspundea in fata partidului si Vadan trebuia destituit; dar in ’71 ei nu mai puteau condamna politic pt ca Ceausescu vroia imagine internationala favorabila. De ce nu s-au multumit sa-i ridice carnetul de pastor cum facusera cu altii pt lucruri mult mai mici? Nu stiu!

Daru Radu said...

Variante… Continuare:
2- Procesul celor de la Simeria a fost tipic Stalinist. Casierul a fost arestat pt a-l forta de depuna martuie contra pastorului: “cu d-ta n-avem nimic” – i s-a spus fr. Alexandroni. “Semneaza ca pastorul a furat si pleci acasa”. Il intreb pe fr. Radoi: cum se poate ca-n arestul Militiei sa fie lasati fratii din biserica sa-l viziteze pe casier si sa ii spuna ca fetita mica ii e pe moarte, ca familia a fost data afara din casa, ca fata cea mare a fost exmatirculata de la Medicina… toate minciuni ca sa recunoasca vinovatia lui Vadan si “sa fie liber”. Era Vadan o piesa atit de grea in angrenajul Securitatii incit trebuia atita zel ca sa-l faca erou pt ca ulterior sa-i poata duce de nas pe tinerii studenti din Cluj? Foarte putin probabil. E mai probabila varianta simpla (la fel si-n cazul Pop). Vadan a ajuns informator intre inchisoare si promovarea ca pastor la CLuj. Adica intre Vadan de la Simeria si cel de la Cluj s-a intimplat ceva. Dupa cum si intre Barbatei de la Cluj si cel de la Caransebes s-a intimplat ceva.
3- Mai este si varianta ca Vadan sa fi fost informator si sa vi vrut s-o rupa cu “baietii” cum a vrut s-o faca R. Cruceru si-a platit cu viata. In varianta asta “baietii” l-au rasplatit cu inschisoare. Sau varianta soft; Vadan a fost informator si a crezut ca asta-i ofera protectie ca sa incalce regulamentele Departamentului Cultelor. Daca asta e varianta adevarata, s-anselat. Adevarul il stie Dumnezeu (cred ca V. Vadan e mort).
In procesul Stalinist al fratilor de la Simeria, Barbatei a fost erou. Paradoxal si (viitorul presedinte) Mara a fost la proces; numai ca cei 2 au fost pe banci diferite. Mara era presedintele Comunitatii de Brasov si reprezenta Uniunea; a tacut in mod curajos pt ca “trebuie sa intelegem ca fratii au furat” – si-a insusit dinsul variant oficiala la care a contribuit cu mult zel si casierul uniunii baptiste (Sandulescu?). Barbatei a fost avocatul apararii. A pierdut procesul, iar la recurs n-a mai primit delegatie de la baroul din Cluj pt ca s-ar fi infruptat si el din suta care se zice c-a disparut din carieria bisericii din Simeria.
Logica pe care domniile voastre o aplica uneori e discutabila. Dvs judecati ca si cum cei ce-au cazut ca informatori n-au avut niciodata caracter sau nu L-au cunoscut pe Domnul. De ce nu s-ar putea sa fi avut caracter si cazind in plasa Securitatii sa fi mers din ce in ce mai jos?… putini au reusit sa-si revina. Daca facem exceptie la perioada cit a fost Secretar general si de delatiunea de la Caransebes, Barbatei a fost personalitate care a facut multe pt inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu…. Ca om care ati cusocut puscaria, sunt convins fr. Radoi ca puteti avea oarecare intelgere fata de cei ce-au cunoscut nedreptatea sistemului si-a fratilor mincinosi (ma refer acum la Vadan). Judecata e a lui Dumnezeu si ea sta sa-nceapa de la casa lui Dumnezeu. Va multumesc pt riscurile luate intru apararea libertatii noastre. Nu cred ca faceti bine banuind ca oamenii n-au putut sa se simta cercetati de Domnul si sa incerce o iesire… care nu le-a reusit probabil; dar caderea lor dovedeste tocmai faptul ca-n ‘nainte fusesera altceva.
PS. L-am inclus pe penticostalul N. Pop pt ca e din Simeria si pt ca a jucat un rol in ajutorarea familiei Alexandroni in perioada detentiei fr. A. In acea vreme, Pop era omul organizatiei Wurmbrand in Ro. Nebunia aceasta l-a adus in miinile Securitatii… numai ca dupa varianta radicalilor penti, el era acolo dintr-un scenariu al Secu care-l pregatea pt misiuni externe (la fel ca si Tzon). Se poate… daca ne gindim ca Dumnezeu a foslosit corbii sa-l hraneasca pe Ilie… Mai poti sti adevarul?