Tuesday, May 19, 2015

Doru Radu răspunde lui Barthimeu

Dezbaterea este binevenită între cei doi din moment ce nimeni nu știe când au fost racolați la colaborare cei despre care se opinează: Vădan Vasile, Paul Bărăbătei și alții. Nu cad în stereotipul în care mă plasează Doru Radu. Am spus-o în alte articole că unii păstori au fost bine intenționați pentru o vreme și nu au fost colaboratori dintotdeauna. Nici chiar pentru Țon nu am pretins că a fost fals pe tot parcursul carierei sale, ci privind anii 1974-1978, am explicat că după toate aparențele a fost o perioadă în care voia să se distanțeze real de Securitate, dar a fost încovoiat din nou în toamna lui 1978 când în joc era plasarea lui ca profesor la Seminarul Baptist din București. Trădarea noastră a fost prețul pe care l-a plătit pentru a fi numit profesor la Seminar.
Dar să îl lăsăm pe Doru Radu să dea glas felului în care el vede lucrurile în cazul celor doi menționați în titlu.
„Unde sunt apărătorii lui Bărbătei, care le scaldă ca pe malul Mureșului de Jos gen: „Că vezi, că nu-i așa negru, că doar l-a apărat pe DECEBAL (alias Vădan Vasile), cînd cu procesul de la Simeria?!?” –
Presupun, prietenul meu Barthimeu se refera la mine; eu l-am aparat pe [fostul secretar general ] Barbatei pt apararea in procesul [pastorului din Simeria] Vadan.

Vedeti dvs , dragi frati Radoi, barthimeu si chiar Nelu Tirziu dvs. v-ati pus pielea la bataie pt a apara libertatea noastra. Eu n-am avut curaj sa ader la ALRC –desi l-am admirat- de aceea va admir curajul si va sunt recunosintors. Faptul ca P. Barbatei (la cea vreme secretar general al UB) l-a denuntat la Militie (impreuna cu C. Mara- presedinte UB la acea data) pe N. Radoi et co. este inclaificabil; este poate cel mai josnic act (dovedit) de turnatorie baptista. Ca sa legam un mal de altul, nu stiu daca I. Trifu va fi fost sincer sau nu cu noi (studentii din Timisoara) dar el s-a distantat atunci de gestul celor 2 conducatori; poate a vrut sa ne cistige simpatia dar oricum a condamnat gestul respectivilor. Dar domniile voastre care ati avut un imens curaj atunci, trebuie sa aveti curaj si acum chiar pt adevaruri incomode. Nu va va scadea din credibilitate ci dimpotriva. 

Cu toata prietenia noastra, argumentul lui Barthimeu cum ca Barbatei l-a aparat pt Vadan in procesul din ’71 (?) pt ca ambii erau (baptisti) informatori este neserios daca nu rautacios. Barthimeu iI dovedeste informator pe Vadan la sf. anilor ‘70 si in anii ’80. Inseamna asta c-a fost informtor si-n ’71? Nu! Poate c-a fost, poate ca nu; cu siguranta nu s-a nascut informator precum Pavel cetatean roman. La fel dl. P. Barbatei, a carui angajement publicat e din jurul datei in care a devenit oficial Baptist. A fost si-n ‘nainte? Poate, da; poate ba. Nici el nu s-a nascut informator.

Pt ca fr. Radoi a facut inchisoare comunista il intreb retoric: de ce-a fost bagat la puscarie Vadan de era informator? De ce nu l-au scapat? Pt o suta de lei ce i s-a reporosat c-ar fi delapidat din caseiria bisericii? Basca faptul c-a fost ridiculizat in oficiosul communist Scinteia sub titlul “Ada suta ca sa-ti iert pacatele”. 
De ce-a fost condamnat? Dumnezeu stie adevarul. Exista citeva variante:

1- Inscenarea: Varianta radicalilor. Vadan era informator si l-au condamnat ca sa-i dea aura de erou pt ca aveau de gind sa-l duca apoi pastor la Cluj intr-un centru universitar. Este aceeasi teorie care i se aplica si lui Tzon si penticostalului Nicky Pop (vezi Rascumparea Memoriei). Desigur, Securitatea facea d-astea cu agentii importanti. Probabilitatea s-o fi facut cu Vadan este zero. Cu Tzon si Pop? Foarte putin probabil dar mai plauzibil decit cu Vadan. Securitatea stia ca exigentele morale baptiste erau mari; nu puteai ajunge erou la baptisti daca furai banii bisericii. Exista documente cum ca securistii au incercat sa denigreze cu astfel de acuzatii pe unii dizidenti adevarati. Daca vroiau sa-l faca erou l-ar fi acuzat de ceea ce facuse: botezase (membri de partid) fara aprobarea Departamentului Cultelor si a incurajat infiintarea orchestrei si activitatea tineretului bisericii din Simeria. Lucrul acesta a atras minia comitetului judetean de partid Hunedoara (cel mai communist judet din Ardeal). Dupa ’68, Securitatea raspundea in fata partidului si Vadan trebuia destituit; dar in ’71 ei nu mai puteau condamna politic pt ca Ceausescu vroia imagine internationala favorabila. De ce nu s-au multumit sa-i ridice carnetul de pastor cum facusera cu altii pt lucruri mult mai mici? Nu stiu!
2. Procesul celor de la Simeria a fost tipic Stalinist. Casierul a fost arestat pt a-l forta de depuna martuie contra pastorului: “cu d-ta n-avem nimic” – i s-a spus fr. Alexandroni. “Semneaza ca pastorul a furat si pleci acasa”. Il intreb pe fr. Radoi: cum se poate ca-n arestul Militiei sa fie lasati fratii din biserica sa-l viziteze pe casier si sa ii spuna ca fetita mica ii e pe moarte, ca familia a fost data afara din casa, ca fata cea mare a fost exmatirculata de la Medicina… toate minciuni ca sa recunoasca vinovatia lui Vadan si “sa fie liber”. Era Vadan o piesa atit de grea in angrenajul Securitatii incit trebuia atita zel ca sa-l faca erou pt ca ulterior sa-i poata duce de nas pe tinerii studenti din Cluj? Foarte putin probabil. E mai probabila varianta simpla (la fel si-n cazul Pop). Vadan a ajuns informator intre inchisoare si promovarea ca pastor la CLuj. Adica intre Vadan de la Simeria si cel de la Cluj s-a intimplat ceva. Dupa cum si intre Barbatei de la Cluj si cel de la Caransebes s-a intimplat ceva. 

3- Mai este si varianta ca Vadan sa fi fost informator si sa vi vrut s-o rupa cu “baietii” cum a vrut s-o faca R. Cruceru si-a platit cu viata. In varianta asta “baietii” l-au rasplatit cu inschisoare. Sau varianta soft; Vadan a fost informator si a crezut ca asta-i ofera protectie ca sa incalce regulamentele Departamentului Cultelor. Daca asta e varianta adevarata, s-anselat. Adevarul il stie Dumnezeu (cred ca V. Vadan e mort).
In procesul Stalinist al fratilor de la Simeria, Barbatei a fost erou. Paradoxal si (viitorul presedinte) Mara a fost la proces; numai ca cei 2 au fost pe banci diferite. Mara era presedintele Comunitatii de Brasov si reprezenta Uniunea; a tacut in mod curajos pt ca “trebuie sa intelegem ca fratii au furat” – si-a insusit dinsul variant oficiala la care a contribuit cu mult zel si casierul uniunii baptiste (Sandulescu?). Barbatei a fost avocatul apararii. A pierdut procesul, iar la recurs n-a mai primit delegatie de la baroul din Cluj pt ca s-ar fi infruptat si el din suta care se zice c-a disparut din carieria bisericii din Simeria. 

Logica pe care domniile voastre o aplica uneori e discutabila. Dvs judecati ca si cum cei ce-au cazut ca informatori n-au avut niciodata caracter sau nu L-au cunoscut pe Domnul. De ce nu s-ar putea sa fi avut caracter si cazind in plasa Securitatii sa fi mers din ce in ce mai jos?… putini au reusit sa-si revina. Daca facem exceptie la perioada cit a fost Secretar general si de delatiunea de la Caransebes, Barbatei a fost personalitate care a facut multe pt inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu…. Ca om care ati cusocut puscaria, sunt convins fr. Radoi ca puteti avea oarecare intelgere fata de cei ce-au cunoscut nedreptatea sistemului si-a fratilor mincinosi (ma refer acum la Vadan). Judecata e a lui Dumnezeu si ea sta sa-nceapa de la casa lui Dumnezeu. Va multumesc pt riscurile luate intru apararea libertatii noastre. Nu cred ca faceti bine banuind ca oamenii n-au putut sa se simta cercetati de Domnul si sa incerce o iesire… care nu le-a reusit probabil; dar caderea lor dovedeste tocmai faptul ca-n ‘nainte fusesera altceva.

PS. L-am inclus pe penticostalul N. Pop pt ca e din Simeria si pt ca a jucat un rol in ajutorarea familiei Alexandroni in perioada detentiei fr. A. In acea vreme, Pop era omul organizatiei Wurmbrand in Ro. Nebunia aceasta l-a adus in miinile Securitatii… numai ca dupa varianta radicalilor penti, el era acolo dintr-un scenariu al Secu care-l pregatea pt misiuni externe (la fel ca si Tzon). Se poate… daca ne gindim ca Dumnezeu a folosit corbii sa-l hraneasca pe Ilie… Mai poti sti adevarul?

4 comments:

Daru Radu said...

Desigur, ca-l inteleg pe barthimeu. Si eu am fost dezamagit de Barbatei; noi ne-am pus multa speranta in dinsul pt ca era jurist si avea o reputatie buna. Era un bonom si un om mult prea moale pt secretar general. Ne-a dezamagit fiind ca… ceilalti de dinainte (vorba lui mosu’ Cure: “scaunu-i murdar si cine s-aseaza pe el…”). Interesant mi se pare ca cineva povesteste pe blog la Mitrofan, ca Paul Barbatei a revizitat Caransebes si ar fi fost intrebat daca nu-si cere iertare si dinsul ar fi raspuns ca “nu”. Se pare ca nu se simtea vinovat. Din pacate, la noi la baptisti, se sta cam rau cu impacarile intre frati; in general nimeni n-a gresit (sic!). Un pastor mi-a explicat ca Secu i-a pacalit cu “patriotismul” si d-aia informatorii nu se marturisesc; mi se pare o explicatie simplista. De ce ne-ar invata Secu teologie? … Este insa trist cind un frate are o marturie buna nu se deosebeste de ceilalti ca si conducator.
N-am vazut ca istoricii nostri sa caute la CNSAS despre Caransebes; ar fi interesant sa vedem ce se intimpla in culisese comuniste. Desigur e un risc sa luam docuemntele Secu drept litera de evanghelie. Ei erau mincinosi si asta se reflecta uneori si-n documentele lor; dar ceva spun si ele.

Daru Radu said...

Revenind la procesul lui Vadan as atrage atentia la un lucru uitat. Administrarea financiara a bisericilor era extrem de delicata si uneori periculoasa. Trebuia aprobarea Departamentului ca sa cumperi instrumente, sa faci investitii si era interzis sa ajuti saracii, pe linga altele. Bisericile le faceau pe toate astea… atente ca sa nu “lase urme”. Ma pricep putin la contabilitate si stiu ce spun. Nu-ti trebuia decit informatori in jur si pastor dizident si … ai bagat-o pe mineca ca si casier. Instrumentele le cumparau fratii si le donau bisericii; absolut legal. Dar o fanfara putea costa 50 mii (o avere pe vremeuri). … si atunic banii veneau de la biserica la membri care “le donau” inapoi. Fratii erau de multe ori saraci si aveau copii; nu-si puteau permite atitea donatii. Ajutorarea saracilor era interzisa pt ca in comunism nu erau saraci; “partidul a rezolvat corespunzator problema cetatenilor cu incapacitate temporara sau permanenta de munca”. Pe cine sa mai ajute biserica? Cu constructiile era si mai mare belea. Fara aprobare nu puteai construi nimic iar aprobari nu se primeau. Materialele de constructie nu se gaseau sau erau insuficiente. Fratii cumparau de pe unde puteau si le donau bisericilor… dar magazinele “de pe unde puteau” nu ofereau acte… motiv pt care bisericile nu le mai “receptionau in magazie’ ci le puneau direct “in opera” ca sa nu lase urme. Rezultatul e ca acolo unde s-a construit fara aprobari s-a lasat cu amenzi si arestari pt ilegalitati. Fratii, in general , cautau sa lucreze cinstit dar controalele nu “apreciau” in mod deosebit ingeniozitatea contabila a bisericilor…. Iata doar un motiv pt care nu trebuie sa citim cu prea mare incredere in controalele Militiei sau a inspectorilor financiari trimisi de comunisti. In cele mai multe cazuri, erau amenzi abuzie si procese fictive… Eu nu zic ca n-ar fi putut sa fie si frati necinstiti. Trebuie insa sa nu uitam ca aveam de-a face cu o problema dubla: mai intii nu ti se dadea aprobare si apoi erai in imposibilitatea de-a finanta lucrari ilegale respectind regulile in vigoare. Dumnezeu le stie pe toate. Eu am fost foarte impresionat de intelepciunea pe care au avut-o multi frati simpli care au reusit sa pacaleasca autoritatile. Uneori chiar si regulile lor ne favorizau; in general ei faceau des in pantaloni. Se temeau ca daca aveu “problem in teritoriu” pot fi schimbati din functii; iata de ce uneori musamalizau, inchideau ochii.. si erau usor de mituit. Dar cind se hotara condamnarea cuiva… nu mai era argument legal in apararea sa. Documentele lor arata ca uneori nu actionau pt ca se temeau ca ne rasculam. Ha, ha, ha… nici macar nu ne trecea prin cap s-o facem.
Si peste toate, a fost mina cea buna a Domnului care ne-a scapat si atunci cind n-am meritat, n-am stiut pe unde sa ne scoatem camasa sau pur si simplu am gresit. Iar uneori a ingaduit ca cei mai buni dintre noi sa infunde puscaria; ei nu au fost perfecti…. Dar au ajuns acolo ca victima a unui regim nedrept si anti-crestin (iar uneori a unor frati mincinosi).
De-aceea multumim lui Dumnezeu pt oamenii curajosi care au raspindit Biblii, construit biserici –ilegal sau legal-, pregatit cintareti sau lucratori, ajutat saracii, administrat biserici, vestit evanghelia, etc… de cele mai multe ori underground sau semi-legal intr-o situatie extrem de ostila. Fara ei am fi ajuns unde ar fi vrut comunistii si tatal lor (tatal minciunii). Iar daca am fi asteptat pina conducatorii nostri obtin aprobare am fi inca in statia de asteptare.
In rest, numai bine tutuor.

vesteabuna said...

DR e ceață din tot ce-ai scris.
Vădan trăiește și chiar e membru cu drepturi depline în biserica în care și-a turnat ”enoriașii” timp de cincinale. Să râzi, să plângi? Doar că enoriașii s-au schimbat. Trădații au murit sau au emigrat. Fiii lor au fost învățați de alde Vădan și clica (căci dacă citești bine blogul lui Barthimeu vezi că a fost o clică acolo, nu doar Vădan).
Dar să lăsăm puțin, să vorbim despre atitudine. DR tu apeși pedala cugetului: că adică au avut și informatorii momente când le-a tremurat pixul, că au avut cuget, că n-au fost fiare, că ”oameni” sunt și ei. Eu zic că să nu vorbim de cuget la informatori, să vorbim de teatru, căci asta a fost: un teatru perfect. Ca să-ți reamintești, citește cel puțin postarea asta:

https://barthimeu.wordpress.com/2013/05/15/bodea-dorel/

Dacă ai mai mult timp treci și pe aici: https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/12/08/fratele-olah-liviu-in-obiectivul-securitatii/

sau aici: https://barthimeu.wordpress.com/2014/05/07/deci-este-clar-o-convingere-bumerang/

Despre cuget ar trebui să vorbim la cei ce postăm sau la actualii membrii ai bisericii unde e membru DECEBAL.
De exemplu eu, dacă n-aș scrie acest comment m-ar mustra cugetul.
Pe tine DR ar trebui să te mustre cugetul că nu judeci fapte(așa scrie la Scripturi: ”după fapte îi veți cunoaște”), ci presupui circumstanțe atenuante...cu ce scop?(vezi ce rău e să presupui...subminezi încrederea!)
Pe cei de la Iris ar trebui să-i mustre cugetul că după tot ce s-a arătat și scris nu și-au judecat istoria.

Deci alegând între presupuneri mârșave, stări de cuget și fapte, zic că trebuie să rămânem la fapte.
Din fapte să învățăm și indiferent cine și câți se pocăiesc sau nu, cei cu lecția învățată adună o comoară în ceruri. Ce ai scris tu DR nu e lecție, e ceață, așa-mi pare.

PS. Cu cele două comentarii încerci s-o dregi, dar de fapt ocolești subiectul și provoci lehamite. Îi lauzi pe prigoniți, când de fapt subiectul era ”pastorii prigonitori”. Deviezi subtil discuția, rămâne ceață.

vesteabuna said...

DR e ceață din tot ce-ai scris.
Vădan trăiește și chiar e membru cu drepturi depline în biserica în care și-a turnat ”enoriașii” timp de cincinale. Să râzi, să plângi? Doar că enoriașii s-au schimbat. Trădații au murit sau au emigrat. Fiii lor au fost învățați de alde Vădan și clica (căci dacă citești bine blogul lui Barthimeu vezi că a fost o clică acolo, nu doar Vădan).
Dar să lăsăm puțin, să vorbim despre atitudine. DR tu apeși pedala cugetului: că adică au avut și informatorii momente când le-a tremurat pixul, că au avut cuget, că n-au fost fiare, că ”oameni” sunt și ei. Eu zic că să nu vorbim de cuget la informatori, să vorbim de teatru, căci asta a fost: un teatru perfect. Ca să-ți reamintești, citește cel puțin postarea asta:

https://barthimeu.wordpress.com/2013/05/15/bodea-dorel/

Dacă ai mai mult timp treci și pe aici: https://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2007/12/08/fratele-olah-liviu-in-obiectivul-securitatii/

sau aici: https://barthimeu.wordpress.com/2014/05/07/deci-este-clar-o-convingere-bumerang/

Despre cuget ar trebui să vorbim la cei ce postăm sau la actualii membrii ai bisericii unde e membru DECEBAL.
De exemplu eu, dacă n-aș scrie acest comment m-ar mustra cugetul.
Pe tine DR ar trebui să te mustre cugetul că nu judeci fapte(așa scrie la Scripturi: ”după fapte îi veți cunoaște”), ci presupui circumstanțe atenuante...cu ce scop?(vezi ce rău e să presupui...subminezi încrederea!)
Pe cei de la Iris ar trebui să-i mustre cugetul că după tot ce s-a arătat și scris nu și-au judecat istoria.

Deci alegând între presupuneri mârșave, stări de cuget și fapte, zic că trebuie să rămânem la fapte.
Din fapte să învățăm și indiferent cine și câți se pocăiesc sau nu, cei cu lecția învățată adună o comoară în ceruri. Ce ai scris tu DR nu e lecție, e ceață, așa-mi pare.

PS. Cu cele două comentarii încerci s-o dregi, dar de fapt ocolești subiectul și provoci lehamite. Îi lauzi pe prigoniți când de fapt subiectul era ”pastorii prigonitori”. Deviezi subtil discuția, rămâne ceață.