Am ajuns cu analiza procesului verbal al Şedinţei de orientare a lucrătorilor din Comunitatea Baptistă de Timişoara din februarie 1978 la ultima parte. Ea conţine o Circulară. Din analiza ei se va vedea cât de abuziv procedau cei din conducerea cultului în înceracrea de a controla bisericile locale şi a le impune directivele autorităţilor comuniste.
După acestea toate fratele Mara s-a ridicat şi a citit o Circulară. „Cu ocazia şedinţei din 8 febr. 1978, şedinţă de lucru a Comitetului Uniunii pe teme de disciplină, s-au constatat următoarele:
1. Persoane care merg din biserică în biserică (în special tineri) care tulbură bisericile cu învăţături nedoctrinare.
2. Persoane care folosesc amvonul drept tribună ptr. Învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.
Ca nimeni să nu-şi închipuie că „liderii” Uniunii Baptiste ar fi luat salariile grase pe degeaba, tovarăşul Mara le comunică celor prezenţi că comitetul Uniunii a avut o „şedinţă de lucru.” Şi se vede că au asudat acolo din belşug, din moment ce au „ridicat” probleme foarte grele (care ar fi putut să le producă hernie). Capul de listă al problemelor serioase cu care se confrunta conducerea Uniunii era activitatea evanghelistică a tinerilor din bisericile baptiste de la oraş care făceau misiune la ţară, în bisericile ce aveau atâta nevoie de sprijin. Cum partidul dorea închiderea acestor biserici, şi tinerii în chestiune înviorau acele biserici, era normal ca Uniunea să se sesizeze şi să încerce să elimine astfel de activităţi primejdioase nu numai pentru partid, dar şi pentru cultul baptist! Trebuia doar să li se găsească o vină, şi Comitetul Uniunii, foarte creativ, a concluzionat că acei tineri ce merg din biserică în biserică (parcă şi apostolul Pavel avea acest obicei) tulbură bisericile. Tovarăşul Mara nu menţionează nici o biserică ce ar fi fost „tulburată” în acest fel. De fapt multe biserici în cultul baptist aşteptau o astfel de „tulburare a apelor.” Ca să fie şi mai specific, tovarăşul Mara a creat o expresie originală, acuzând pe tinerii angajaţi în misiune de „învăţături nedoctrinare”. Din moment ce cuvântul doctrină înseamnă „învăţătură”, expresia „învăţături nedoctrinare” este un non sens.
În al doilea punct al Circularei se sesizează „păcatul” unor predicatori sau membri ai Bisericilor „care folosesc amvonul drept tribună pentru învăţături politice, împotriva Uniunii şi a statului.” „Liderii” Uniunii nu aveau nici o problemă în folosirea amvoanelor ca tribună pentru slăvirea lui Ceauşescu şi a orânduirii comuniste, dar acuzau de politicizarea amvonului pe cei care nu slăveau partidul şi aveau tupeul să fie critici la adresa Uniunii care se ostenea aşa de mult în slujba regimului! Expresia „împotriva Uniunii şi a statului” arată ce bine identifica Mara şi acoliţii săi interesele Uniunii cu cele ale statului comunist. Cei din conducerea Cultului Baptist aveau aceleaşi interese ca şi statul comunist, şi de aceea cele două entităţi luptau cot la cot pentru suprimarea forţelor ce le periclitau interesele. Cea mai primejdioasă forţă era cea a tinerilor angajaţi în misiune pentru înviorea bisericilor baptiste de la ţară. Şi aşa cum partidul comunist făcea „totul” pentru progresul bisericilor baptiste, tot astfel conducerea Uniunii a hotărât să facă „totul” pentru aceeaşi cauză ce le era aşa de dragă!
7 comments:
Ma surprinde ca nu comenteaza nimeni...
Dar de citit ...se citeste...
Sigur ca nu comenteaza , ce sa mai comenteze cind omul vine cu asemenea marturii ale tradarii? Rusinos ca s-a putut mima o asemenea credinta, aceasta arata inca o data cita rabdare poate avea Dumnezeu cu noi. Cit despre ei, de Dumnezeu nu se tem si de oameni nu le este rusine.Restul sunt vise si basme evreesti cum bine spunea ap Pavel, cit despre credinta, ehe, altiiiiiiiii...
Dacă ne uităm în vechime, după divizarea poporului Israel, Dumnezeu a lucrat și în mijlocul celor 10 seminții abătute, deasemenea a avut multe împotriva casei lui Iuda. Sunt lucruri de învățătură pentru noi, să prețuim Ierusalimul, să-l avem în inimă, dacă urmărim Gloria Harului Domnului Isus. Dacă cineva urmărește doar mântuirea, n-am cuvinte pentru a descrie starea de orbire și necreștere în care se găsește. Incotestabil că Dumnezeu are dreptul să meargă și merge unde vrea, dar eu nu am acest drept, eu merg unde El mă trimite. Legat de un adevăr: Adevărul în sine nu este o sentință chiar dacă acuză, nu culpabilizează pe nimeni, dar adună probe pentru sentința care o dă fiecare în odaia lui de judecată. Faptul că structura ierarhică, clericală baptistă(de fapt toate) a fost zeci de ani sluga nedeconspirată a aparatului de propagandă comunist, chiar a cultului personalității ceaușist este un adevăr de netăgăduit. Devierea fără întoarcere înseamnă rătăcire, derivă. Rămân tot mai convins că cei ce au interesul să schimbe ceva (cei simpli și credincioși) nu au autoritatea și cei ce au autoritatea nu au interesul pentru că sunt corupți cu toții. A fost metodă comunistă de promovare, ”prima dată te mânjim să nu poți crâcni, apoi te folosim ca slugă docilă și fără apărare”. Răul a pornit dinainte de vremea comunistă, de mult adunările nu mai sunt conduse de bătrâni puși de Duhul Sfânt ci de copii cu diplome, de seminariști imaturi și îngâmfați. Cred că mai degrabă colaborarea cu comunismul a fost pedeapsa, nu infracțiunea. Infracțiunea a fost tocmai promovarea ca și conducători a celor care s-au dovedit apoi trădători. Este o lecție pentru orice credincios sincer, pentru orice frate care consideră că e prea mic, prea neânsemnat, pentru cine consideră că ceea ce crede el n-are importanță. Aș vrea să-l încurajez pe unul ca acesta că Ierusalimul este în inimile noastre sau nu este deloc, că dacă nu este Ierusalimul în inimă sunt idoli acolo, filosofii. Nu cred că Babilonul se mai poate vindeca! Orașul plin de idoli, admirat și iubit al religiozității evanghelice este un Babilon pe care orice copil al lui Dumnezeu trebuie să-l părăsească pentru a fi ferit de urgiile lui. Este zidit pe temeiul nisipos al filosofiilor umaniste, al încrederii în om, al promovării omului în carne. Și în Babilon Dumnezeu dă porunci, mișcă inimi de împărați, dictează Cuvânt de-al Său, face minuni, dar locul pe care L-a ales și unde ne poruncește nouă să stăm este Ierusalimul, locul ceresc al închinării în Duhul, Mireasa, părtășia cu El, Sfânta Sfintelor, în fața tronului. Nu mai protejați Babilonul, părăsiți-l!
Într-adevăr, starea multor biserici este de plâns, dar există şi biserici care încă se tem de Dumnezeuşi practică sfinţenia. Pe acestea trebuie să le căutăm şi să le sprijinim, fiind noi înşine credincioşi dăruiţi DOmnului.
Cine sa comenteze , nu va intrebati dece tace toata lumea,nu vedeti lehamitea din bisericile noastre ?Atit timp cit nu se face curatenie in bisericile noastre nu vom avea binecuvitare, adica sa ne cunoastem trecutul si cei vinovati sa fie pusi deoparte fara drept de a mai dat lectii de pocainta tuturor.
In timp ce Uniunea Baptistă dădea ordine ca să nu se mai cânte prin biserici, că se tulbură bisericile, tineretul, altii se ocupau cu lucruri mai serioase. Cumnatul meu, membru ALCR, fratele Ioan Moldovan, actualmente profesor de teologie în Texas, mă ia cu el în piaţa Iosefin Timişoara şi zice; Vezi pe bătrânul acela cu părul alb care vinde floricele de porumb ?Are doi nepoţi şi fratele le-a cumpărat două chitări şi o staţie şi copiii au cântat în biserici penticostale. Securitatea le-a confiscat chitările şi bătrânului i-a confiscat carnetul de CEC în mod abuziv, ca să le dea o lecţie. După ce cumnatul meu a stat de vorbă cu bătrânul, şi acesta i-a explicat tot, cam în două săptămâni EUROPA LIBERA a vorbit de persecuţie religioasă în cazul bisericilor penticostale. Au primit chitările înapoi şi cecul.
Post a Comment