Paralizia Asociaţiei

A trecut mai bine de jumătate de an de când Iosif Ţon şi-a trâmbiţat asocierea cu străjerii „patriei.” Dezbaterile furtunoase din jurul acestei decizii au arătat că străjerii sunt o grupare cu doctrine eretice incompatibile cu credinţa baptistă, şi incompatibile cu credinţa penticostală tradiţională. În timp ce Uniunea Baptistă din România a luat poziţie faţă de noua orientare a lui Iosif Ţon, Asociaţia Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite şi Canada a găsit de cuviinţă că este mai profitabil să îşi tărăgăneze picioarele, refuzând să ia poziţie oficială. Oare cărui motiv se datorează acestă paralizie a Asociaţiei?

Nu este clar cine sunt străjerii? Mai este nevoie de o nouă investigaţie? Preşedintele Asociaţiei şi-a arătat revolta faţă de doctrinele lor în câteva scrisori pe care le-a dat publicităţii pe blog şi le-a considerat extrem de eretice. Şi totuşi, nici o decizie în privinţa lui Iosif Ţon. El aşteaptă...

Nu are preşedintele informaţie de la păstorii Asociaţiei? Păi, nici nu s-a grăbit să obţină astfel de informaţie. După ce a iniţiat o discuţie pe blogul păstorilor Asociaţiei ca să vadă poziţia păstorilor, a oprit imediat această discuţie. Motivul? Ne lasă să îl găsim noi, deoarece el nu ni-l oferă. Apoi spune:  

Aşteptăm să auzim părerea fiecărui păstor care ţine să şi-o dea public pentru participarea la o decizie comună.

Cât va dura această aşteptare? Şi dacă păstorii nu sunt dispuşi să îşi publice poziţia aşa cum sugerează preşedintele? Oricum, el aşteaptă… Răbdarea preşedintelui este de admirat. Oare chiar îl interesează cu adevărat poziţia păstorilor? De ce nu a convocat, de şapte luni de când a intervenit miracoulul convertirii lui Iosif Ţon la carismatism, nici o întrunire cu păstorii în care să dezbată această problemă? Pentrucă, vedeţi, el aşteaptă...

Dar să nu ne pierdem răbdarea, căci preşedintele ne lasă să întrevedem o luminiţă de speranţă.

După o limită rezonabilă de timp, vom duce discuţia la Comitetul Executiv. Există deja câţiva fraţi care lucrează la o întâlnire directă pentru o lămurire faţă în faţă cu fratele Iosif Țon. Procesul va fi mai lung, dar şi … mai cum trebuie. S-ar putea să nu ajungem la un comunicat comun.

Cât este limita aceea rezonabilă de timp de care vorbeşte preşedintele? Data când spunea aceste lucruri era 28 ianuarie 2011. Cât de „executiv” este Comitetul Executiv? De fapt el, preşedintele, vorbeşte de un proces lung! Şi vrea un proces lung pentru a se asigura că lucrurile vor fi decise aşa cum trebuie! Dar cum „trebuie”? Şi cine va decide cum „trebuie”? Avem impresia că singurul lucru care „trebuie” acum este ca preşedintele să prelungească acest proces până îi va expira mandatul, pentru că nu vrea să aibă în palmares distincţia că a făcut disciplină în Asociaţie. Cum să rupă el o tradiţie atât de îndelungată?

Aaa, dacă e vorba de cei care au criticat guvernul comunist, în acest punct Asociaţia are ceva istorie. A disciplinat pe fraţii Aurel Popescu şi Pavel Nicolescu care şi-au permis să critice impotenţa Asociaţiei în faţa infiltrărilor de agenţi comunişti în Bisericile Române din America. Dar în privinţa disciplinării pentru abateri doctrinare, Asociaţia nu are nici o istorie. De ce să creeze una tocmai actualul preşedinte? Este mai bine fără o decizie! Este mai bine să aştepte... Între timp ne învaţă şi pe noi aşteptarea. Şi cine ştie? Probabil că o  să ajungem la punctul în care să ne spună că s-ar putea să nu ajungem la un comunicat comun. Ei bine, şi acest lucru va fi o realizare! De aceea e necesar procesul lung de care ne vorbeşte preşedintele. Ca să iasă (sau să nu iasă?) lucrurile mai cum trebuie!