Cine este cioban, şi cine este păstor? Rubrică întreţinută de Ioan Târziu

Am asistat la o discuţie interesantă între un păstor de mioare (Nicolae Rădoi) şi un păstor de suflete (Daniel Branzai). Iată ce spunea, printre altele, Nicolae Rădoi:

Am nădăjduit că Asociaţia Bisericilor Baptiste din America va avea curajul să spună lucrurilor pe nume! Ne-am aşteptat, de pildă, ca Asociaţia Bisericilor Baptiste din America să ia poziţie faţă de alunecările doctrinare ale lui Iosif Ţon, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Ne-am  aşteptat ca Asociaţia să ia atitudine faţă de elementele anarhice de la Portland care la instigaţia lui Iosif Ţon încearcă ruperea unei biserici a Asociaţiei, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat! Care este rolul Asociaţiei, dacă nu acela de a asista bisericile care întâmpină greutăţi?! Dacă Asociaţia ar fi intervenit prompt în condamnarea elementelor care fac ruperi în biserici, multe biserici ar fi fost scutite de frământări şi de rupturi! Avem aşteptări prea mari? Ne-am aşteptat ca Asociaţia Bisericilor Baptiste din America să aibă ceva de condamnat cu privire la alegerile de la Timişoara, care au arătat faţa plină de corupţie a unor reprezentanţi ai comunităţii baptiste din România, dar nici lucrul acesta nu s-a întâmplat.Cum poate preşedintele Asociaţiei Bisericilor Baptiste din America să felicite pe fiul unui torţionar care ajunge preşedinte al Cultului Baptist din România prin necinstea furării de voturi?

Şi iată şi răspunsul parţial al lui Daniel Branzai:

„Draga frate Nicu
Graba strica treaba, orbul bate mai multi de cati vede si neinteleptul vorbeste mai multe decat intelege.
Suntem prieteni vechi si nu cred ca suntem niciunul in categoriile de mai sus.
Eu zic sa nu dai cu batu-n balta, facandu-te ca sti ce s-a petrecut la Timisoara. Nimeni nu le stie pe toate, iar Internetul nu este calea pe care se rezolva lucruri intre frati....”

Ulterior Nicolae Rădoi a răspuns prin articolul De la păstor către păstor, unde ridică foarte politicos nişte întrebări ce s-ar fi cuvenit să fi fost de mult în atenţia conducătorilor Asociaţiei Bisericilor Române Baptiste din America. Daniel Brânzai nu a mai răspuns la acest articol.

Pe baza discuţiei arătate am făcut câteva observaţii şi am tras câteva concluzii:

1. În primul rând a transpirat dorinţa      păstorului de suflete de a nu i se aduce nici o critică, deoarece cei ce      fac acest lucru sunt nevăzători şi lipsiţi de înţelepciune, şi în      consecinţă ar produce mai multă pagubă decât ar oferi ajutor.
2. În timp ce păstorul de mioare păstrează      discuţia la un nivel politicos, păstorul de suflete aruncă epitete      usturătoare ca „orb” şi „neînţelept.”
3. Este de remarcat o diferenţă între      cele două moduri de abordare a discuţiei. Păstorul de mioare a adus pe      tapet întrebări concrete, dar păstorul de suflete a ignorat total      substanţa discuţiei,  neluînd în      considerare întrebările legitime ridicate de păstorul de mioare. Oare tot      aşa de „concret” tratează şi problemele Asociaţiei pe care o conduce? Şi      mai vorbeşte de orbire în cazul altora?
4. Deşi este caracterizat ca orb şi neînţelept,      sau ca unul care dă cu băţul în baltă, păstorul de mioare răspunde cu înţelegere păstorului de suflete. Se observă contrastul dintre iritarea      păstorului de suflete şi calmul păstorului de mioare. Deşi insultat,      acesta nu răspunde cu aceeaşi monedă.
5. Păstorul de mioare oferă un răspuns      public şi politicos la comentariul păstorului de suflete reformulând      întrebările puse în primul articol, dar păstorul de suflete nu îl      consideră vrednic de un răspuns. Oare la fel de atent îi tratează şi pe păstorii      colegi ai Asociaţiei?
6. Păstorul de suflete îl admonestează      pe păstorul de mioare că are pretenţia că ştie ce s-a întâmplat la      Timişoara. Dar ar fi trebuit ca el să ştie ce s-a întâmplat, din moment ce      a fost acolo. Există mărturii ale celor prezenţi care arată neregulile      practicate de ceilalţi păstori de suflete care se pasc pe ei înşişi, şi uită de      turma Domnului. De ce nu ne-a informat corect preşedintele Asociaţiei,      dacă voia să nu fim informaţi incorect de Nicolae Rădoi?
7. De remarcat tonul de băşcălie şi superioritate      al păstorului de suflete în felul în care vorbeşte păstorului de mioare,      deşi păstorul de mioare ar putea să îi fie tată. În contrast, stă      răspunsul păstorului de mioare în care arată respect pentru celălalt.

Vorbind cu fratele Rădoi, mi-a spus că nota de dispreţ pe care a sesizat-o în conflictele pe care le-a avut în 1978 cu „fraţii” din conducera Uniunii Baptiste de la Bucureşti când a luptat pentru libertatea religioasă în România („Cine te crezi, măi? Eşti un incult, şi o să te punem noi la punct...” ), aceeaşi notă a constatat-o şi acum în relaţie cu păstorul de suflete din fruntea Asociaţiei.  

Probabil că ni se ridică unele întrebări şi nouă, cititorilor. Cine este educat şi cine este ne-educat în această discuţie? Care dintre cei doi este mai potrivit ca păstor? Sub a cui păstorire ar prefera să fie oile?

Păstorul de suflete are o recomandare pentru păstorul de mioare, şi anume să se sfătuiască cu păstorul bisericii şi cu fraţii spirituali din biserica unde este membru, şi apoi să vorbească. Dar se pare că păstorul fratelui Nicolae Rădoi şi cei spirituali din aceeaşi biserică sunt şi ei la fel de „mulţumiţi” de ultimele (ne)luări de poziţie ale conducerii Asociaţiei. Şi cum ar putea fi mândri de ceea ce se întâmplă în Asociaţie? Nici un cuvânt  despre carismatismul lui Iosif Ţon şi „revelaţiile” noi pe care le primeşte ca dictare de la Dumnezeu; nici o revoltă faţă de pervertirea Evangheliei harului de către acelaşi Iosif Ţon; nici o mână de ajutor care să asiste bisericile ce se luptă cu cei ce vor să sfâşie turma lui Hristos; nici o măsură de condamnare a lupilor în piei de oaie, etc.

Dacă presedintele Asociaţiei ne spune că problemele nu se rezolvă prin discuţii pe blog, l-am ruga să ne spună cum le vede rezolvate, deoarece până nu au fost sesizate pe blog nu a arătat că este dispus să le ia în considerare! Poate ne instruieşte el pe internet despre felul cum pot fi rezolvate!

Da, am citit comentariul preşedintelui Asociaţiei Bisericilor Baptiste Române din Statele Unite şi Canada la articolul „Peştele de la cap se împute” al lui Nicolae Rădoi şi am constatat atitudine flegmatică, ironie ieftină, limbaj de şmecher de Bucureşti, argumentare de tip comunist: „Ia mai lasă-ne în pace cu observaţiile tale. Societatea merge foarte bine...” Unde este prestigiul ce îl aşteptăm de la preşedintele unei Asociaţii respectabile?  Nu cumva imaginea Asociaţiei are de suferit în urma unei astfel de interpelări a unui frate ce ridică întrebări legitime?

La urma urmei, cine este cioban şi cine este păstor?