Părtăşia cu lupii

Frate Daniel Branzai,

Agreez că e bine ca fraţii să locuiască împreună, căci acolo dă Dumnezeu binecuvântarea. Nici eu nu vreau să lăsăm ca acel rău să aibă vreun câştig dintr-o stare conflictuală ce s-ar putea dezvolta între noi. Anii mulţi de când ne ştim ne-au oferit posibilitatea să ne cunoaştem şi să împărtăşim secrete. Părtăşia ce am avut-o ar trebui să rămână neştirbită. Există însă ceva care ameninţă legătura noastră sufletească, şi acel ceva este interesul pe care l-ai dobândit de când ai ajuns în conducerea şi apoi în fruntea Asociaţiei Bisericilor Române Baptiste din America. Cuvântul lui Dumnezeu îţi cere să spui adevărul, pe când diplomaţia îţi spune să ocoleşti rostirea adevărului, deoarece ar putea destrăma alianţele atât de necesare pentru „buna funcţionare” a unei Asociaţii!  

Aşa cum am spus într-un articol publicat înainte, Asociaţia pe care o conduci la ora actuală a aruncat un linţoliu peste o mizerie care s-a adunat din timpul vremurilor când  comuniştii îşi întindeau mâna lungă şi aici. Comuniunea de interese existentă între Uniunea de la Bucureşti şi Asociaţia din America a făcut ca aceste două organizaţii să se asemene „ca două picături de apă” – după cum spunea fratele Aurel Popescu, şi să acţioneze în simfonie una cu alta. Simfonia s-a concretizat în faptul că preşedinţii Asociaţiei mergeau în România ceauşistă şi erau plimbaţi cu limusina de securişti şi participau la lucrările congreselor de acolo, în spiritul unităţii frăţeşti! Apoi simfonia se continua la congresele Asociaţiei din Statele Unite, când din ţară erau invitaţi să participe  trădătorii de fraţi ce fuseseră cocoţaţi la conducerea cultului de către autorităţi. Aceleaşi autorităţi aveau grijă să îi trimită în America pentru a promova în Apus o imagine bună a guvernului comunist din România. Ajunşi aici, trădătorii de fraţi erau urcaţi la tribuna Asociaţiei, pe când cei ce fuseseră prigoniţi în ţară şi veniseră ca refugiaţi politici în America, erau prigoniţi şi în cadrul Asociaţiei, la fel cum fuseseră în cadrul Uniunii. Am remarcat cazul fraţilor Aurel Popescu şi Pavel Nicolescu, care au fost „disciplinaţi” de Uniunea de la Bucureşti în 1978, şi apoi de Asociaţie, în 1981 când atrăseseră atenţia că elemente de ale securităţii se infiltrau la amvoanele Bisericilor Române Baptiste din America. Ani de zile, cu practici de genul celor menţionate, Asociaţia Bisericilor Române Baptiste din America a slujit intereselor guvernului de la Bucureşti şi implicit, a amărât sufletul credincioşilor ce au luptat pentru credinţa dată sfinţilor.

Dumneata eşti preşedintele acestei Asociaţii pe care am descris-o în câteva cuvinte, şi vrei să rămânem prieteni. De acord. Ce vei face cu trecutul Asociaţiei? Cum vei apăra onoarea fraţilor care au fost apăsaţi de Asociaţie? Până şi comuniştii au fost forţaţi să reabiliteze memoria celor pe care i-au schingiuit. Oare Asociaţia nu ar trebui să reabiliteze pe fraţii pe care i-a ponegrit şi i-a condamnat?

Probabil că vei spune că o astfel de sarcină nu îţi aparţine! Dar de ce te-a pus Domnul în fruntea Asociaţiei? Oare nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns acolo ca să îndrepţi răul făcut de atâţia ani? Mai mult, ce vei face la congresul din toamnă al Asociaţiei? Vei continua tradiţia încetăţenită de a invita la congres pe reprezentanţii mânjiţi ai Uniunii de la Bucureşti? Sau pentru prima oară, datorită faptului că eşti preşedinte, Asociaţia va adopta o poziţie demnă, refuzând să invite nişte oameni care au trecutul compromis şi prezentul pătat de „politică bisericească?” Dacă e vorba de pericolele care ne pasc, cred că eşti de acord că pericolul mare care ne paşte este să refuzăm să fim credincioşi adevărului, sacrificându-l de dragul câştigului temporar. O să îţi amintesc de o parabolă pe care fratele Simion Cure a spus-o lui Iosif Ţon când a văzut că acesta tindea spre locurile înalte.

Se spune că sătenii dintr-un oarecare sat aveau un clopot care tot timpul îi deranja. Ba bătea a primejdie de furtună, ba a primejdie de război, ba a primejdie de incendiu, şi aşa mai departe. Sătenii s-au cam săturat de sunetele lui care mereu îi deranjau. Au ţinut sfat să vadă cum să oprească clopotul, ca să nu mai bată, dar toate soluţiile care le-au încercat au dat greş. Clopotul nu înceta să spargă liniştea satului! L-au întrebat în sfârşit pe un înţelept, ce să facă, pentru a pune capăt sunetelor clopotului. Înţeleptul le-a spus să înalţe un turn mare şi să plaseze clopotul în acel turn pentru a fi văzut de toţi oamenii. Cam sceptici, sătenii l-au ascultat. Mare le-a fost mirarea când clopotul atârnat în turn în văzul tuturor a încetat să mai bată! Morala? Poziţiile înalte sting spiritul de protest ce ar trebui să îl manifestăm în faţa nedreptăţilor, şi ne fac să fim tăcuţi atunci când ar trebui să vorbim.

Fratele Simion Cure a fost un profet. Trist că Iosif Ţon nu a înţeles parabola, şi a căzut victimă tentaţiilor pe care i le-au pus înainte autorităţile comuniste. De îndată ce i s-au promis ceva poziţii la Seminarul Baptist din Bucureşti în 1978, a încetat să mai protesteze faţă de abuzurile guvernul comunist, şi a început să condamne pe fraţii săi care au rămas loiali luptei pentru adevăr. N-ai vrea să vezi dacă nu cumva poziţia pe care o ai te împiedică să spui cu francheţe adevărul? Iată pericolele care ne pasc pe amândoi. Pericolul de a nu spune adevărul. Pericolul de a face compromis de dragul liniştii pe care dorim să o avem. Pericolul de a fi una cu prigonitorii fraţilor Domnului Isus, din dorinţa de a evita războiul cu aceştia.

Haide, frate Daniel, să rupem „părtăşia” cu lupii. Domnul Isus ne-a sfătuit să ne ferim de ei, nu să facem congrese cu ei. Ne-a a vertizat că lupii îmbrăcaţi în piei de oaie vor produce pagube mari, dacă nu sunt expuşi şi alungaţi. Ferirea turmei Domnului de lupii răpitori nu este o opţiune pe care Domnul o lasă la latitudinea noastră, ci este o datorie ce o avem faţă de Marele Păstor. Când e vorba de turma Domnului, eu nu îmi permit să glumesc, nici să fiu neatent. Doresc să rămânem prieteni. În acelaşi timp mă gândesc la un verset din Scriptură care zice: „Sunt prieten cu toţi cei ce se tem de tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale” (Psalmul 119:63).

P.S. Aştept o copie a programului congresului din care să văd numele celor invitaţi şi planificaţi să  hrănească turma Domnului la întrunirea de la Cleveland (albaitransport@yahoo.com).