Batjocoritorii sângelui lui Hristos

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Domnul harului? Evrei 10:29

Nu trebuie să îi căutăm departe în timp sau în spaţiu. Ei sunt printre noi, în bisericile Domnului Isus, uneori cu funcţii importante în conducerea Bisericilor. Vă voi da două cazuri pe care le-am cunoscut în anii de după întoarcerea mea la Domnul.

Unul se numea Valeriu Seracin. Despre slugărnicia lui faţă de autorităţile comuniste aţi citit în procesul verbal al lui Viorel Vuc redactat la 23 februarie 1978 la Timişoara. Dacă ar fi fost numai acest păcat al slugărniciei, probabil că nu ar fi fost atât de tragic. El însă era un lup în piele de oaie. De fapt s-a lăudat că şi el şi nevasta sa au fost activişti de partid, el scriind programele culturale ale echipelor ce ţineau spectacole la căminul cultural al satului. Dar tovarăşul Seracin avea şi alte îndeletniciri, pe lângă faptul că “păstorea” Biserica Baptistă din satul Vălişoara. Una din îndeletniciri era să discrediteze pe Domnul Isus, Mântuitorul nostru. O făcea prin târgurile de animale pe unde găsea mulţimi gata să îl asculte. Odată l-am surprins la târgul de cai al zonei, unde spunea celor adunaţi în jurul lui că Isus a fost un hipnotizor. În grupul de oameni care se strânsese în jurul lui erau şi câţiva credincioşi baptişti, dar nimeni nu a avut curajul să îl contrazică în public. Eu l-am oprit imediat din vorbire şi i-am spus că eram foarte supărat, deoarece el batjocorea pe Mântuitorul meu, Cel care a murit pentru mine şi mi-a schimbat viaţa. Apoi l-am avertizat, că dacă îl voi vedea undeva la amvonul vreunei biserici, eu îl voi da jos de acolo, deoarece el nu poate vorbi celor credincioşi, din moment ce crede că Isus a fost un hipnotizor. După o vreme ne aflam la o nuntă în satul Bârlova, unde păstor era socrul lui Valeriu Seracin, fratele Pavel Rădula. Cei doi erau la amvon. Când Seracin s-a sculat să vorbească, eu am intervenit şi i-am spus:

“Vrei să stai jos?”

În adunare era prezentă şi familia Arnăut, care la ora actuală se află la Los Angeles, iar pe băncile bisericii se aflau câţiva din credincioşii care îl auziseră în piaţă şi ştiau de ameninţarea pe care i-am adresat-o atunci. El s-a uitat peste mulţime, a constatat că aveam martori, şi a zis cu voce joasă:

“Stau jos, pentru că aşa a zis fratele Rădoi.”

Cei prezenţi au aşteptat cu nerăbdare să se termine serviciul religios pentru a afla cauza acţiunii mele şi a răspunsului lui neaşteptat. Martorii au relatat întâmplarea din piaţă şi au arătat cum şi-a bătut joc de Mântuitorul nostru. În urma explicaţiei, toţi cei prezenţi, revoltaţi, au concluzionat cu vorbele:

            “Bine a făcut că l-a dat jos!”

Pe atunci membrii Bisericilor Baptiste se mai revoltau încă la constatarea prezenţei păcatului în adunările Domnului. (Va urma)