Către conducerea comunității baptiste de după 1989, stimații președinți de Comunitate și Uniune Baptistă din România

Către conducerea comunității baptiste de după 1989, stimații președinți de Comunitate și Uniune Baptistă din România,

Mă numesc Rădoi Nicolae, am 79 de ani, sunt un credincios baptist care m-am împotrivit regimului comunist și am fost încarcerat de către regimul comunist pentru rămânerea mea la Adevărul lui Hristos, indiferent de amenințările și prigoana lor. Am pătimit prigoana comuniștilor și fraților pastori compromiși cu regimul, în anul 1978 la Caransebeș. Am menționat istoricul acestor întâmplări în cartea scrisă de mine “O cetate de necucerit”.
M-am gândit să vă scriu această scrisoare deschisă, deoarece au trecut aproape 30 de ani de la Revoluția din 1989, când Dumnezeu a răsturnat dictatura lui Ceaușescu și a comuniștilor.
Mă întreb, stimați frați, care ați ajuns președinți ai comunității baptiste, oare de ce nici acum după 30 de ani nu ați dat un comunicat în care să recunoașteți colaborarea vechii conduceri a baptiștilor din România și a multor păstori cu securitatea și regimul comunist?
Mă întreb dragi frați din conducerea forurilor baptiste, oare de ce credincioșii excluși de păstorii care au colaborat cu securitatea din bisericile baptiste, au rămas tot sub vechile hotărâri ale acestor trădători și nu ați dat un comunicat în care să reabilitați pe acești credincioși și să faceți publice numele acestor pastori abuzatori?
Mă întreb dragii mei frați din conducerea cultului baptist, oare de ce după Revoluția din 1989, acei pastori care au colaborat cu regimul comunist au rămas tot în funcții și n-am văzut vreunul pus sub disciplină sau eliberați din funcții, oare toți președinții din 1989 încoace v-ați aliat cu vechii trădători sau ați hotărât să le duceți mai departe ștafeta comunismului?
Mă întreb dragii mei frați din conducerea baptistă actuală și de după 1989, oare voi credeți că acceptând compromisul tăcerii și ascunderii colaborării pastorilor trădători și a istoriei în care oameni ca mine au fost prigoniți pentru credință, lucrarea baptistă o să prospere și o să se poată înmulți prin Duhul Sfânt? Oare nu vă întrebați de ce comunitatea baptistă este în scădere de la an la an în România?
Vreau să întreb pe această cale, pe pastorul baptist Viorel Iuga, unul din președinții actuali ai comunității baptiste, oare de ce când v-am trimis mai multe exemplare (160 exemplare) din cartea “O cetate de necucerit”, mi-ați trimis-o înapoi? Oare doar istoria scrisă de Bunaciu înainte de 1989, în care nu apare prigoana comuniștilor, așa cum apare în cartea mea, oare doar istoria acestui colaborator cu comuniștii este bună și acceptată de dumneavoastră?
Mă întreb dragi frați președinți și pastori ai Bisericii baptiste, credeți că o ascundere publică a gunoiului păcatelor colaborării multor păstori și președinți dinainte de 1989, cumva această ipocrizie și acest fariseism o să țină și înaintea lui Dumnezeu, atunci când fiecare vom sta la Judecata finală?
Mă întreb dragilor frați baptiști, care trăiți într-un compromis al nălucii comuniste ucigașe, care tăceți de dragul foștilor colaboratori ai securității comuniste, oare dumneavoastră credeți că lumea ortodoxă care ar trebui evanghelizată de voi, oare ei nu cunosc păcatele care voi le ascundeți crezând că astfel propășiți?
Vă întreb dragii mei frați, cei care ar trebui să fiți oamenii duhovnicești ai baptiștilor, oamenii plini de înțelepciune și de Duhul Sfânt, acum când urmează 30 de ani de la Revoluția din 1989 și vom sărbători și Nașterea Mântuitorului, oare puteți să aveți tihnă de aceste sărbători, știind că nici acum nouă celor prigoniți și călcați în picioare de regimul comunist nu ne-ați onorat cu adevărul, nu ne-ați dat cinstea spălării publice de „scuipatul” pastorilor și fraților trădători?
Ce să spun fraților care vă numiți pocăiți, de această tăcere publică a voastră, oare asta înseamnă doar că niște ciocoi vechi au fost înlocuiți în timp de ciocoi noi, însă mentalitatea comunistă în cadrul comunității baptiste a rămas la fel?
Nu știu dacă merit, eu un om simplu, un cioban, bătut de comuniști și prigonit, eu un neînsemnat, nu știu dacă merit un răspuns de la domniile voastre, însă îl aștept, îl aștept de 30 de ani și dacă nu-l primesc aici, atunci cu siguranță dincola la Judecata lui Dumnezeu mă veți vedea ca unul din martorii celor care au pătimit pentru Hristos și prin care Dumnezeu o să scoată la iveală Adevărul, însă pentru mulți dintre dumneavoastră pocăința o să fie prea târzie.

Dumnezeu să vă binecuvinteze și aștept pocăința pocăiților ridicați în ranguri mari, precum domniile voastre.
Iar celor care ați pătimit cu mine împreună în vremea comuniștilor și celor care m-ați sprijinit și ați fost alături de mine, eu colegul vostru de celulă, vă doresc o Naștere și Întrupare a Domnului plină de bucurii, plină de prezența Duhului Sfânt și a Mielului coborât în ieslea Betleemului și la fel le doresc tuturor creștinilor de pretutindeni.
Iar dușmanilor mei, care au colaborat cu comuniștii, le doresc pocănță, mântuire și viață veșnică.
Nicolae Rădoi