Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi – O mărturie (VI)

O să mai redau un incident din perioada când Nicolae Rădoi era închis la Popa Șapcă. Deja îi mersese numele că pusese la punct pe unii din cei mai răi și mai puternici deținuți care terorizau pe cei din camerele unde erau șefi în virtutea puterii brute ce o aveau.  

La atelierul FAEM unde au fost repartizați să lucreze Nicolae Radoi si Petru Cocirteu se aflau unii din cei mai fiorosi criminali. Printre cei înrăiți era un fost campion de lupte libere, ce facea legea si lovea pe detinuti aplicindu-le picioare in fund, fara ca cineva sa comenteze, deoarece era cel mai tare si mai ordinar. Deasemenea, era folosit pentru a pastra ordinea  si  linistea cind hotii se luau la bataie in timpul lucrului. Aflând că fratele Nicolae a fost repartizat in sectia FAEM a inceput sa-l provoace si sa-l sicaneze, cu intenția de a-l provoca la o trântă. Scopul era sa dovedeasca ca e mai tare decât cel ce devenise deja faimos în închisoare și a-și înmulți astfel laurii la care ținea atât de mult.

Unul din detinuti, care era de prin partea Caransebeșului, l-a avertizat pe fratele Nicolae, sa aibă grija, deoarece luptatorul  o sa-l provoce la trinta și o sa  incerce sa-i puna piedeca, pentru a-l dobori la pamint, si astfel sa-l umileasca și sa-si dovedeasca  puterea si superioritatea.

 
Intr-o zi fratele Nicolae deranjat de abuzul si nedreptatea acestui nemernic care aplica picioare in fund cind unuia cind altuia, s-a interpus între tiran și victimele sale, ceea ce i-a oferit luptătorului ocazia așteptată. L-a provocat la luptă. Fratele Nicolae știa că trebuie să îl apuce imediat și să nu-l mai lase să acționeze liber, știind că era expert în piedici. La provocarea luptătorului fratele Lae s-a  repezit asupra lui, l-a prins bine de mijloc și cind a dat cu el de ciment tot atelierul FAEM  a strigat de bucurie ca înrăitul luptator era doborit pe beton. Confruntatrea nu s-a închiat atunci. Luptătorul s-a sculat, s-a scuturat de praf și a aruncat a doua provocare. Fratele Radoi l-a mai doborit inca o data spre satisfactia tuturor criminalilor ce lucrau la atelierul FAEM. Din acel moment cel ce mentinea Ordinea si pastra linistea in atelierul de lucru al criminalilor era fratele Nicolae Radoi.

Vestea despre cel mai puternic detinut la Popa Sapca a ajuns si la urechile brigadierului Jean, seful de la atelierul de reparat lazi, fost Maior de Militie ce intrase la pușcărie pentru că într-o împrejurare oarecare acționase atît de brutal cu unul ce îl provocase, încât i-a cauzat moartea. A vrut sa-l cunoasca pe Viteazul Radoi care l-a umilit pe marele campion de Lupte Libere. 

Dupa ce au stat de vorba,  fratele Nicolae Radoi si Brigaderul Jean au devenit  oarecum prieteni fiind doi oameni voinici mai ales ca fratele Radoi i-a explicat  ca el era nevinovat  si ca era inchis pentru  ca a luptat impotriva persecutiei crestinilor  ce au fost  amendati, interogati , inchisi sau retrogradati la locurile de munca doar pentru vina ca erau creștini evanghelici. El i-a explicat ca e inchis ca prizonier politic ce luptase pentru Drepturile Omului si era membru in Comitetul Crestin Roman ce acționa pentru Apararea Libertatii Religioase si de Constiinta (ALRC), comitet afiliat cu o organizație ce avea același scop cu sediul la Zurich, in Elvetia.

Urmarea a fost că fratele Lae a intervenit ca deținuții care erau bătuți crunt de Brigadierul Jean pentru că nu puteau să își facă norma să fie tratați cu înțelegere și să li se creeze condiții pentru a realiza ceea ce li se cerea în privința normei. Așa de exemplu, când fratele Lae a fost  oprit de detinutul  Ioan Dumitrescu, si el din Caransebes, a aflat că acesta era numai vânătăi pe spate în urma loviturilor multe ce le primea pentru că nu putea face norma de lăzi ce i se ceruse. Dumitrescu i-a aratat fratelui Radoi urmele de la bastonul de cauciuc ce le avea pe spate.

Cuprins de milă la vederea spatelui plin de vinatai, fratele Lae a intervenit la brigaderul Jean pentru Ioan Dumitrescu. Dupa scurt timp  caransebeseanul Ioan Dumitrescu a fost promovat ca sef de echipa la Sectia de reparat lazi si sef de camera peste detinuti. Cind eu am fost  transferat de la Sectia de Carantina la Camera de drept Comun am avut sansa sa-l cunosc pe Ioan Dumitrescu ca sef de Camera si ca sef de echipa la sectia de reparat lazi, gratie interventiei fratelui Nicolae Radoi la Brigadierul Jean.
 

La scurtă vreme toți deținuții și toți gardienii și toți milițienii de la Popa Șapcă au știut că cei trei credinciosi, Radoi Nicolae, Petre Cocirteu si Ionel Brejban au fost arestati datorita Plingerii Penale facuta de Marionetele Securitatii si ale regimului communist, deghizati in Conducatori ai Uniunii Baptiste de la Bucuresti. Cauza reală a condamnării lor a fost aceea că cei trei membri ai Bisericii Baptiste din  Caransebes nu au admis imixtiunile Securitatii si ale Uniunii Baptiste in problemele interne ale Bisericii Baptiste din Caransebes. Până atunci alegerea membrilor comitetului bisericii se făcea după indicațiile Securității. Membrii Comitetului erau aserviti Securitatii. EI trebuiau să fie aprobați de inspectorul Departamentului Cultelor, un ateu ce lupta impotriva lui Dumnezeu, dar avea ca funcție supravegherea Bisericilor și impunerea politicii partidului în Biserici. Lucrurile s-au schimbat când comitetul nou ales, în februarie 1978, comitet din care făceau parte Nicolae Rădoi și Petre Cocârțeu, a interzis inspectorului de culte și organelor locale de miliție și Securitate să se mai amestece în problemele Bisericii. În ochii celor de la Popa Șapcă cei trei erau niște eroi vrednci de admirație deoarece se împotriviseră unui regim samavolnic.

Toate manevrele Securitatii si ale Uniunii Baptiste aservite  Departamentului Cultelor  nu au reusit sa ingenuncheze Biserica Baptistă din Caransebeș, care a stat lângă noul comitet. Se crease un precedent primejdios pentru Departamentului Cultelor. O Biserică Baptistă îsi declarase autonomia față de Uniunea Baptistă de la București și independența față de autoritățile comuniste. Cu riscul proprielor vietii si al pierderii libertatii, cei trei eroi din Caransebes au preferat sa mearga la inchisoare,  dar nu au vândut pe fratii lor de credinta, nici independenta Bisericii Baptiste din Caransebes. Atit in Biserica cit si in inchisoare Dumnezeu a protejat pe copii sai, pe credinciosii din Caransebes, aidoma cum a protejat în cuptorul de foc pe cei trei tinerii evrei Sadrac, Mesac si Abeg Nego, ajunsi robi in Babilon, dar rămași credincioși Domnului și principiilor sfinte.