BUCURIA IUBIRII, ADEVĂRUL!

"Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr!" 1 Corinteni 13:6

Mulți oameni confundă iubirea cu iertarea şi iertarea cu indiferența. Dumnezeu a iubit întreaga lume oferindu-şi Unicul Fiu ca jertfă, dar iertarea Lui este oferită doar celor care cred în Fiul Său şi se întorc la Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga lume nu înseamnă implicit şi iertarea întregii lumi! Dumnezeu iartă pe toți aceia care se pocăiesc, dar nu rămâne indiferent față de păcatele pe care aceştia le fac. Asemeni unui părinte, El îşi disciplinează copiii, ajutându-i să revină pe Calea Sa. Astfel Dumnezeu iubeşte întreaga lume dar iartă doar pe cei ce se întorc la El. Aşadar, iubirea nu trebuie confundată cu iertarea, iar iertarea nu trebuie interpretată ca indiferență!

Adesea, ca istoric al luptei anti-comuniste din fosta Republică Socialistă România, sunt acuzat că îmi lipseşte iubirea! Unii oameni consideră că istoria transmisă de mine este prea crudă, prea aspră, prea incriminatoare față de trădătorii din acea vreme. Oamenii îmi propun să tac, să nu mai amintesc toate acele evenimente triste şi chiar să nu mai menționez acele fapte ruşinoase de trădare între Creştini. Argumentul lor este: "Frate Rădoi, iubirea creştină înseamnă iertare şi îngropare a trecutului." Dragi Creştini, vă rog respectuos să nu confundăm iubirea cu iertarea şi apoi cu indiferența. Dragostea Creştină nu exclude adevărul istoriei! Dumnezeu l-a iubit pe PETRU şi chiar l-a iertat pentru tripla sa trădare, dar Dumnezeu nu a îngropat istoria tragică a lepădării lui! Petru se pocăieşte plângându-şi cu amar păcatul, este iertat şi reabilitat de Domnul Isus, dar evenimentul lepădării este descris amănunțit de către toți patru Evanghelişti. Iubirea, iertarea şi chiar reabilitarea lui Petru nu implică prescrierea istorică a faptelor lui! Dumnezeu nu îngroapă adevărul istoric ci îl expune, iar acest lucru nu poate fi interpretat ca lipsă de iubire sau de iertare, întrucât Petru le-a experimentat din plin.

DAVID a fost omul după inima lui Dumnezeu (Fapte 13:22), un om prin care Dumnezeu ne-a binecuvântat cu 73 de Psalmi! Cu toate acestea, istoria sacră include scădințele lui David, crimele şi imoralitatea temporară a acestui personaj.

Pot fi amintiți tot aici: Noe, Iacov, Moise, Aaron... iubiți de Dumnezeu dar amintiți în istorie cu bune şi rele.

De ce n-a şters Domnul din Cartea Sa, toate faptele rele şi ruşinoase ale oamenilor? De ce n-a cenzurat Dumnezeu istoria, în iubirea Lui față de oameni? Răspunsul Bibliei este: "Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei." 1 Corinteni 10:6

Poftele şi faptele condamnabile ale acestor oameni ne slujesc nouă drept pilde de ocolit şi de care trebuie să ne păzim! Dumnezeu nu şterge din istorie lucrurile rele, ci le expune ca exemple negative, prevenind prin deznodământul lor, căderea noastră!

Istoria luptei anti-comuniste de la Caransebeş are printre altele menirea de a alerta generațiile Creştine moderne, de pericolul trădării într-o societate guvernată de ateism, socialism şi comunism! Intenția mea nu este să denigrez pe nimeni ci să descriu adevărul istoric din acea perioadă.

Întreb şi eu, ca Apostolul Pavel odinioară: "M-am făcut oare vrăjmaşul vostru pentru că v-am spus adevărul?" Galateni 4:16

Am ajuns să fiu duşmănit de unii, pentru că le-am menționat numele, faptele şi martorii odioaselor lor purtări?

Noi ca şi Creştini, dacă iubim pe Domnul şi pe cei din jur, nu suntem deranjați de adevăr ci chiar înviorați de el. "Dragostea, se bucură de adevăr" (1 Corinteni 13:6)

Dragostea nu acopere adevărul, nu îl cenzurează sau ignoră, ci se bucură de el, oricât de blând sau aspru ar fi. Suntem mulțumitori Domnului că n-a ascuns de noi istoria, ci ne-a împărtăşit-o, învățându-ne cum să ne ferim a repeta greşelile înaintaşilor noştri. În consecință, adevărul devine un prilej de bucurie nu de întristare, pentru cei care vor cu sinceritate să învețe din el.

Căderea lui David sau Petru, ne conştientizează cât de vulnerabili suntem în fața ispitei, provocându-ne la mai multă veghere!

Împotrivirea crâncenă pe care cartea: "O cetate de necucerit", a întâmpinat-o în România, America şi chiar Australia, confirmă din nou existența a două tabere, clar definite: una care se bucură de adevăr, iar cealaltă care caută să înăduşe adevărul, să îl îngroape sau să i se împotrivească, precum Iane şi Iambre descrişi de Apostolul Pavel tânărului Timotei: "După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii cari sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa." 2 Timotei 3:8

În ciuda sutelor de împotrivitori şi a încercărilor lor de împotmolire şi îngropare a adevărului, istoria luptei anti-comuniste, din cadrul Bisericii Baptiste din Caransebeş, se răspândeşte cu repeziciune urmând foarte curând să fie disponibilă pe plan mondial şi în limba Engleză!
Poetul Românilor, Mihai Eminescu spunea: "Adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul!" Ce minunat ar fi ca toţi să ne lăsăm stăpâniţi de adevăr, fără a încerca să-l stăpânim sau ascundem, din interese meschine.

Închei această meditație cu unul din îndemnurile Apostolului Ioan:

"Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul!" 1 Ioan 3:18

  Cu dragoste frățească,

      bătrânul Lae Rădoi