Decembrie nu este
doar luna celebrării venirii în lume a Mântuitorului, nu este doar luna
cadourilor, ci pentru români este și luna revoluțiilor ce au dus la afirmarea
unor drepturi fundamnetale pentru poporul nostru.
La 1 decembrie
1918 românii ce trăiau rupți de frații lor în imperiile învechite ale
începutului de veac XX (Austro-Ungaria și Rusia) au decis să se unească cu
România. Nu au comis nici o ilegalitate. Ei acționau în conformitate cu
Declarația președintelui Wilson care garanta popoarelor europene dreptul la
autodeterminare, deși ungurii au început un război împotriva celor ce voiau să
se desprindă din regatul lor! Armata
română le-a administrat însă o înfrângere rușinoasă la Tisa, după care a ocupat
Budapesta, și a răsturnat guvernul bolșevic ce se instaurase la putere în urma
bulversărilor ocazionate de sfârșitul primului război mondial.
Generația aceea ne-a oferit o țară mare cu
perspective la fel de mari. Necazul a fost că politicienii români s-au lansat
după război în lupte intestine ce au dus la dezechilibrarea țării și aducerea
ei sub influența nefastă a fascismului. Legionarismul a fost confundat cu
patriotismul. Ortodoxia cu identitatea de neam. Confuzii regretabile. Patriotismul
real și sincer i-a caracterizat pe prea puțini dintre liderii noștri naționali.
De sub plaga fascismului țara a intrat direct sub plaga comunismului. Cei mai
mulți români au acceptat să li se pună călușul în gură. Printre aceștia au fost
și mulți credincioși baptiști. E adevărat că unii au trădat cauza lui Christos
și au făcut jocul murdar al autorităților comuniste, încărcându-se de vinovăție
mare și veșnică ocară. Dar nu mai puțin vinovați au fost cei care au refuzat să
acționeze împotriva comunismului, permițând răului să triumfe cu concursul lor!
Aceștia și-au găsit o scuză foarte pioasă: „Noi nu facem politică!” De fapt o
făceau din plin, în folosul ticvelor comuniste!
Dumnezeu a
ridicat și în zodia bolșevicilor credincioși care nu s-au temut de comuniști,
ci au manifestat curaj în acțiuni, prin care au arătat clar că ascultă mai mult
de Dumnezeu decât de oameni. Așa au fost cei care au înființat Comitetul ALRC
și s-au opus oricărei imixtiuni a comuniștilor în Biserici. Pentru curajul lor
unii au plătit cu viața, alți cu ani de închisoare, alții cu acceptarea sabiei
lui Damocles deasupra capului, o viețuire continuă sub teroarea roșie. Bine
ar fi să luăm seama la ce au spus și alți oameni ai credinței, ca psalmistul, de
exemplu, care concluziona că Dumnezeu trebuie să intervină ca „să nu biruie omul!” De fapt
omul nu a biruit niciodată, deși unii au căzut pradă iluziei că luptând
împotriva lui Dumnezeu sunt de partea victoriei în istorie! Înșelare fatală!
Dumnezeu este cel
ce schimbă vremurile și împrejurările. El face istoria, nu oamenii care I se
opun! El a schimbat și guvernul comunist al României. Și a făcut-o printr-o
mișcare revoluționară ce a avut loc în luna decembrie. Ar fi de dorit ca românii
să își dezvolte o conștiință a intervențiilor divine în istorie, printr-o
rememorare a evenimentelor trecutului în care Dumnezeu a ridicat pe cel
obijduit punându-l să șadă cu cei mari, iar pe cei puternici i-a scos afară cu
mâinile goale! Evreii au o astfel de conștiință națională a intervențiilor
directe ale lui Dumnezeu în istoria lor multi-milenară. Zilele trecute au
încheiat Sărbătoarea Luminilor când și-au adus aminte că Dumnezeu le-a dat
izbăvirea de dușmanii lor, deși aceia erau de zeci de ori mai numeroși. Hanuca nu este altceva decât o rememorare a unei epopei naționale sub Macabei! O celebrarea a izbăvirii prin providența divină
care nu s-a retras din istorie.
Dumnezeu numără
popoarele. Toate s-au născut în Sion. Există nădejde și pentru neamul nostru.
Bine ar fi dacă cei care se numesc credincioși ar accepta să fie factori de
progres, un ferment care să ducă la prefaceri de ordin spiritual și implicit de
ordin politic și social. Să nu se mai scuze cu ceea ce îi va acuza în ziua
judecății, și anume inactivitatea, care nu este altceva decât respingerea implicării,
refuzul de a plăti un preț pentru o credință activă!
La ora actuală
România cade din nou în mâinile murdare ale comuniștilor. Există în rândurile
credincioșilor baptiști o nouă șleahtă ce se înhamă la carăle neo-stalinistului
Ponta. Și ce fac cei mai mulți? Se scuză că ei nu fac politică! Bine ar fi dacă
Crăciunul le-ar schimba gândirea, aducându-şi aminte de Cel ce nu a refuzat să
se implice în folosul nostru, deși a știut că va plăti cu viața.
No comments:
Post a Comment