Am stat de vorbă cu un vechi prieten cu care m-am cam certat în ultima vreme pe blog. Nu mi-a ținut-o în nume de rău că am fost critic la adresa lui. I-am promis că șterg unele articole pe care le-am postat și am și început să o fac. Se pare că Anul Nou ne determină să fim mai moi și mai îngăduitori. Nu e rău. Toți greșim în multe feluri. Avem datoria de a ierta și dorința de fi iertați.
Prietenul de care vorbeam nu este singurul care a fost criticat de mine. Dacă în cazul lui a fost ușor să decid cursul ce îl voi urma, nu tot așa este în cazul celorlalți de care pomeneam. E oare bine să trec cu vederea motivele ce le-am avut de critică la adresa multora de care m-am frecat cu umerii? Îi ajut oare dacă radiez critica ce le-am adus-o? Vor fi în urma acestui gest mai doritori să promoveze adevărul, mai tari în lupta pentru bine sau mai delăsați, văzând indulgența mea?
Sunt în dilemă. Aș vrea să scot multe articole din blog care au pricinuit supărare unora, dar în același timp mă întreb dacă nu cumva dau dovadă de slăbiciune și abandonez lupta pentru adevăr. Mă rog ca Dumnezeu să îmi dea imbold pentru orice lucrare bună și reținere față de orice acțiune ce nu este salutară și potrivită.
În dosarul care l-am scos de la Securitatea am găsit informații și dovezi că unii din prietenii mei au cedat în fața presiunilor acceptând colaborarea cu Securitatea, după ce o vreme luptaseră împreună cu mine tabăra celor ce ne numeam disidenți. Inițial au suferit mânia Securității cu mine și cu ceilalți, dar ulterior au cedat. E potrivit să public informațiile ce le dețin? Sau să mă bucur că au fost mulți ani loiali și corecți în lupta ce am dus-o împreună și să uit de ceea ce a urmat? Cum pot să țin în echilibru dragostea de adevăr cu mărinimia? Când este potrivită una și când este justificată cealaltă?
Sunt dispus să primesc sfaturi, Dar nu de la cei ce au trădat pe frații lor, ci de la cei care au avut tăria de caracter să rămână inflexibili în fața amenințărilor Securității.
6 comments:
Frate Nicolae,
Asta pînă o să ajungem să ne tutuim, căci aproape de un leat suntem! :)
Nu un sfat, ci un principiu mai degrabă. Parafrazînd o vorbă de-a lui Pavel din Romani, „Fericiți-vă singur în ce găsiți de bine și în ce conștiința nu vă condamnă!”
Dacă aș fi în locul dvs, așa cum am făcut eu cu DUI-ul meu, eu aș publica filă cu filă, așa cum vine la rînd.
Beneficii și/sau daune din asta?!?
De ambele părți. Depinde care precumănesc, căci cu toate nu putem fi!
Dragă frate Rădoi
Unul din agenții care mi-au virusat viața o lungă perioadă de timp (câțiva ani) era psiholog.
El folosea des o expresie: ”toleranță la ambiguitate”.
Am reîntânit recent expresia ”toleranță la frustrare” în scrierile Barnevernet despre testarea părinților-victime.
Ambiguitatea, neclaritatea, confuzia, ceața minții crează disconfort și nesiguranță. Oamenii reacționează diferit la ambiguitate, unii o suportă mai bine, alții mai puțin. Unii preferă o viață cu repere fixe, chiar false, decât o listă de presupuneri neconfirmate.
”Deconspirările” securității, nu clarifică, ci sporesc această ambiguitate a istoriei numită colaborarea clericilor pocăiți cu securitatea, existența și perpetuarea pocăiților înfiltrați în adunări, etc..
Pe cei cu toleranță scăzută la ambiguitate (marea majoritate), dezvăluirea acestor dosare nu le dă dovezi pentru conturarea unei certitudini decizionale, ci sporește doar confuzia care-i deranjează psihic, le tulbură confortul fals al minții.
Eu zic să nu țineți cont de părerile celor fără păreri și fără plan.
Vă îndemn să publicați documentele fără selecție, nu de dragul dezvăluirii numelor implicate (vă sugerez să hașurați numele proprii), ci de dragul sporirii numărului argumentelor necesare celor ce le vor aduna.
Vedeți că la mine pe blog e integral publicat dosarul fratelui Popescu Petre de la Găujani.
Sunt acolo nume de pastori, declarații date cu pixul propriu scrise de mână ale unor pastori care s-au dat eroi mai apoi. Credeți că a năvălit cineva să citească dosarul?
Stați linștit!
Nu veți crea valuri nici dacă le dați poveștile cu nume, prenume și dovezi.
Aceste istorii mai reprezintă ceva pentru cei foarte puțini care le-au trăit și dintre aceia pentru cei și mai puțini care-i doare de durerea Domnului.
Cel ce v-a vândut pe voi atunci își culege acum laurii unei slave deșarte prin medii religioase cu o mare toleranță nu doar la ambiguitate, nu doar la erezie, ci de-a dreptul la prostie.
Vă doresc un an mai bun cu sănătate, mă bucur că sunteți activ și să știți că vă urmăresc și vă citesc cu atenție toate postările și comentariile.
cu drag
La multi ani! Si eu regret comentarii
Welcome to the club! Intrebarile dvs sunt serioase. Am scris de multe ori la deconspirari. Adevarul e o povara grea pt toti; e mai usor sa nu stii. Da, era mai bine daca crediciosi buni n-ar fi ajuns informatori. Si dintre cei ce-au fost inchisipt Dl., unii au ajuns informatori. A fost un soc pt noi in Ro: membrii de partid n-au prea fost informatori. Dizidenti si detinuti politici, da. Explicatii? Multiple. La fel si la crestini: la unii ne asteptaram si e usor sa scriem de ei. Dar la ceilalati? Ce sa faceti? Nu stiu. Decit un lucru: e drept sa-i preanuntati pe cei ale caror nume le veti da. Poate vor sa faca un comunicat de iertare anterior deconspirarii. Iar daca-s morti, cred eu, urmasii lor ar trebui notificati; ei n-au nicio vina. Am cerut asta si altor deconspiratori.
Frate Lae,
As vrea sa spun ca, atunci cind acesti informatori au adus mari pagube Onoarei Lui Dumnezeu prin actiunile lor, merita sa fie publicati, ca sa stie poporul de cine sa se fereasca si sa se pazeasca.(1 Timotei 5:20, "Pe cei ce pacatuiesc, mustra-i inaintea tuturor, ca si ceilalti sa aiba frica.") In cazul in care au afectat doar onoarea noastra nu m-as "strofoca" prea tare.
Daca se intimpla sa intre in turma un lup imbracat in haine de mielusel blind, si unii din biserica cunosc ca el e Lup si Nu Miel, atunci cred ca ar trebui avertizata toata turma, ca altfel, turma ar fi decimata. Sunt vinovati cei care stiu lucrul acesta si tac ? Cred ca Da.
Poate ca altfel ar fi aratat Cultul Baptist astazi daca se rezolvau aceste probleme care au existat decenii la rind. Domnul sa aibe mila de toti care si-au vandut sufletul pentru unele pozitii si beneficii material, si sa vina cu pocainta pina mai este timp. Ionel
Frate Barthimeu,
Dosarul meu are peste 1000 de file. Cine să le citească pe toate? Trebuie să fiu selectiv.
Fratele meu de la Vestea Bună,
Apreciez cele spuse. Cred că aveți dreptate în evaluarea că cei interesați de adevăr sunt foarte puțini! O să încerc să public detașat toate informațiile ce le consider de interes pentru istoria persecuțiilor religiaose din ROmânia.
Post a Comment