Petre, Petre…
Că au fost unii care și-au dorit un așternut mai călduț prin cooperarea cu structurile opresive securisto-comuniste, am înțeles. Cameleoni se numesc!
Că au fost unii care, mai slabi „de înger”, au cedat, iarăși am încercat să înțeleg. Nevertebrați le e numele!
Dar că unii care au fost persecutați prin forme agresive (anchete, bătăi, detenție) și care au stat tare o vreme, ca după să o lase mai moale (în sensul că le-au acordat clemență celor care deliberat i-au persecutat), asta e mai greu de înțeles. Oare pe ăștia cum să-i numesc?!?
Ce suport lăuntric solid (în aparență ?!?) s-a prăbușit odată fiind eliberați de jugul persecuției, odată ajunși chiar și în Țara tuturor posibilităților (americane)? Au fost contrînși, șantajați, intimidați de s-au pretat la cosmetizarea istoriei crude? Sau a fost oare vorba de vre-un cîștig material vremelnic? Sau doar au pozat în dezidenți pentru a se putea infiltra mai bine printre adevărații persecutați?
Atîtea întrebări mi-am pus urmărind videoclipul de mai jos în care la cele două capete apar Nicolae Rădoi și Petre Cocîrțeu (căci al treilea, Prejban, a adormit o vreme), că nu e adevărat… 
Urmăriți-l și Dvs cu „mare băgare dă seamă”, vorba lui Marcu Nechifor care a trecut și pe la Caransebeș, și analizați-l…
No comments:
Post a Comment