Care sunt opțiunile reale ce le avem în alegerea unui președinte?

Încă o săptămână și cetățenii americani își vor exprima prin vot adeziunea la una din cele două ideologii reprezentate de cele două partide care domină viața politică a Statelor Unite. Unii creștini stau în cumpănă și nu știu cum să voteze. Li se pare că ambele partide au atât politicieni corecți, cât și mai puțin corecți (corupți); li s-a instilat idea că ambele partide au anumite valori creștine la care încă mai subscriu, și ambele s-au făcut vinovate de abandonarea anumitor valori creștine, ceea ce îi determină să stea pe gânduri când e vorba de a oferi votul lor, neștiind cum să voteze.  Alți creștini se postează pe poziții de retragere din viața politică a zilei din moment ce alegerea se face între un musulman ce pretinde de ochii lumii că este evanghelic, și un mormon, ce are o credință eretică.  Faptul că niciunul nu este caracterizat de o credință evanghelică autentică este pentru unii o justificare suficientă de a nu paricipa la viața politică a societății.

De fapt cum stau lucrurile? A considera că opțiunea reală ce o avem este între două partide politice care se aseamănă foarte mult și se deosebesc foarte puțin, o astfel de poziție este de-a dreptul reducționistă și simplistă. Da, ambele partide susțin că au în platforma lor valori morale biblice. E adevărat, de asemenea că ambele partide au în sânul lor elemente corupte. Dar deosebirea dintre cele două partide este imensă când luăm în considerare următoarele lucruri:

1.     1.  Partidul democrat este în esență un partid de stânga, cu un progam socialist bine definit, și cu o platformă ce nu vrea să includă în ideologia sa factorul Dumnezeu și nici pe cel sionist. Dimpotrivă, vrea să elibereze societatea de o credință biblică susținând relativismul etic și epistemologic al elitelor intelectuale ce domină învățământul american. Poziția partidului democrat este o abandonare și o sfidare a pragmatismului politic american observat de la începutul secolului XX (care a adus multe binecuvântări societăți americane), și anume că America este chemată să sprijine sionismul și statul evreiesc, poziție ce a caracterizat ambele partide până în urmă cu un sfert de secol.

2.     2.   Partidul democrat se pretinde a fi un partid al maselor sărace sau mai puțin bogate, dar în realitatea această pretenție nu este nimic mai mult decât o lozincă demagogică, promovată și menținută doar pentru avantajul ce îl aduce în timpul campaniilor electorale. Partidul democrat folosețte demagogia la fel ca orice alt partid socialist sau comunist. Nici socialiștii, nici comuniștii nu au fost interesați de bunăstarea maselor, ci doar de succesul lor pe eșechierul politic. Interesul maselor a fost invocat de fiecare dictatură ce a apărut în istorie, și aceasta cu scopul de a justifica ascendența la putere. În loc să aducă un beneficiu maselor sărace, programul democraților produce o clasă dependentă de îndemnizațiile guvernamentale pe care partidul  se poate baza mereu și mereu în întrecerile electorale.

3.     3.   Săracii societății nu sunt ajutați în mod real de politica partidului democrat. Economiștii știu că interferența politicienilor în politica de prețuri (salar minim, controlul prețurilor prin stabilirea de plafoane, acordarea de subsidii, etc.) duce la degradarea  și sărăcirea tocmai a clasei pe care intenționează să o ajute.

4.     4.   Partidul democrat a devenit partidul morții din momentul în care a hotărât să susțină prin platforma sa „dreptul” nelimitat la avort al femeilor.

5.     5.   Același partid a devenit partidul homosexualilor și a altor pervertiți de când a decis să lupte pentru acordarea de privilegii politice și sociale acestor stricați care strică societatea.

6.     6.   Partidul democrat este un partid al corupției și a contribuit enorm la coruperea sistemului democratic american prin fraudele electorale pe care le-a înfăptuit, prin promovarea unor practici incompatibile cu etica unei societăți morale și drepte, etc.

7.     7.   Partidul democrat luptă prin toate mijloacele de care poate uza (inclusiv cele ilegale) pentru a promova controlul guvernului asupra tuturor aspectelor vieții cetățenilor (politic, economic, cultural, religios, etc.). Cu administrații ale democraților ne îndreptăm rapid spre guvernul mondial ce va controla dictatorial viața tuturor oamenilor.

8.     8.   Partidul democrat este partidul care subminează puterea militară a Americii și implicit poziția Statelor Unite de polițist al lumii și garantor al păcii și securității. Fiecare administrație democrată a redus cheltielile militare,a cedat în fața provocărilor dușmanilor Ameircii, a promovat o politică de împăciuitorism (appeasment) în fața dușmanilor Americii, etc. Spre exemplu administrația Obama și-a dovedit slăbiciunea în fața terorismului islamic și incapacitatea de a evalua corect realitățile „primăveii arabe” care este în fapt un îngheț politic teribil, ce va crea probleme enorme pentru Israel  și Statele Unite în viitor, ca să nu mai vorbim de persecuțiile populațiilor creștine din Orientul Apropiat. Administrațeia Obama se face vinovată de moartea unor diplomați americani care au fost jertfiți pe altarul împăciuitorismului practicat de diplomații săi aflați la cârma actualului minister de externe. 

Prin opoziție, partidul republican subscrie încă la o politică economică capitalistă (a pieței libere), susține încă valorile creștine care au dus la edificarea societății americane de la fundarea ei, luptă pentru dreptul inalienabil la viață (condamnând avortul), se opune acordării de privilegii homosexualilor, sancționează încă pe membrii săi care comit imoralitate, crede că puterea militară a Americii garantează pacea în lume și poate elimina terorismul în mare măsură, etc., etc. Cel care susține că opțiunea între cele două partide și între cei doi protagoniști este superficială și fără însemnătate reală dă dovadă de o mare naivitate și a fost deja afectat de demagogia politicienilor ce se declară democrați, dar care în realitate sunt uneltele totalitarismului prezis de Scriptură că va fi caracteristic vremurilor din urmă.

Americanii sunt chemați să voteze, dar în această intreprindere nu sunt chemați să aleagă un păstor, nici un teolog, ci un politician. În luptă sunt două principii care s-au înfruntat dintotdeauna pe scena politică. De o parte este principiul că guvernul trebuie controleze toate sectoarele societății umane și să se îngrijească de toate trebuințele cetățeanului, ceea ce duce la înrobirea acestuia (socialism, totalitarism); de cealaltă parte este principiul că guvernul are atribuții limitate și cetățeanul trebuie să își asigure prin hărnicie și inițiativă proprie existența într-o societate liberă  care garantează libertățile și drepturile individului, inclusiv dreptul la o piață a competiției.