Trilogia lui Iosif Țon - o mică enciclopedie de erezii

Chiar o citire cursorie a ultimelor opuscule ale lui Iosif Țon va demonstra că sunt îmbibate de nenumărate erezii. Se pare că doctorul convertit la carismatism acționează ca un burete care suge toate inepțiile teologice aruncate pe piață de eretici, la care adaugă propriile sale elaborări, nu mai puțin eretice.

Iosif Țon susține că omul mântuit este capabil să ajungă la o treaptă superioară a sfințirii totale, ceea ce înseamnă lipsa păcatului în trăirea curentă.

Biblia ne învață că cei care susțin că nu au păcat se înșeală singuri și fac mincinos pe Dumnezeu! 1 Ioan 1:8-10 este scris nu pentru cei nemântuiți, ci pentru cei care sunt iertați și trebuie să umble în lumina părtășiei cu Dumnezeu.

      Dacă zicem că n'avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi.  Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. Dacă zicem că n'am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvîntul Lui nu este în noi.

Iosif Țon susține universalismul (?) în acord cu noii lui dascăli întru ale ereziei. „Îi onorăm pe toți oamenii nu numai pentru că sunt cetățeni onorabili ai Regatului, ci fiindcă sunt și fii ai Regelui.” (Cotituri, p. 40).

Iosif Țon susține că cei credincioși nu mai au o natură păcătoasă (Cotituri, p. 44-45 și alte elaborări recente). „Teoria că noi, chiar și după unirea cu Cristos, rămânem cu natura coruptă a lui Adam, este o totală contrazicere a Cuvântului lui Dumnezeu. Deci concluzia este că după unirea cu Cristos noi nu mai avem natura coruptă a lui Adam”.  Probabil că Romani 7:14-24 nu intră în calculele sale teologice!

        Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sînt pămîntesc, vîndut rob păcatului. Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pămîntească, pentrucă, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n'am puterea să-l fac. Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac! Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sînt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine. Găsesc dar în mine legea aceasta: cînd vreau să fac binele, răul este lipit de mine. Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu; dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..

Iosif Țon a devenit adeptul teismului deschis care susține că Dumnezeu nu cunoaște toate lucrurile, ci este antrenat și El în schimbare și în progres. ”Am fost învățat că Dumnezeu a hotărât și a determinat totul dinainte și de aceea cunoaște dinainte tot ca are să se întâmple” (Cotituri, p. 52), dar lucrul acesta nu mai este acceptat de Iosif Țon din moment ce a ajuns în contact cu Peter Wagner, un eretic notoriu care a abandonat și el teismul clasic. Iosif Țon concluzionează că Dumnezeu nu cunoaște toate lucrurile, și poate să își schimbe gândurile. Este de prisos să îi mai oferim texte din Scripturi care să îi reamintească convertitului la carismatism că Dumnezeu este omniștient și nu are nevoie nici să învețe, nici să își schimbe gîndurile!

Învățăcelul lui Peter Wagner a ajuns să creadă împreună cu noii lui dascăli că ei, carismaticii radicali, cari au descoperit mai nou că sunt și apostoli, crează împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Cotituri, p. 43, 46)!

Biblia arată că singurul care poate aduce Împărăția lui Dumnezeu pe pământ este Domnul Isus. Prin urmare Iosif Țon  s-a asociat cu cei mai mari scelerați ai mișcării carismatice și împreună cu aceștia aruncă hule la adresa lui Dumnezeu și la adresa Domnului Isus.