Aşa numesc
creştinii săptămâna în care Domnul nostru a mers la cruce, când El a acceptat
să fie pus în numărul celor fărădelege dându-şi viaţa pentru noi, ca în cele
din urmă să iasă biruitor din mormânt.
A fost o săptămână mare, dar pentru
cine? Pentru El a fost o săptămână de suferinţă mare concretizată în
respingere, trădare, insultă, batjocură, crucificare şi moarte infamă. Pentru
noi însă a fost o săptămână de acceptare în Christos, de includere într-un
legământ cu promisiuni mai mari şi mai bune, un legământ nepieritor, o săptămână
în care vrăjmaşul nostru a fost învins, zapisul ce ne condamna a fost şters şi
noi am primit acea îndreptăţire care ne dă dreptul să ne bucurăm de toate
privilegiile dumnezeirii.
O săptămână mare, într-adevăr, pentru că în acea
săptămână am primit o mântuire atât de mare! Cât de mare este însă în amintirea şi conştiinţa noastră?
No comments:
Post a Comment