Acesta este un al
doilea posibil scenariu pentru viața Țesătorului din Lupașa. În conformitate cu
acest scenariu, Iosif Țon a avut o perioadă albă de existență în care a călcat
pe urmele membrilor familiei sale și a devenit un credincios baptist având
intențiile cele mai bune de a trăi o viață de creștin așa cum a văzut la cei
din comunitatea religioasă în carea a crescut și în care a acceptat credința
creștină. Atunci a țesut o pânză curată, dar perioada aceasta nu a fost lungă.
După studiile
superioare pe care le-a făcut la Cluj în filologie, mânat fiind de ambiția de a
deveni cineva în Cultul Baptist, s-a orientat spre Seminarul Baptist din
București, unde a intrat mai întâi ca student, urmând să urce ulterior pe scara
profesională și să ajungă profesor de Seminar. În timpul în care a studiat la
Seminarul Baptist din București (1955-1957), s-a întâmplat ceva ce a dus la o
turnură și schimbare puternică în viața lui. Unii spun că ceea ce l-a determinat
să părăsească credința baptistă a fost întâlnirea lui cu teologia liberală
(aceasta este și explicația oferită de Iosif Țon). Alții spun că a fost un
conflict de interese cu profesorii Seminarului, și orgolios fiind, Iosif Țon nu
a putut accepta să nu fie în frunte, ceea ce l-a determinat să trădeze Cultul
Baptist și să încerce o carieră seculară. Cert este că Iosif Țon a părăsit
Seminarul după doi ani de studii, a părăsit și Biserica Baptistă și s-a
orientat spre o viață de plăceri. Așa a început perioada a doua a vieții sale,
colorată în negru.
În această
perioadă a fost contactat de Securitate și invitat să își ofere serviciile
acesteia. Fiind într-o eclipsă spirituală, Iosif Țon a acceptat oferta și a
deveni unul din cei mai buni agenți ai Securității, folosit atât în țară, cât
și în străinătate pentru promovarea interesele guvernului român ce încerca să
își construiască o imagine pozitivă în Apus. A slujit cu fidelitate acelor
interese ale României comuniste la Oxford, unde a discreditat activitatea și organizația
lui Richard Wurmbrandt și a început teoria despre „locul creștinului în
socialism”; a slujit aceleași interese după întoarcerea în România în 1972,
când comuniștii l-au folosit să scoată la iveală elementele refractare ale
cultului pe care urma să le discrediteze (așa cum a făcut cu luptătorii ALRC și
membrii comitetului din Biserica Baptistă din Caransebeș), și pe care comuniștii
le-au eliminat din România; și l-au folosit în același scop după trimiterea lui
în Statele Unite în 1981, unde, pentru a avea succes, „s-a deghizat în dușmanul
țării sale” ca să îi folosim expresia din declarația dată în 1981 Securității
române ce îl grăbea să acționeze mai repede. Conform acestui scenariu, Iosif
Țon a rămas în serviciul Securității după decembrie 1989 și este și astăzi în
cooperare cu aceleași servicii, care și-au schimbat numele, dar nu identitatea
și scopurile. Deci, după 1957 Iosif Țon a cunoscut o perioadă neagră de
cooperare continuă cu Securitatea.
Ce anume pledează
pentru acest scenariu? Faptul că Iosif Țon nu a avut niciodată intenția să
mărturisească ceva despre trecutul său în slujba Securității, dacă nu ar fi
intervenit situația în care dosarele Securității au fost deschise (parțial)
pentru a fi cercetate de public. În cazul în care în viața sa ar fi intervenit
o perioadă albă după cea neagră, acest lucru s-ar fi obiectivat într-o
mărturisire a cooperării sale cu Securitatea după convertirea sa, ceea ce nu
s-a întâmplat. Cercetătorul Daniel Mitrofan, analizând dosarele unora din
Cultul Baptist ce au cooperat cu Securitatea, a dat peste informație
incriminatorie la adresa lui Iosif Țon, și l-a contactat, în 2006, pentru a clarifica unele problematici legate
de acele informații. Timp de câteva luni Iosif Țon a ignorat cererile repetate
ale fratelui Daniel Mitrofan de a clarifica semnele de întrebare care se
ridicau în dreptul său, dar în momentul în care acesta i-a comunicat că va face
publice informațiile, subit Țesătorul a acceptat să coopereze și să poarte
dialogul solicitat. Își închipuia că va putea să aducă explicații care să îl
scoată cu fața curată înaintea publicului pe care îl înșelase atâția ani. Atunci
a venit cu Mărturia completă a preotului
Iosif Țon publicată la BBC în 2007, prin care încerca să pareze loviturile
pe care le anticipa din accesarea informațiilor dosarelor de Securitate. În
acea mărturie, nu mai avea tonul condamnator la adresa pastorilor colaboratori,
așa cum o avusese cu ani înainte, ci îi scuza și încerca să câștige simpatie
pentru ei la publicul cititor, deoarece simțea că avea și el nevoie de
înțelegere, date fiind informațiile compromițătoare ce urmau să apară.
Alb urmat de Negru...
E acestea scenariul care explică cel mai bine viața lui Iosif Țon? Îndoielnic!
Mai există două scenarii posibile. (Va urma)