Ițele războiului țonist

Încurcate mai sunt! Și câți nu s-au încurcat și sucit în ele, ca să nu mai vorbim de cei derutați și descumpăniți. Dar vina pentru încurcătura acestor ițe o poartă singur cel ce le-a pus intenționat astfel în război. Mai mult, țesătorul de pânze de păianjen (ce concomitent clocea ouă de basilic) consideră că tocmai încurcătura ițelor îl va ajuta să țeasă ceva frumos, în ciuda faptului că firele sunt nu doar încâlcite, ci și murdare și otrăvite. Iosif Țon putea să iasă la interval cu o mărturie onestă, care să pună capăt odată pentru totdeauna suspiciunilor și speculațiilor cu privire la cariera lui de predicator, agent de securitate, predicator-agent, agent-predicator, etc. Ar fi putut-o face în decembrie 1989 și precis ar fi făcut-o dacă avea caracter și nu mai era în slujba securității. Dar cum caracterul îi lipsea și slujba încă o avea, căci nu pusese punct la colaborarea laborioasă, i-a fost imposibil să mărturisească trecutul mai vechi și mai nou petrecut în solda și vraja miriapodelor cu ochi albaștri. Iarăși, putea să o facă în 2007, când dosarele miriapodelor deveniseră puțin mai transparente și puteau fi filate, deși nu cercetate exhaustiv, dar din nou, Țesătorul din Lupașa, a hotărât că o declarație întortocheată și bine ticluită îl va scoate cu fața curat sulemenită din încurcătura ițelor ce se strângeau de acum în jurul gâtului său. Era credința Țesătorului că partea de vorbire adjectivală „completă” așezată lângă substantivul cu rezonanță de onestitate „mărturie” (Țesătorul avea studii filologice) îi va determina pe toți cei pe care i-a înșelat pe parcursul anilor să se declare mulțumiți cu confesiunea sa tardivă și mirosind din greu a măsluire. Ceea ce Iosif Țon a oferit atunci sub titlul O mărturie completă a preotului Iosif Țon nu a fost mărturie, nici nu a avut caracterul complet și nici nu a venit dintr-un spirit preoțesc. A fost o dezinformare (care a inclus datele ce se știau deja din informațiile culese de unii din fragmentele de dosare făcute accesibile de voie de nevoie), și apoi multă justificare a actelor de trădare ce au ajuns la cunoștința publicului. Site-ul nostru a făcut o analiză a acelei scrisori de justificare și i s-a arătat caracterul incomplet și înșelător.

(vezi articolele Cât de completă este „Mărturia completă a preotului Iosif Țon” și Cât de credibil este Iosif Țon din august 2011 pe acest blog) .

Faptul că ițele războiului țonist au rămas încurcate îi face pe unii susținători ai Țesătorului să declare că recenta și voluminoasa publicație Pași a lui Daniel Mitrofan îl disculpă pe Iosif Țon. De fapt, autorul nu face altceva decât să publice materialul fragmentar la care a avut acces și să îl complementeze cu încercarea de a pune cap la cap informațiile sugerând anumite concluzii. Este normal ca autorul să fie atent lăsând loc pentru posibile interpretări, altfel și-ar nega rolul de istoric. Ceea ce nu îndreptățește pe prietenii Țesătorului să concluzioneze că autorul Daniel Mitrofan și-a schimbat în ediția tipărită poziția sau tonul pe care le-a demonstrat în ediția electronică.

Deoarece cel care a încurcat ițele refuză să le descâlcească, o să facem noi lucrul acesta în zilele următoare când vom oferi informație menită să elucideze traiectoria meandrică a Țesătorului. Totodată ne exprimăm bucuria pentru informația nouă ce a fost oferită de fratele Mihai Coldea la Vindecătorul cu privire la ofițerul de securitate clujean care nu se teme să spună adevărul despre Iosif Țon. Oare ce stratagemă de re-interpretare vor adopta prietenii Țesătorului pentru a discredita datele la care face referire fratele Mihai Coldea? Ne vor oferi ceva din puii nou ieșiți din ouăle de basilic depuse și incubate între timp?