Alb - Negru

Acesta este un al doilea posibil scenariu pentru viața Țesătorului din Lupașa. În conformitate cu acest scenariu, Iosif Țon a avut o perioadă albă de existență în care a călcat pe urmele membrilor familiei sale și a devenit un credincios baptist având intențiile cele mai bune de a trăi o viață de creștin așa cum a văzut la cei din comunitatea religioasă în carea a crescut și în care a acceptat credința creștină. Atunci a țesut o pânză curată, dar perioada aceasta nu a fost lungă.

După studiile superioare pe care le-a făcut la Cluj în filologie, mânat fiind de ambiția de a deveni cineva în Cultul Baptist, s-a orientat spre Seminarul Baptist din București, unde a intrat mai întâi ca student, urmând să urce ulterior pe scara profesională și să ajungă profesor de Seminar. În timpul în care a studiat la Seminarul Baptist din București (1955-1957), s-a întâmplat ceva ce a dus la o turnură și schimbare puternică în viața lui. Unii spun că ceea ce l-a determinat să părăsească credința baptistă a fost întâlnirea lui cu teologia liberală (aceasta este și explicația oferită de Iosif Țon). Alții spun că a fost un conflict de interese cu profesorii Seminarului, și orgolios fiind, Iosif Țon nu a putut accepta să nu fie în frunte, ceea ce l-a determinat să trădeze Cultul Baptist și să încerce o carieră seculară. Cert este că Iosif Țon a părăsit Seminarul după doi ani de studii, a părăsit și Biserica Baptistă și s-a orientat spre o viață de plăceri. Așa a început perioada a doua a vieții sale, colorată în negru.

În această perioadă a fost contactat de Securitate și invitat să își ofere serviciile acesteia. Fiind într-o eclipsă spirituală, Iosif Țon a acceptat oferta și a deveni unul din cei mai buni agenți ai Securității, folosit atât în țară, cât și în străinătate pentru promovarea interesele guvernului român ce încerca să își construiască o imagine pozitivă în Apus. A slujit cu fidelitate acelor interese ale României comuniste la Oxford, unde a discreditat activitatea și organizația lui Richard Wurmbrandt și a început teoria despre „locul creștinului în socialism”; a slujit aceleași interese după întoarcerea în România în 1972, când comuniștii l-au folosit să scoată la iveală elementele refractare ale cultului pe care urma să le discrediteze (așa cum a făcut cu luptătorii ALRC și membrii comitetului din Biserica Baptistă din Caransebeș), și pe care comuniștii le-au eliminat din România; și l-au folosit în același scop după trimiterea lui în Statele Unite în 1981, unde, pentru a avea succes, „s-a deghizat în dușmanul țării sale” ca să îi folosim expresia din declarația dată în 1981 Securității române ce îl grăbea să acționeze mai repede. Conform acestui scenariu, Iosif Țon a rămas în serviciul Securității după decembrie 1989 și este și astăzi în cooperare cu aceleași servicii, care și-au schimbat numele, dar nu identitatea și scopurile. Deci, după 1957 Iosif Țon a cunoscut o perioadă neagră de cooperare continuă cu Securitatea.

Ce anume pledează pentru acest scenariu? Faptul că Iosif Țon nu a avut niciodată intenția să mărturisească ceva despre trecutul său în slujba Securității, dacă nu ar fi intervenit situația în care dosarele Securității au fost deschise (parțial) pentru a fi cercetate de public. În cazul în care în viața sa ar fi intervenit o perioadă albă după cea neagră, acest lucru s-ar fi obiectivat într-o mărturisire a cooperării sale cu Securitatea după convertirea sa, ceea ce nu s-a întâmplat. Cercetătorul Daniel Mitrofan, analizând dosarele unora din Cultul Baptist ce au cooperat cu Securitatea, a dat peste informație incriminatorie la adresa lui Iosif Țon, și l-a contactat, în 2006,  pentru a clarifica unele problematici legate de acele informații. Timp de câteva luni Iosif Țon a ignorat cererile repetate ale fratelui Daniel Mitrofan de a clarifica semnele de întrebare care se ridicau în dreptul său, dar în momentul în care acesta i-a comunicat că va face publice informațiile, subit Țesătorul a acceptat să coopereze și să poarte dialogul solicitat. Își închipuia că va putea să aducă explicații care să îl scoată cu fața curată înaintea publicului pe care îl înșelase atâția ani. Atunci a venit cu Mărturia completă a preotului Iosif Țon publicată la BBC în 2007, prin care încerca să pareze loviturile pe care le anticipa din accesarea informațiilor dosarelor de Securitate. În acea mărturie, nu mai avea tonul condamnator la adresa pastorilor colaboratori, așa cum o avusese cu ani înainte, ci îi scuza și încerca să câștige simpatie pentru ei la publicul cititor, deoarece simțea că avea și el nevoie de înțelegere, date fiind informațiile compromițătoare ce urmau să apară.

Alb urmat de Negru... E acestea scenariul care explică cel mai bine viața lui Iosif Țon? Îndoielnic! Mai există două scenarii posibile. (Va urma)