Wednesday, June 27, 2012

Alb - Negru


Acesta este un al doilea posibil scenariu pentru viața Țesătorului din Lupașa. În conformitate cu acest scenariu, Iosif Țon a avut o perioadă albă de existență în care a călcat pe urmele membrilor familiei sale și a devenit un credincios baptist având intențiile cele mai bune de a trăi o viață de creștin așa cum a văzut la cei din comunitatea religioasă în carea a crescut și în care a acceptat credința creștină. Atunci a țesut o pânză curată, dar perioada aceasta nu a fost lungă.

După studiile superioare pe care le-a făcut la Cluj în filologie, mânat fiind de ambiția de a deveni cineva în Cultul Baptist, s-a orientat spre Seminarul Baptist din București, unde a intrat mai întâi ca student, urmând să urce ulterior pe scara profesională și să ajungă profesor de Seminar. În timpul în care a studiat la Seminarul Baptist din București (1955-1957), s-a întâmplat ceva ce a dus la o turnură și schimbare puternică în viața lui. Unii spun că ceea ce l-a determinat să părăsească credința baptistă a fost întâlnirea lui cu teologia liberală (aceasta este și explicația oferită de Iosif Țon). Alții spun că a fost un conflict de interese cu profesorii Seminarului, și orgolios fiind, Iosif Țon nu a putut accepta să nu fie în frunte, ceea ce l-a determinat să trădeze Cultul Baptist și să încerce o carieră seculară. Cert este că Iosif Țon a părăsit Seminarul după doi ani de studii, a părăsit și Biserica Baptistă și s-a orientat spre o viață de plăceri. Așa a început perioada a doua a vieții sale, colorată în negru.

În această perioadă a fost contactat de Securitate și invitat să își ofere serviciile acesteia. Fiind într-o eclipsă spirituală, Iosif Țon a acceptat oferta și a deveni unul din cei mai buni agenți ai Securității, folosit atât în țară, cât și în străinătate pentru promovarea interesele guvernului român ce încerca să își construiască o imagine pozitivă în Apus. A slujit cu fidelitate acelor interese ale României comuniste la Oxford, unde a discreditat activitatea și organizația lui Richard Wurmbrandt și a început teoria despre „locul creștinului în socialism”; a slujit aceleași interese după întoarcerea în România în 1972, când comuniștii l-au folosit să scoată la iveală elementele refractare ale cultului pe care urma să le discrediteze (așa cum a făcut cu luptătorii ALRC și membrii comitetului din Biserica Baptistă din Caransebeș), și pe care comuniștii le-au eliminat din România; și l-au folosit în același scop după trimiterea lui în Statele Unite în 1981, unde, pentru a avea succes, „s-a deghizat în dușmanul țării sale” ca să îi folosim expresia din declarația dată în 1981 Securității române ce îl grăbea să acționeze mai repede. Conform acestui scenariu, Iosif Țon a rămas în serviciul Securității după decembrie 1989 și este și astăzi în cooperare cu aceleași servicii, care și-au schimbat numele, dar nu identitatea și scopurile. Deci, după 1957 Iosif Țon a cunoscut o perioadă neagră de cooperare continuă cu Securitatea.

Ce anume pledează pentru acest scenariu? Faptul că Iosif Țon nu a avut niciodată intenția să mărturisească ceva despre trecutul său în slujba Securității, dacă nu ar fi intervenit situația în care dosarele Securității au fost deschise (parțial) pentru a fi cercetate de public. În cazul în care în viața sa ar fi intervenit o perioadă albă după cea neagră, acest lucru s-ar fi obiectivat într-o mărturisire a cooperării sale cu Securitatea după convertirea sa, ceea ce nu s-a întâmplat. Cercetătorul Daniel Mitrofan, analizând dosarele unora din Cultul Baptist ce au cooperat cu Securitatea, a dat peste informație incriminatorie la adresa lui Iosif Țon, și l-a contactat, în 2006,  pentru a clarifica unele problematici legate de acele informații. Timp de câteva luni Iosif Țon a ignorat cererile repetate ale fratelui Daniel Mitrofan de a clarifica semnele de întrebare care se ridicau în dreptul său, dar în momentul în care acesta i-a comunicat că va face publice informațiile, subit Țesătorul a acceptat să coopereze și să poarte dialogul solicitat. Își închipuia că va putea să aducă explicații care să îl scoată cu fața curată înaintea publicului pe care îl înșelase atâția ani. Atunci a venit cu Mărturia completă a preotului Iosif Țon publicată la BBC în 2007, prin care încerca să pareze loviturile pe care le anticipa din accesarea informațiilor dosarelor de Securitate. În acea mărturie, nu mai avea tonul condamnator la adresa pastorilor colaboratori, așa cum o avusese cu ani înainte, ci îi scuza și încerca să câștige simpatie pentru ei la publicul cititor, deoarece simțea că avea și el nevoie de înțelegere, date fiind informațiile compromițătoare ce urmau să apară.

Alb urmat de Negru... E acestea scenariul care explică cel mai bine viața lui Iosif Țon? Îndoielnic! Mai există două scenarii posibile. (Va urma)

3 comments:

Anonymous said...

Multumesc pt acest post.
Citeva probleme in argumentatia dvs si in argumentatia celor ce nu cred ca IT a devenit Alb-Negru-Alb.
Mai intii, astept de la acuzatorii sai sa-si ceara iertare. L-am aparat pe IT. Mi s-a tot spus ca nu se gaseste nimic despre el pt ca e secretzat deoarece e in continuare agent. Iata ca n-a fost adevarat: Mitrofan publica note din dosarul sau. Deci nu e secretizat si in consecinta nu e agent activ. Presupunere falsa! Nimeni nu-si pune cenusa in cap!
Dvs spuneti ca a fost trimis la Oxford. Poate, dar e-o banuiala. Nu rezulta din documentele publicate. Poate c-a fost dar nu puteti dovedi. Dimpotriva, securistul arata ca informatiile date de IT de la Oxford au fost nesemnificative.
Intr-unul din posturi spuneti ca el n-a marturisit pina n-a fost prins de Mitrofan. E un adevar partial. Am urmarit inconsecventele sale. Mi se pare grav ca in cartile in care se lauda cu confruntarile sale, nu spune si ca o vreme a fost informator.
Dar in "pocainta sa" el pretinde ca prin '92 a martusrisit cercului pastoral Brasov. Mai pretinde ca sunt 2 oameni care au suferit de pe urma informatiilor sale si ca s-a dus la ei impreuna cu 2 martori ca sa le spuna ca el a fost cauza, etc. Paul Negrut repinge public aceasta marturisire spunind "de cind informatorii se marturisesc si se iarta intre ei?". Inseamna ca PN recunoaste/stia de marturia lui IT. Apoi, exista marturia unui crestin respectat caruia Ton i-a marturisit cu tenta de vinovatie ceva din perioada Oxford. E-o chestie particulara, deci nu pot da detalii.
Si inca un lucru: dupa publicarea lui "Cine isi pierde viata?", IT a spus publica: "sper ca acum RW ma va ierta"... n-am inteles atunci de ce trebuia Wurmbrand sa-l ierte.
Cunosc inconsecventele lui IT si cred -ca si Paul- ca unele aspecte trebuiau abordate public si sincer, dar nu e corect sa se spuna ca ante-Mitrofan, IT n-a marturisit nimic. Multumesc.

Nicolae Radoi said...

Stimabile frate Doru Radu,
Săriți repede la concluzii nejustificate. Dosarul la care a avut acces fratele Daniel Mitrofan nu este complet. I s-a spus că dosarul real al lui Iosif Țon este la externe și nimeni nu are acces la el. Dvs. vă închipuiți că dacă cineva este actualmente agent al Securității dosarul aceluia este accesibil publicului?

Apoi, mărturiile pe care Iosif Țon le-a făcut înainte de confruntarea cu Daniel Mitrofan în 2006 sunt de natură particulară (dacă au existat. Nu spune la câtă vreme după 1989 a mărturisit celor doi că i-a turnat, etc.) și nicidecum publică. Nici când a mărturisit public cooperarea sa cu Securitatea nu a fost explicit. Inițial a spus că a terminat cu Securitatea în 1968, ca în urma dovezilor să mute data în anul 1973... Tot ce a mărturisit a fost smuls cu cleștele din gura lui. Nimic de bună voie.

În loc să așteptați ca acuzatorii lui Iosif Țon își ceară iertare ar fi bine să vă mutați aceste speranțe vis-a-vis de Iosif țon. El este cel care datorează multora cererea de iertare, dar se pare că din moment ce nu are iertarea Celui de sus, nu o dorește nici pe acelor pe care i-a înșelat atâta vreme.

Anonymous said...

Draga frate Radoi:
@"Dvs. vă închipuiți că dacă cineva este actualmente agent al Securității dosarul aceluia este accesibil publicului?" Pai tocmai asta e problema celor ce sustin varianta alb-hegru, nu a mea. Daca Ton e "de-al lor" cum de i s-a gasit dosarul care trebuia sa fie secretizat? In ce priveste dosarele de la externe, ele sunt secretizate ale tuturor nu doar ale lui IT. Da' nu de tot. Pt ca in cartea Afacerea Evanghelistul, el este descris ca actionind "dusmanos" la fel ca d-nii Niculescu si Capusan (macar ca intre cei 3 nu era coloborare -stiti dvs. mai bine decit mine asta). Bucurestiul nu parea deloc incitat de omul "trimis de ei", recte Ton, daca alb-negru e un scenariu corect. Si mai o chestie. Fostul colaborator al lui Ton, d-l Popescu, a scris scrisori in care il demasca prin '80? Cu toate acestea, acest frate necompromis -A. Popescu- revine mai tirziu la colaborarea cu Ton la Europa Libera realizind emisiuni religioase comune. Dl. Popescu a acceptat ca dezamagirea sa nu era suficienta pt a-l considera pe IT un securist infiltrat in USA, precum scenariul alb-negru. Stiti dvs mai bine ca mine ca A. Popescu se va rupe din nou si definitv de IT, ne-mai-colaborind cu fr. Iosif. Asta probabil dupa ultima scrisoare ('87?) cind Popescu felicita ALRC si isi cere iertare cu nu i-a crezut pe acestia in polemica ALRC vs. Ton. Da, itele sunt incurcate dar nu doar din cauza lui IT.Ci si a noastra care am facut noduri din banuieli.