Un dialog pe tema culorilor sau lipsei de culori ale ițelor războiului țonist

De la cititorul nostru Doru Radu am primit un comentariu pe care vi-l oferim în prim plan cu un răspuns ad-hoc. Nu credem că polemica iscată de omul ce a fost lipsit de șira spinării în lupta cu securitatea se va opri aici, dar credem că dezbaterea va aduce încă puțină lumină în tenebrosul război al ideilor și preferințelor.  

Doru Radu spune:

@"În afacerea de la Caransebeș, în trădarea prietenilor săi Aurel Popescu și Pavel Nicolescu,"...
Vedeti dvs, noi toti il cosideram pe Olah un sfint dar noi nu il urmam. Adica avem o admiratie vinovata. Dupa anchetarea comuna a lui Ton, Popescu, Niculescu , Cioata, etc, Popescu si Ton au aparut in Arad, Sega – venind de la recuperare de la Felix dupa anchetele din ’77-. De la amvon, IT a zis “intrebati-l pe Popescu ce fricos sunt eu”. Popescu i-a strins mina incurajator.
Apoi, au mers la biserica din Bujac, unde pastor era Liviu Olah. Dupa unii, acolo ar fi fost si Niculescu. Eu nu-mi amintesc de dinsul. Oricum, Ton a spus acolo 2 lucruri:
1-“Eu am luat doar o palma; Popescu a luat si pumni” (repet, fr. Popescu era de fata in mod cert)
2- “eu n-as fi ajuns unde am ajuns fara ei” –aratind spre Popescu si –posibil- Niculescu… Despartindu-se de dinsii, IT a luat o alta traiectorie pt o vreme…. De ce? Nu neaparat pt ca i-a scris Secu scenariul obligatoriu ci pt ca… suntem si diferiti si ne influenteaza altii. Ton s-a apropiat de Uniune si a facut un gest grav fata de ALRC si fata de dvs. Popescu s-a apropiat si mai mult de radicalul Niculescu. Mitrofan l-a caracterizat bine pe IT: “un amestec de lasitate si curaj, etc.” Bunaoara, eu am admirat ALRC si i-am si ajutat putin pe cei din Timisoara, dar n-am avut curaj sa aderez.
Ce-au astea cu Olah? Pai, unii dintre acuzatorii lui IT sustin ca fr. Iosif l-ar fi inlaurat pe Olah de la Oradea (la instructiunile sau cu ajutorul Secu). Eu nu cred asta. Sa zicem insa ca asa ar fi fost. Si totusi, un sfint, precum Liviu Olah, nu i-a purtat pica ci l-a primit in biserica sa din Bujac cu tot riscul de rigoare si inca de mai multe ori. Nu cunosc raporturile personale ale lui Olah cu Popescu dar pot sa va spun ca –cel putin la acea data- teologic vorbind ei nu erau pe aceiasi pagina. De exemplu, dupa slujba Popescu s-a dus cu moisistii & Dimbeanu (spre dezamagirea fratelui Olah) iar Ton s-a dus cu Liviu la masa la Medrea… Deci, chiar si fara Securitate noi avem optiuni, afiliatii, teologii. Din pacate, Secu le-a exploatat…. Si nu numai Secu ci si admiratorii acestor lideri. Mi-a placut ceea ce prietenul meu, Cornel Mirza, a spus despre Liviu Olah: “ am fost cu dinsul in aceasi biserica/comitet ani de zile si cred ca fr. Liviu a fost atit de aproape de sfintenie cit poate un om sa fie”… Repet, desi nu cred ca IT l-a indepartat pe Olah, acesta nu i-a purtat vreo ranchiuna. Spre deosebire de noi. De ce? Pt ca nu suntem toti “atit de aproape de sfintenie cit poate un om sa fie”…

Nicolae Rădoi răspunde:

Câteva precizări în fața materialului ce îl aduceți în discuție:

Faptele de „vitejie” ale lui Iosif Țon nu le neagă nimeni, dar li se caută dedesuptul. TocmaI „amestecul de lașitate și curaj” al lui Iosif Țon trebuie să îl explicăm. Aici părerile sunt divergente și tocmai de aceea se profilează scenarii divergente. Aurel Popescu a luat mai multe atitudini contradictorii față de Iosif Țon, și aceasta nu pentru că Popescu ar fi fost dezechilibrat, ci pentru că Iosif Țon a demonstrat în repetate rânduri lipsă de consecvență și principialitate. Pendulările lui Popescu nu pot fi invocate în folosul lui Iosif Țon, așa cum o faceți, ci sunt un argument peremptoriu cu privire la instabilitatea și manevrele contradictorii care l-au caracterizat permanent.

Apoi, înlocuirea lui Olah la Oradea cu Iosif Țon nu s-a făcut la ordinul Securității, ci la dorința lui Iosif Țon cu incitările binevenite și cu binecuvântările de la Securitate, care la momentul acela dorea eliminarea lui Olah de pe tabla de șah de la Oradea și ulterior de pe cea a României. Țon a intuit această dorință a Securității și a acționat venal pentru a se substitui lui Olah cu scopul de a se putea lăuda că este păstorul celei mai mari biserici baptiste din România. La țesutul unor lucruri încurcate nimeni nu s-a priceput ca Iosif Țon.

În sfârșit, faptul că expunem faptele întunericului din viața duplicitară sau triplicitară a lui Iosif Țon nu înseamnă că am cedat urii sau ranchiunii. Dimpotrivă, cred că un credincios adevărat arată altuia greșelile pe care le face. Dacă opțiunile diferite manifestate de Olah și Popescu în acele evenimente sunt justificate în ochii dvs. tot așa trebuie să fie și opțiunile diferite ale lui Olah și Rădoi. El a ales calea să nu abordeze problema lui Iosif Țon. Eu am ales calea de a analiza meandrele Țesătorului și a le expune pentru ca să îl ajut în privința pocăinței. Dacă i-ați fi prieten așa cum pretindeți, i-ați cere să clarifice odată pentru totdeauna trecutul, recunoscând pendulările și trădările pe care le-a acumulat de-a lungul activității sale despre care ne spune mereu că a fost netedă și fără oscilări, deși evidențele îl contrazic puternic.

Americani au o vorbă ivită din observație: „Poți minții pe toți oamenii pentru un timp, și poți minți pe unii tot timpul. Dar nu poți minți pe toți oameni tot timpul.”

Bag seama că dvs. sunteți unul care vă lăsați mințit tot timpul.

Dar ce să facem? Suntem diferiți…