Alb – Negru – Alb

Așa percep unii cariera lui Iosif Țon, de predicator, transformat în informator de securitate, și redevenit predicator de succes în România, și ulterior în diaspora românească. Este prima variantă de scenariu dintre multele posibile în cazul încercării de creionare a activității semi-obscure a lui Iosif Țon. Cel puțin așa ar vrea el însuși să apară în fața publicului care îi scrutează trecutul. Aceeași dorință o au și susținătorii predicatorului cu avataruri multiple și imprevizibile.

În ce constă scenariul propriu zis? Iosif Țon ne-a obișnuit, datorită mărturiei sale, să credem că viața lui și cariera lui de predicator are trei faze.

Faza 1 (1955-1958)

E faza ce începe cu anul 1955, în care absolvent fiind al facultății de filologie din Cluj, s-a decis să studieze teologia și drept urmare s-a înscris la cursurile Seminarului Baptist din București. Urma ca seminaristul să devină păstor, sau profesor la Seminar. În această perioadă sunt semnalate anumite fapte ce indică erijarea lui ulterioară în luptător pentru libertăți religioase, cum ar fi nota dată securității de Ioiachim Țunea cum că la amvonul Bisericii Baptiste de pe Titulescu în noiembrie 1957 Iosif Țon a făcut afirmația inflamatorie că toți cei ce dau oamenilor altă învățătură decât învățătura lui Hristos sunt hoți și tâlhari. Afirmația putea fi interpretată că Iosif Țon atacă învățătura marxist-leninistă și pe propagandiștii Partidului Comunist, drept urmare I. Țunea se crede îndreptățit să înainteze o notă informativă Securității (Pași). Tot în această perioadă Iosif Țon este desemnat predicator la Biserica Baptistă Speranța, Arad. Din nefericire, ne spune Iosif Țon, i-a căzut în mână o carte a unui teolog liberal (Leslie Weatherhead) care l-a contrariat și l-a îndemnat să ceară lămuriri de la un profesor al Seminarului unde se înscrisese la studii. În scrisoarea pe care o adresează lui Iancu Moscovici în ianuarie 1959 Iosif Țon îl identifică și pe teologul american Emerson Fosdick ca o cauză a întrebărilor sale. Datorită faptului că și profesorul dela Seminarul Baptist din București (scrisoarea către Moscovici îl identifică a fi Alexa Popovici - Pași) a agreat cu teologia liberală a cărților lecturate de Iosif Țon, acesta și-a pierdut credința.

Faza 2 (1958-1968)

A urmat o perioadă neagră, de zece ani, între 1958 și 1968, când Iosif țon a stat departe de Biserică și de credință, perioadă când a funcționat ca profesor de limba română în zona Cluj și ghid turistic pentru străinii din Apus ce vizitau România. În această perioadă a mărturisit că a avut o viață imorală și a intenționat să divorțeze de nevasta lui. El justifică noua lui orientare prin acțiunea a mai mulți factori: a început să gândească critic și să se lase influențat de lecturile sale liberale, cât și de atitudinea unor creștini care și-au dat arama pe față. Când s-a reîntors în sânul Cultului Baptist, Iosif Țon a mărturisit cele mai multe aspecte ale înstrăinării sale, dar nu a expus un aspect, și anume colaborarea lui cu Securitatea. Această omisie este explicată de Iosif Țon ca fiind determinată de lipsa de curiozitate a membrilor comitetului Bisericii Baptiste din Iris - Cluj de a-l întreba despre păcatele perioadei căderii, deși el a hotărât să mărturisească cu curaj totul, dacă ar fi fost chestionat. Ca urmare a discuțiilor sale cu Richard Wurbrandt și Simion Cure, Iosif Țon a fost restaurat în credință. El atribuie această schimbare felului în care Richard Wurbrandt i-a explicat doctrina ispășirii (Pași).

Faza 3 (1968-prezent)

E perioada ce a început în 1968 și s-a prelungit peste patru decenii. În acest răstimp Iosif Țon a predicat cu curaj Evanghelia în România și în Statele Unite și a luptat pentru drepturile religioase ale creștinilor din România. Evenimentele mai proeminente ale perioadei ar fi următoarele:

-        Anul 1868, când Iosif Țon a reluat legăturile sale cu Cultul Baptist a fost petrecut în mare parte colindând bisericile din România unde și-a prezentat mărturia întoarcerii. Colidatul se oprește brusc în ianuarie 1969 când, în urma cererii de a vizita Viena a plecat din România. De la Viena a ajuns la Londra, unde s-a înscris la Facultatea Regent din cadrul Universității Oxford, unde studiază teologia. În timpul acesta i se face propunerea să rămână în Apus, dar Iosif Țon nu acceptă să își trădeze frații a doua oară, așa că refuză oferta ce venea din partea predicatorului Wurmbrandt (Pași) și în 1972 se întoarce în România.

-        Din 1972 până în 1981 este activ ca pastor (Ploiești și Oradea) și profesor (cu intermitență) la Seminarul Baptist din București. În această perioadă se consacră luptei pentru libertate religioasă și scrie Manifestul Creștin și Cine își va pierde viața, două lucrări în care arată care este locul creștinului în socialism.

-        În 1981 este expulzat din țară și se stabilește în SUA unde activează în continuare pentru promovarea libertății religioase în România. Este activ la Radio Europa Liberă, devine președintele Societății Misionare Române și traduce lucrări teologice pentru educația păstorilor din România.

-        În 1990 se întoarce în România, revine la Oradea unde fondează Institutul Emanuel. Din 1997 se dedică unui program de maturizare a credincioșilor printr-un ciclu de mesaje pe care le prezintă din biserică în biserică.

-        În 2004 se publică un volum de studii teologice în care i se aduc elogii de către prietenii săi.

-        Deși ajuns septagenar, Iosif Țon rămâne un pionier și un adevărat deschizător de drumuri și în 2010 declară public că a dobândit convingeri carismatice și se alătură mișcării Străjerilor. Este purtat din triumf în triumf prin bisericile penticostale unde le mărturisește că el a primit botezul limbilor în 1969 la Londra. Iosif Țon declară că va elabora un sistem teologic ce va aduce în ființă un nou tip de creștinism. Adepții săi deschid o biserică carismatică la Portland, locul unde se așezase de mai mulți ani. În următoarele luni Iosif Țon călătorește în alte țări, printre care și Brazilia unde intră în contact cu  lideri religioși care au experiență în domeniul minunilor și vindecărilor. Înarmat cu cărțile acestora, Iosif Țon se întoarce în SUA unde face vindecări în comunitatea românească din  Atlanta și în cea din Portland.

Deci din 1968 când a revenit în sânul comunității baptiste până în prezent, Iosif Țon a dovedit că este un lucrător devotat Evangheliei și Domnului. Un curs continuu ascendent. Iată faza a treia a vieții lui Iosif Țon.

Ce anume pledează pentru un asemenea scenariu?

În primul rând declarațiile sale. E drept că uneori nu se potrivesc unele cu altele, dar contradicțiile pot fi explicate în funcție de timpul în care au fost făcute, în funcție de circumstanșele în care au fost făcute și în funcție de auditoriul în fața căruia au fost făcute. Un om mare are dreptul să facă declarații contradictorii.

În al doilea rând sunt depozițiile prietenilor săi, care sunt dispuși să declare sus și tare că Iosif Țon este un om de treabă de când a revenit la credință în 1968. La rândul lor, acești prieteni pot explica acțiunile vieții lui Iosif Țon care aparent contrazic scenariul descris. Și, ceea ce este impresionant, ei sunt capabili  să ofere o explicație a faptelor care contrazic scenariul propus și atunci când Iosif Țon nu are niciuna. Prietenul bun la nevoie se cunoaște. Și Iosif Țon a fost de multe ori în nevoie. În afacerea de la Caransebeș, în trădarea prietenilor săi Aurel Popescu și Pavel Nicolescu, în trădarea seminariștilor care i-au sărit în apărare și care au fost dați afară din Seminar fără ca lui Iosif Țon să îi pese, etc., etc. Important este că pentru fiecare cacealma a eroului pentru lupta de eliberare de sub jugul dușmanului de clasă prietenii s-au dovedit răbdători și i-au sărit în ajutor cu explicații bine venite pentru toți cei care cred și nu cercetează. (Va urma)