Da, s-a împlinit un sfert
de secol de la reboluție. Românii s-au roboluționat și tot atunci, în urma
răsturnării guvernului, s-au entuziasmat. Simțeau ei că în aere plutea
schimbarea. Și din moment ce societatea socialistă multilateral dezvboltată nu
le-a oferit prea multă satisfacție, au trecut la construirea unei alte
societăți, în frunte cu noul tătuc, Ion Ilici Iliescu. Tot socialistă, tot dezvoltată,
la care toți oamenii muncii au fost invitați să își aducă contribuția, inclusiv
minerii. Căz doar nu era să stea inactivi în pântecele pământului pe Valea
Jiului când la București, pe Apa Dâmboviței se hotărau cincinalele și soarta
reboluției amenințată de huligani.
Prin aportul tuturor oamenilor muncii, realizările reboluției au fost salvate
și adâncite. S-au derulat cincinalurile lui Ilici Iliescu (doar cu un
interludiu mic cu putoare de țap) cu realizările lor epocale. Aidoma celor
dinainte. La cererea tovarășilor s-au adăugat
realizări peste realizări, la care și-a adus contribuția și Troțki Tăriceanu în
simbioză cu alți licheni. Nivelul de trai s-a tot ridicat până când și oamenii au
început să își ridice ochii în sus a lehamite. (Sau, cine știe? Poate și-au
adus aminte că după 40 de ani lumină strigaseră către Dumnezeu să îi ajute,
numai că L-au uitat de îndată ce au experimentat ajutorul și s-au văzut
izbăviți de frig.)
Construcția democrației dâmbovițene
a fost amenințată o vreme sau două de tendințele burghezo-moșierești ale marinerului,
dar lupta de clasă s-a dovedit din nou eficientă. Țara și-a recâștigat
orientarea (ex oriente lux) și prestigiul cu primul ministru Viktorovski, școlat
în Apus dar orientat spre Răsărit. Că nu era să uităm binefacerile istorice ale
Răsăritului! De acolo ne-au venit ortonoxia și internaționala kaghebistă. Era
normal să scuipăm pe NATO și să ne înfrățim cu Putin, singurul din Europa ce
mai înțelege demo-hramia. Domnișorul Viktorovski a făcut inimile socialiste să
bată din nou cu putere! La urma urmei realizările reboluției nu erau pierdute.
Toți nomenclaturiștii erau mândri de ele:
1. Doborârea
guvernului ceaușist
2. Refacerea lui în
timp record sub Ion Ilici Iliescu
3. Cinci cincinale
4. Democrație
originală ce avea potențialul să fie continuată cu oameni noi pregătiți pentru
vremuri noi.
Premierul Viktorovski anunțase
deja prefacerile ce le avea în planul viitorului cincinal, așteptate cu
sufletul la gură mai ales de patrihoții din pușcării. Păcat că marșul lui, ce
nu s-ar fi oprit decât la Moskva, a fost stopat de o alegere care, pentru prima
dată în 25 de ani a adus potențialul schimbării și redirecționării. În loc să
mărșăluiască spre mama roșie, alegătorii au preferat să îi spună: „Marș!” lui
Viktorovski. Altfel am fi bătut pasul pe loc încă un cincinal. Dar am fi avut
busuioc. De acela sfințit, fără de care nu am putea beneficia de aghiasma
ortonoxiei.
No comments:
Post a Comment