Cu Doru Radu despre Baciu

La precizarea noastră că Baciu alias Ioan Bunaciu a fost realmente un colaborator al Securității, comentatorul Doru Radu are de spus următoarele:

„Ioan Bunaciu a avut un impact mare in istoria postbelica a baptistilor. Activitatea sa merita si necesita insa o analiza mai ampla nu doar vs.colaborarea.

Citeva lucruri despre dinsul ca informator. Marisu Silvesan prezinta incetarea activitatii sale ca informator, conspirativ Ivan. Interesant e argumentul reprodus de securist: “nu-l mai lasa constiinta”. Daca asa stau lucrurile, Ioan Bunaciu merita apreciat. Dar asta complica lucrurile din cel putin 2 motive:

a) In multe articole, luari de pozitie, el nu ii considera vinovati (“nimeni n-a tradat”- spune Ioan Bunaciu) pe cei ce-au fost informatori. Dar atunci de ce nu-l mai lasa constiinta sa continue ca informator? Desigur, dinsul se simtea vinovat. Prea mindru sa recunoasca? Dumnezeu stie.

b) Asa cum ati aratat, Bunaciu a colaborat cu autoritatile si-n alte moduri. Chiar dac-a incetat sa mai fie informator, a ramas pe linie respectind “recomandarile” Departamentului, a dat note de protocol, a aparat in fata fratilor imixtiunea Departamentului Cultelor etc. Acest caz intareste o parere pe care am mai sustinut-o pe acest blog: cum ca colaborarea nu se rezuma la cea de informator. Am fost acuzat ca vreau sa “estompez” vinovatia informatorilor. Nu, nu era asta intentia mea… Cazul lui Ioan Bunaciu imi da dreptate.

PS- 1- Bunaciu a avut un inceput bun. Dupa ce a fost in conducerea UTM alaturi de Ceasusescu, a parasit cariera politica pt a-L urma pe Domnul. E un motiv pentru care generatia veche l-a respectat. (autobiografia sa difera insa de anecdotica batrinilor). Dupa acest inceput frumos, el va fi recrutat peste citiva ani. Relatarea sa si a lui Tzon cu privire la imprejurarle recrutarii sale difera.

PS 2- Prezenta sa la Caransebes a fost interesanta. Daca memoria nu ma insala, el era doar director de Seminar si nu avea raspunderi in Uniune vs. Comunitatea de Timis. Ce cauta la Caransebes in 1978?”

La care noi i-am răspuns:

Chiar așa. În istoria meritocrației baptiste, Baciu are un loc ce i-a fost asigurat nu numai de faptul că a slujit ca agent al Securității. A fost zelos pentru Partid și atunci când nu i s-a cerut, cum e cazul menționat de dvs. la Caransebeș. A promovat nulități în cult și a practicat nepotismul. A frânt spiritul renascentist al elevilor de la Seminar când aceștia cereau profesori mai competenți. Toate sunt merite de neconstestat. Propun să i se dea Ordinul Muncii Socialiste Clasa I postmortem.

Mai avem o întrebare: 

Dacă Baciu s-a desprins din cercul agenților baptiști ce lucrau pentru Securitate, cum de a rămas în funcții, știind că alți foști colaboratori scrupuloși au fost omorâți, cazul pastorului Radu Cruceru din Iași și a păstorului Gherman de la Turnu Severin. Pretenția că s-a lăsat de turnare pentru că îl mustra conștiința e o poveste inventată de cei care vor să îi creeze o aură de om respectabil. Îi cam lipsea conștiința. Dacă o avea ar fi rectificat lucrurile înainte de a da față cu Creatorul.