Un exercițiu de admirație: Marius C. Cimpoae despre Iosif Țon
Am citit cu mare uimire un articol postat pe facebook de un anume domn Marius C. Cimpoae, scris cu ocazia zilei de naștere a lui Iosif Țon.
Este un exercițiu de admirație uimitor, pentru că autorul lui folosește, cu mare dărnicie, anumiți termeni pe care, din prea multă dragoste pentru subiect, pare să nu-i fi cântărit exact.
Domnul Marius C. Cimpoae scrie că:
”… profesorul și pastorul Iosif Țon este considerat cel mai bun scriitor român creștin în viață.”
Această afirmație îmi amintește de o remarcă făcută de Monica Lovinescu, legată de prostul obicei al românilor de a face clasificări din orice și, mai ales, când vine vorba de oameni ai scrisului. Asta e dovadă pe provincialism, cu aer de ghetou.
Românul nu spune ”unul din cei mai buni” sau ”un foarte mare scriitor”, ci îi atribuie un loc într-un clasament, (alcătuit de cine?), într-o zonă dominată de subiectivism.
Domnul Marius C. Cimpoae afirmă că Iosif Țon este ”cea mai vocală figură contestatară dintre evanghelicii români la adresa regimului comunist.” Oare Richard Wurmbrand, Aurel Popescu, Pavel Niculescu, Liviu Olah sau Vasile Taloș pe ce loc or fi?
Probabil că domnia sa a avut în vedere că Iosif Țon a vorbit la postul de radio ”Europa Liberă”, pentru că, altfel, afirmația e greu de susținut.
Din nefericire, nu e o garanție de bună credință colaborarea la Europa Liberă. Vezi cazul marelui om de cultură Nicolae Balotă, care, în ciuda faptului că se foia pe culoarele instituției respective, era un informator dintre cei mai dezgustători ai securității comuniste.
Din nou, apare și aici o clasare în frunte a lui Iosif Țon, după criterii pe care autorul articolului nu le arată. Ar fi de mare interes să vedem cine sunt contestatarii de pe locurile următoare și care este, până la urmă, lista respectivă.
Marius C. Cimpoae scrie că Iosif Țon:
”Este iubit și hulit deopotrivă de cei care-l cunosc.”
Semnificația termenului ”hulit”, în Dex, este următoarea: om batjocorit, calomniat, defăimat, disprețuit.
Hristos Însuși a fost în această situație. Însă, spre deosebire de Domnul Isus, care a fost fără păcat, Iosif Țon le-a avut pe ale sale, cu asupra de măsură.
Pe unele le-a recunoscut public: trădarea fraților și colaborarea cu securitatea din anii tinereții, ateismul său agresiv din vremea aceea.
Pe altele, nu: de exemplu, rolul urât pe care l-a jucat în evenimentele de la Caransebeș, cu mișcarea de rezistență anti-comunistă a celor trei tineri baptiști, în frunte cu Nicolae Rădoi, care au fost aruncați în închisoare pentru curajul lor, temă care a fost discutată, de-a lungul vremii, cu documentele pe masă. Nu calomine, nu hulă, ci dovada clară a trădării.
E normal să avem, fiecare, modelele noastre, și domnul Marius C. Cimpoae se pare că îl are pe Iosif Țon, printre alții, pe lista scurtă, poate chiar în capul ei, ca să fiu în nota postării sale. Cred, însă, că unele din afirmații sunt greu de susținut.
FOTOGRAFIA: O pictură murală bucovineană, iar fotografia îmi aparține. Fața turcului din mijloc nu a fost modificată de mine, așa era vandalizată de alții.
Reclame
No comments:
Post a Comment