Mai îi pasă cuiva din Asociația Bisericilor Baptiste din America de acuratețea doctrinară?

Daniel Branzai, pastor al unei biserici baptiste din Los Angeles și membru împreună cu biserica ce o păstorește în Asociației Bisericilor Baptiste din America, susține că Domnul Iisus Hristos a avut o natură păcătoasă. O asemenea poziție doctrinară este o insultă la adresa Domnului Iisus, singurul om neatins de păcat, singurul născut în rasa umană fără a avea o natură păcătoasă.

Același predicator susține că el are autoritatea de a ierta păcatele. Pastorul în chestiune a fost președintele Asociației menționate și reprezintă și la ora actuală bisericile baptiste române din America. El ia apărarea lui Rick Warren, un liberal și ecumenist notoriu, declarându-l un excelent  păstor, deși Rick Warren susține, printre altele, că papa Francis este un bun creștin ce demonstrează în trăirea lui viața lui Hristos.

În cazul în care pastorul Branzai ar fi atacat onoarea păstorilor din Asociație, aceștia ar fi ripostat energic. Dar când a atacat onoarea Domnului Iisus scriind negru pe alb că a avut o natură păcătoasă ca a noastră (și nu vrea să corecteze cele scrise), pastorii Asociației nu s-au simțit deloc datori să apere onoarea Domnului. O Asociație Baptistă ce îl are în sânul ei pe pastorul Daniel Branzai stă și îi citește declarațiile aberante și nimeni nu se scandalizează!

Stultitia docta – denunțarea stupidității docente

Nu numai oamenii simpli pot fi stupizi, ci și cei învățați sau erudiți. De fapt stupiditatea se găsește în rate mai generoase în cadrul celor docenți. Există oameni stupizi care posedă cunoștințe impresionante cu o capacitate de exprimare la fel de impresionantă. Ei bine, tocmai aceste cunoștințe vaste complementate de ușurința exprimării  servesc la mascarea stupidității. Lucrurile simplu de înțeles pentru omul dotat cu înțelepciune comună sunt distorsionate de cel stupid cu argumente ce par înțelepte, dar care în realitate sunt extrem de absurde.

De exemplu, se spune că un individ a stins lumânarea pentru ca țânțarii să nu mai vadă unde este. Stupiditatea presupune că dacă noi nu vedem, nici insectele nu pot vedea pe întuneric! Neghiobia este incapacitatea de a judeca corect lucrurile.

Stupiditatea unora se manifestă în cercul restrâns al familiei; a altora în universul larg al lumii internetului. A unora este parțială; a altora este generală.  A unora ține de contextul general în care acționează și gândesc; a altora se materializează doar în cazul unor anumite subiecte.

Neghiobia constă uneori în faptul că se menține confuzie cu privire la cauză și efect. De exemplu stupiditatea unora este evidentă când este abordat subiectul relațiilor dintre israelieni și palestinieni. Oricâtă agresiune, cruzime, atrocitate animalică ar manifesta palestinienii în ațâțarea conflictului dintre cele două entități, în mintea stupizilor vinovat de conflict este Israelul. Oricâte gesturi de conciliere ar transmite israelienii și oricât de obtuze ar fi respingerile acestor gesturi de către palestinieni, în mintea stupizilor vinovați de impas sunt israelienii. Apoi, oricât de justificate ar fi acțiunile de apărare ale israelienilor, și oricât de evidente ar fi acțiunile provocatoare ale palestinienilor, stupizii continuă să creadă că palestinienii curtează pacea și israelienii iubesc războiul.

Stupiditatea se manifestă în forme foarte variate și deghizate ca mândria - care refuză să dea atenție informației accesibile, vanitatea - care întreține aprioric ideea că nu are nevoie de informație, prejudecata – care„ intuiește” dinainte că preconcepțiile sale sunt conforme cu „adevărul” ce place firii orgolioase și, prin urmare, nu mai este nevoie de o analiză serioasă a faptelor în discuție etc. Poate cea mai evidentă stupiditate în cazul celor școlați este că nu pot vedea legătura dintre cauză și efect.

Bunăoară sarazinii cuceresc teritorii ce de secole au aparținut unor entități politice creștine și încep măcelărirea și asuprirea nemiloasă a populaților creștine în teritoriile cucerite, ceea ce trezește mânia popoarelor din Vestul Europei. Acestea pornesc niște războaie de recucerire a teritoriilor pierdute cu intenția de a proteja populațiile creștine de tirania vecinilor musulmani. Stupidul care analizează evenimentele numite cruciade concluzionează că creștinii au devenit agresori fără motiv față de iubitorii de pace musulmani.

Omul înțelept este cel care înțelege cauzele lucrurilor. Stupidul nu le înțelege, sau refuză să le înțeleagă. Stupiditatea nu este congenitală, ci este contractată pe parcursul vieții. Cine este omul stupid? E omul ce are neuroni sănătoși, dar care nu știe să îi folosească în mod sănătos. Greșala nu este a creierului său, ci a modului de gândire pe care l-a adoptat datorită prejudecăților pe care le iubește.  Vinovat nu este creierul,  ci omul ce și-a folosit creierul să argumenteze strâmb pentru anumite interese, fenomen ce produce ulterior o gândire invadată de stupiditate. O condiție acută a devenit prin perseverare una cronică.

Stupiditatea docentă este o epidemie ce devastează rațiunea celor ce o întrețin cu drag la sân. Omul simplu este uluit de incapacitatea celui școlat de a percepe corect cele mai evidente lucruri.

Pentru cei ce iubesc pietrele Sionului și se roagă pentru pacea Ierusalimului

Două articole ce mobilizează pe cei tot mai puțini ce iubesc pietrele Sionului și se roagă pentru pacea Ierusalimului.

http://rasvancristian.wordpress.com/2014/07/28/netanyahu-nu-cedeaza-pina-la-ultimul-tunel/

http://rasvancristian.wordpress.com/2014/07/27/israelul-aliatul-uitat/

Papa ia prin învăluire pe cei mai creduli evanghelici – penticostalii

Unii cred că papa a realizat un pas important în recunoașterea altor culte creștine prin vizita pe care a făcut-o unei biserici penticostale din sudul Italiei unde a cerut iertare în numele bisericii catolice pentru persecuțile penticostalilor în timpul dictaturii lui Mussolini. aici

Dar gestul a fost unul bine calculat. Papa știe că penticostalo-carismaticii sunt o grupare foarte mare cu o creștere rapidă peste tot în lume ce concurează catolicismul. Apropierea de penticostali este una motivată nu de dorința de reconciliere creștină, ci de politică religioasă prin care se tinde la promovarea ecumenismului sub umbrelă catolică.

În al doilea rând papa știe că dintre toți evanghelicii penticostalo-carismaticii sunt cei mai naivi, cel mai puțin cunoscători ai doctrinelor evanghelice și cel mai puțin atașați de acestea. De aceea sunt o pradă ușoară pentru biserica catolică. Pe această linie a învăluirii penticostalilor se înscrie și vizita la Vatican a unor penticostali carismato-eretici din SUA aici, vizita papei în biserici carismato-eretice aici, precum și dezertarea lui Ulf Ekman din tabăra penti-carismatică și unirea lui cu Roma aici.

Pento-carismaticii cred că orice persoană ce vorbește în limbi este creștin autentic și frate cu ei. Catolicilor le este ușor să vorbească în limbi. Oricine o poate face, dacă e vorba de limbile vorbite de pento-carismatici! Nu întâmplător papa a spus că a venit în vizită la niște frați.

Cât de naivi sunt penticostalii se vede din faptul că au publicat imediat articole în care își manifestă aprecierea pentru gestul papei. Printre aceștia a fost domnul Conțac, Lesne-Crezătorul din Călătoria Creștinului aici. Nici un penticostal român nu s-a scandalizat când oficialii catolici au spus că în vizita la biserica penticostală papa a mers să își vadă frații.

Apropo, sunt penticostalii frați cu papa? Dacă răspunsul este pozitiv, trebuie să le reamintim că papa este un închinător la idoli, un hulitor ce s-a pus în locul lui Hristos, un eretic. Probabil că domnul Conțac este mândru de frații noi pe care și i-a găsit prin intermediul legăturilor ecumenice cu Roma. 

Dacă penticostalii nu sunt frați cu papa, am fi vrut să vedem protestul lor la pretențile catolice... Dar ele au lipsit până acum cu desăvârșire. Mai mult, ei fac un scandal enorm când le iei pulsul și le identifici ignoranța și incapacitatea de a depista erezia, ceea ce confirmă afirmația noastră că penticostalii sunt cei mai naivi evanghelici din România, calul troian prin care intră apostazia. De fapt și-au dovedit ignoranța teologică în momentul când un Mănăstireanu i-a capacitat să invite la Seminarul lor pe un apostat notoriu iar eminenții lor profesori l-au primit pe lupul înveșmântat în anteriu de piele de oaie cu o îmbrățișare frățească aici. Cei mai mulți penticostali nu au fost în stare să înțeleagă subtilitatea luptei pentru doctrina curată, nici măcar păstorii lor (aici).

Cruciadele, Coranul și Conu Conțac

Profesorul imberb este încă la vârsta întrebărilor și, crede el, a descoperirilor. Recent a descoperit cu stupoare că evanghelicii pot să manifeste simpatie vizavi de cruciadele medievale! Oroarea profesorului nu a cunoscut margini, ceea ce l-a împins (în ultima vreme este tras-împins de multe vânturi, unele venite de la Yale, altele de la Mecca) să își dezgolească inima față de cititori aici.

Astfel se face că și-a rupt din timpul lui prețios pentru a se dedica (pentru moment) instruirii cititorilor săi întru ale istoriei. Conform Coranului, război drept pot purta numai mahomedanii împotriva necredincioșilor (restul lumii), și fidel acestei înțelegeri, Conu Conțac  înfierează nu doar pe cruciați, ci și pe cei care încă mai susțin ideea că cruciadele au avut un efect pozitiv în istorie.

Articolul nu este nici pe departe o analiză realistă a fenomenului cruciat și a cauzelor ce l-au produs, ci mai mult o încriminare a creștinătății ce a cutezat să ia armele împotriva liftelor păgâne ce martirizau atât pe creștinii din zonă cât și pe cei sosiți din Europa sau de aiurea în pelerinaj în țara sfântă. Cutezanța creștinilor ce a precipitat războaiele cruciate a fost o impertinență – susține Conu Conțac. Aceștia doreau, culmea impertinenței, să viziteze Ierusalimul, de unde Mahomed s-a suit cu hârzobul la cer! Or simpla lor prezență acolo ar fi spurcat locurile pe care Islamul (religia păcii eterne) le sfințise prin cucerire.

După ce a dovedit că este un bun cunoscător al cronicilor, Conu Conțac se aventurează în domeniul filozofiei istoriei, elaborând asupra efectelor cruciadelor, ironizând pe cei care consideră că absența unei energice reacții cruciate ar fi însemnat islamizarea unei părți importante din Europa și implicit un regres istoric. Convins că are adevărul în degetul său cel mic, el se antrenează, ciudat, nu într-un studiu de istorie (oricum, istoria îi justifică tezele), nici măcar într-o dezbatere polemică (cine ar fi capabil să-i conteste postulările?), ci într-o intreprindere cu scopuri didactice, după mărturia proprie (scopul acestei postări nu este unul polemic, ci unul didactic). Cititorii au nevoie să fie dăscăliți, altfel ar putea cădea în eroarea de a aprecia pozitiv niște războaie de apărare a națiunilor creștine împotriva celor musulmane.

Conu Conțac este la el acasă și în domeniul matematicii. Știe să numere foarte bine. Ca să o demonstreze, el numără cruzimile comise de cruciați (pe cel musulmane le trece sub tăcere sau le potcovește cu eufemisme). De asemenea, numără motivele pentru care evanghelicii ar trebuie să privească cu oroare la războaiele în care soldații au purtat pe piept sau pe scut semnul crucii și, drept urmare, să se lapede de creștinismul discreditat de cruciade în favoarea islamului validat de jiahd. El crede în posibilitatea războaielor juste. Le găsește oridecâte este vorba de jihad.

Mai mult, postulează că războaiele crucii nu au avut nici un efect pozitiv asupra civilzației Europene, decât în măsura în care cruciații au învățat ceva de la musulmani (probabil să își ia mai multe neveste pe care să le fericească prin mutilare genitală și terorism domestic, lepădând jurămintele cavalerești prin care se obligau să respecte pe reprezentantele sexului frumos - manifestări ale degeneratei credințe creștine!). Când este vorba de războaie, efect pozitiv în istorie l-a avut numai jihadul. Și încă îl are! Coran dixit! Nu este nevoie de nici o argumentatare, deoarece lucrurile sunt evidente. De aceea ele pot fi obiect didactic, nicidecum polemic.

Apoi Conu Conțac sfătuiește părintește pe cititorii săi să renunțe la concepția că creștinismul a avut vreun aport pozitiv la dezvoltarea istorică. Este stupid să mai crezi că civilizația modernă a fost o creație a Europei creștine, când istoria a dovedit că musulmanii  ne-au adus civilizația și cultura și drepturile omului și libertatea religioasă și cea politică și societatea democratică și asistența socială și emanciparea femeii, inclusiv Șaria!

La urma urmei, nu morala iudeo-creștină a stat la baza societății moderne, ci cea care a creat cele 1001 de nopți și inepții. Conu Conțac este, de asemenea, euforic când vorbește de meritele (in)culturii mahomedane. Cruciații au adus cu ei la întoarcerea din Orientul musulman admirația față de marile realizări ale civilizației dezvoltate la Mecca și Medina. De atunci Europa a trăit sub fascinația civilizației islamice, fascinație ce a produs în zilele noastre hibridul chrislam.

Pedagogul de școală nouă crede că este datoria lui ca profesor să scoată pe oameni din bezna prejudecăților istorice. În definitiv este bine să se știe că Europa datorează atât de mult islamului. Fericirea Europei ar fi fost și mai mare dacă cruciadele ar fi lipsit din cronici și otomanii ar fi ajuns să dea ovăz cailor lor din pristolul de la Roma!

Sfârșitul articolului este pe de o parte o litanie în care sunt preamărite virtuțile morale și  igienice ale sarazinilor, iar pe de altă parte un rechizitoriu împotriva sălbaticilor și nespălaților cruciați ce au oprit dezvoltarea istorică în cursul ei natural spre marxism-islamism. Vivat Academia! Vivat Conu Conțac! Vivat Mahomed! Allah Akbar!

Ioachim Țunea – fost agent care a mărturisit și regretat anii rătăcirii în slujba Securității

Zilele trecute s-a anunțat pe mai multe site-uri trecerea la cele veșnice a lui Ioachim Țunea. Cine a fost Ioachim Țunea? Depinde din ce punct de vedere privim, sau depinde pe cine întrebăm. Site-urile ce au preluat știrea au scris că a fost pastor  într-o biserică baptistă din București și a ocupat funcții diverse în conducerea Cultului Baptist din România începând din anii 1960: secretar general, profesor la seminar, director la casa de pensii a cultului, etc., dar nu s-a menționat nimic despre trecutul lui colaboraționist.

Toți credincioșii baptiști din România au știut că Ioachim Țunea a fost un informator al Securității, și se bănuiește că a avut un grad mare ca ofițer în solda acesteia. În 1994 a venit în Canada la copiii săi, stabilindu-se în orașul Windsor, unde a fost membru în Biserica Baptistă Română. În momentul în care s-a pus problema slujirii sale la avonul bisericii, i s-a cerut să expliciteze relația lui cu Securitatea. Spre cinstea lui, a mărturisit că a fost agent al Securtității. Se pare că este singurul pastor baptist român ce a mărturisit public colaborarea.

Am citit mai multe anunțuri privitor la trecerea lui în veșnicie și la înmormântarea sa, dar niciunde nu s-a pomenit o vorbă despre faptul că a fost un agent al Securității, care însă s-a pocăit de păcatul colaborării. Probabil că în loc să i se înșiruie funcțiile pe care le-a avut în viață, sau pe lângă acestea, ar fi trebuit să i se recunoască acest mare merit: mărturisirea trecutului colaboraționist.

Pe piatra de înmormântare a lui John Newton nu scrie că a fost pastor baptist, deși a fost, nici faptul că a scris cunoscutul imn „Mărețul Har”, ci scrie că a fost un necredincios, un neguțător de sclavi, care a devenit prin mila bogată a Domnului un predicator al credinței pe care a vrut să o distrugă odinioară.

Mărturisirea trecutului păcătos și recunoaterea harului primit prin credință este nota cea mai importantă a vieții celor mântuiți, notă ce ar trebui să nu fie mascată sau tăinuită.

Oare cine are dreptate: papa Francis, Daniel Branzai sau Rick Warren?

Pastorul Daniel Branzai îl numește pe papa Francis „marele șarlatan” dând impresia că se detașează complet de teologia catolică și de curentul ecumenic.

Rick Warren îl numește pe papa Francis „our new pope” și pretinde că este un om care face toate lucrurile corect (papa a declarat că homosexualii, marxiștii și activiștii pe tărâmul avortului sunt apreciați și bine veniți în biserica Romei), fiind un model de bunătate și umilință. El susține că iubirea și aprecierea pentru papa Francis este totuna cu iubirea și aprecierea lui Isus, ceea ce arată confuzia teologică și morală în care se zbate și faptul că este total deschis pentru ecumenism.

Daniel Branzai spune că Rick Warren este un predicator principial ce a păstrat biserica ce o păstorește pe linia doctrinelor biblice fără a se face vinovat de compromisuri în privința teologiei, a orientării spre ecumenism sau a diluării poziției față de homosexualitate. Astfel, pastorul D. Branzai susține că acuzațiile ce i se aduc lui Rick Warren sunt lipsite de temei .

Să descâlcim puțin lucrurile, în cazul în care pot fi descâlcite. Dacă Daniel Branzai are dreptate cu privire la papa Francis, atunci Rick Warren este greșit. Dar Daniel Branzai a declarat sus și tare că Rick Waren nu este greșit, ci greșiți sunt detractorii acestuia!

Acum, cine este greșit și cine are dreptate?