Friday, August 24, 2012

Un alt răspuns lui Doru Radu


Fratele Doru Radu susține că Iosif Țon nu a mințit când a afirmat că nu a mai fost informatorul Securității după 1973. Oare așa să fie?

Câteva probleme cu această poziție:

1. Dacă a fost informator până în 1973, rezultă că între 1968, când pretinde că s-a pocăit, și 1973, când spune că a încetat, a fost informatorul lor. Ce pocăință a fost aceea care l-a ținut în continuare informator al Securității? Și dacă între 1968 și 1973 i-a mințit pe frați, că este pocăit, deși îi trăda în continuare la Securitate, de ce să îl credem cu privire la perioadele ce au venit după 1973? Nu știu dacă vedeți soliditatea acestui argument.

2. Unde sunt informațiile pe care le-a dat Securității în acest timp, deoarece nu apar în dosarul lui cercetat de Daniel Mitrofan? Dacă recunoaște că a fost informatorul lor între 1968 și 1973 și totuși nu avem informațiile pe care le-a dat Securității, rezultă că avem lacune mari în dosarul pe care Securitatea îl oferă oficial spre cercetare istoricilor. Dacă există aceste găuri în informația accesibilă publicului, înseamnă că toată cealaltă informație sau lipsă de informație nu este determinantă pentru cazul lui Iosif Țon, adică nu îl justifică în afirmația lui că nu a mai fost informator, în virtutea faptului că lipsesc datele care dvs. le pretindeți mereu. Așa că de azi înainte să nu mai aduceți acest argument că Iosif Țon nu a mai fost informator după 1973 deoarece lipsesc informațiile care să îl dovedească a fi fost. Nici între 1968 și 1973 nu avem dovezi că Iosif Țon a fost informator, și totuși, el recunoaște că a fost informator!

3. Ce este declarația pe care Iosif Țon a dat-o Securității despre activitatea lui Alan Scarfe în 1974, dacă nu dovada că încă mai lucra pentru Securitate? Datorită acelei declarații Alan Scarfe a fost deconspirat și expulzat din România. Datele pe care acesta voia să le publice în Apus despre persecuțiile credincioșilor din România nu au mai putut fi adunate și publicate. Pe cine a slujit Iosif Țon când l-a deconspirat pe Alan Scarfe? Poate ne puteți lămuri.

4. Dacă notele pe care Iosif Țon le-a dat Securității în 1980 și 1981 nu sunt „informative” - după expresia dvs. atunci ce sunt, note dezinformative? Cele două note arată clar că Iosif Țon avea o misiune din partea Securității și știa că trebuie să o îndeplinească. Cât de bine și-a îndeplinit-o, asta este o altă problemă.

5. Fratele Mitrofan a arătat că dosarul lui Iosif Țon nu este accesibil publicului deoarece se află la externe. Informațiile ce au fost puse la dispoziția publicului din dosarul lui Iosif Țon nu constituie altceva decât niște fărâmituri neînsemnate. Și deși avem doar fărâmituri, ele indică spre realitatea că Iosif Țon slujea Securitatea, cu sau fără angajament oficial.

6. Dumneavoastră invocați lipsa de informații solide. Pe baza lipsei de informații trageți concluzia că Iosif Țon nu a mai fost informator după 1973. Argumentul tăcerii nu este unul valid într-o dispută legală. Ceea ce eu invoc este informația, care deși fragmentară, oferă totuși posibilitatea de a reconstitui tabloul trădărilor lui Iosif Țon în încercările sale de a face servicii Securității.

Să fim clari. Dacă informator al Securității este doar omul care are un angajament oficial cu Securitatea, atunci, în conformitate cu această logică putem concluziona că Iosif Țon nu a mai fost agent și  informator al Securității după 1973, deoarece nu există un document oficial care să arate acest lucru. Dar dacă informator și agent al Securității este orice individ care slujește Securitatea cu note, informații, acțiuni cerute de Securitate, atunci Iosif Țon a fost, cu intermitență, agent al Securității și după 1973.

6 comments:

Doru Radu said...

-1 Mai intii construiti prea mult pe ce lipseste. Eu nu zic ca e imposibil sa lipseasca; noi nu putem construi pe ceea ce lipseste iar noi presupunem ca ar exista.
- Apoi, dvs faceti o eroare pe care si Mitrofan a facut-o la lansarea cartii Pasi (speram s-o urmariti). Ca om care ati trecut prin furcile lor caudine, trebuie sa faceti diferenta intre nota informativa [data de un informator] si declaratia din ancheta [data de un anchetat]. La o interogare, oamenii rezista mai mult sau mai putin. Astea nu sunt dovezi ca respectivul e informator. Eu nu mai stiu cum e documentul despre Scarf de care vorbiti; e posibil sa fie o declaratie dintr-o ancheta.
- Va jucati cu termenul de agent. Nu ma pricep prea bine dar cei ce-au deconspirat parca spuneau ca asta e un fel de grad mai mare printre informatori. De la a fi iformator cu intermitenta cum il acuzati pe dinsul si pina la a fi agent (adica cineva cu slujbe mai mari) e un drum lung.
- Da, informatii se puteau da in multe moduri. PE urma unor informatori s-au pus alti informatori care puteau transmite lucruri pe care din imprudenta cel urmarit le povestea. Cistigindu-i-se incredrea acesta devenea tot mai deschis cu "sursa" pusa pe urmele sale. Fara sa-si dea seama, primul era o "sursa".

Doru Radu said...

- Mai faceti o confuzie pe care v-am spus-o anterior. Era orice contact cu "autoritatile" comuniste colaborare cu Secu? Nu. Controla Secu tot? Da, dar asta nu inseamna ca Securitatea era in toate; nu era dumnezeu! Nu aveau "autoritaile" care vorbeau cu un frate (recte Ton) obligatia sa spuna mai departe daca ceva era semnificativ? Ba, da! Dar aceasta incercare -poate si naiva- nu te plaseaza in categoria de agent sau informator in mod automat. Va dau o dovada ca sa nu ziceti ca argumentul meu e sofist:
- Dintr-un document rezulta ca Ton "le-a propus" lucruri pe care le stiam. Un frate, in care IT avea incredere, ne povestea cu iritare, prin 79-80: "Asta tot mai are contacte cu ei? Auzi ca imi spune ca pleaca de la pestera Ponor si ma lasa cu ochii in soare ca sa mearga la Deva sa vorbeasca cu un consilier al lui Ceasuescu despre relatiile cu ungurii". Acum, frate Radoi, aceasta intilnire a avut loc; cred ca Ton exagera si nu era chiar consilier al lui Ceausescu dar din documente rezulta ca Ton s-a intilnit cu un oficial care pe fata [cel putin] nu era securist si i-a spus ce crede el ca se poate face cu ungurii. Pt dvs asta poate fi dovada ca el a continuat sa colaboreze/dea informatii cu Secu iar Ton minte. In primul rind nu e colaborare cu Secu si in al doilea rind lucrul acesta l-a recunoscut tot timpul la fel cum a recunoscut ca a facut vizite ambasadei Romaniei din Washington facindu-le propuneri pe care Ambasada [ha, ha, ha] le-a respins, potrivit lui Mitrofan, intrucit Romania avea alti oameni de care se folosea.
In concluzie: IT a (1)recunoscut aceste contacte cu "civili" care nu putea el sti daca ar fi fost ofiteri [sub acoperire] iar discutiile erau despre chestii care n-aveau neaparat legatura cu vreun frate sau vreo miscare pe care ar fi deconspirat-o.(2) -desi mi se par prostesti, pornind din mindrie ori naivitate, astfel de contacte nu il transforma in agent ori informator. Ce sunt scrisorile acelea? (1) Nu sunt note informative date Securitatii; asta-i sigur!!! Daca era omul Securitatii, ei nu si l-ar fi deconspirat. E mai plauzibil ca Securitatea s-a temut de asocierea sa cu Popescu si alti emigranti periculosi si a vrut sa sape intre ei -prin scrisori- neincredere; si totodata sa-l avertizeze ca "bratul lung" al Secu il ajunge si acolo daca nu e cuminte. (2) Exista 2 variante rezonabile: a) pot sa fie note de protocol date Departamentului Cultelor; exista in Pasi astfel de note date de IT b) Pot sa fie scrisori adresate personal oficialului cu care era in contact si pe care l-a intilnit la Deva. Cert este ca ele sunt alterate/modificate. Sunt sterse numerele de inregistrare si alte semne ale "oficialitatilor". Daca integritatea lor e alterata, ce altceva mai e alterat?
Dvs si altii avansati ideea ca sunt scoase acte de la dosarul IT. Se poate! Am fost in tara la revolutie. Am vazut cum le-a tzitziit fundul securistilor. Am vazut cum s-au luptat ca sa nu ajunga fostii detinuti politici la putere si sa se razbune pe ei. In aceste conditii, prima grija a generalului de Secu, Zapodeanu, va fi fost sa aleaga din dosarul lui IT ce e mai picant? Sau sa-si curete urmele proprii din dosarele fratilor? Ton pretinde ca s-a intilnit cu gheneralul acasa la Talos si ala si-ar fi cerut iertare. Nu, nu s-a pocait; ii tzitia fundul. Stiti ca Mitrofan a spus ca dosarele celor ucisi sunt secretizate? Securistii cauta si au cautat sa-si scape pielea lor proprie; de ce s-ar fi omorit de dragoste de frati?
In legatura cu scrisorile, s-a petrecut in emigratie un lucru urit: s-a ajuns pina la FBI (lucru comparabil cu denuntarea fratilor la Secu). De ce credeti dvs ca FBI n-ar fi fost interesat de actiunile agentului securist in plina era Reagan?
Propuneti-i lui Andrei sa ceara dosarul lui Aurel Popescu; daca o mai fi ramas ceva din el si nu l-au curatat precum cel al fratelui Niculescu! Am putea gasi raspunsuri!
Multumesc pt nemeritata atenite!

Doru Radu said...

Raporturile dintre partid si Securitate? Dumnezue le stie. Exista carti pe-aceasta tema si dvs poate sunteti mai informat. Este posibil ca Tzon sa fi avut relatie cu cineva din partidul comunist care sa nu fi fost securist? Eu zic, ca da! Am mai aratat asta. Mai jos sunt fapte:
- Dupa conferinta nationala din '68 cind Ceausescu a cistigat credit intern si international, s-au pus anumite limite Securitatii. Ea a fost pusa sub controlul PCR. Dupa fuga lui Pacepa, controlul s-a intarit. Securitatea nu te mai omora atit de usor; nu putea recruta membri de partid fara acordul secretarului de partid care uneori nu il dadea (exista dovezi). Potrivit informatului ziarist Gabriel (?) Andreeiescu, informatorilor care deveneau membri PCR li se distrugea dosarul de informator. Iata de ce socul nostru a fost mare: au fost mai multi informatori fosti detinuti politici decit informatori membri PCR. In plus, comunistii puteau informa printr-un telefon, o discutie directa cu un securist fara existenta unui dosar de retea care sa-i compromita astazi. Adica nici usturoi n-au mincat si nici gura nu le miroase. Al dracului sistem!
- Exista in Pasi un document relevant. Cica, prin '74, Emil Bodnaras care controla din partea partidului atit Securitatea cit si Cultele i-a chemat pe [secretarul general baptist] Tunea si pe seful departamentului Cultelor si pe ceva sefi din Secu. La un moment a urlat la ei: "lasati-l pe Ton sa predice"...Discutia pornise de pe la memoriile lui. E greu de aflat ce era in interiorul conducerii comuniste dar acest incident e relevant. Ceausescu nu putea fi fericit de interesul international vs. Ton, motiv pt care Bodnaras s-a enervat de timpeniile alora. Incidentul poate fi interpretat de dvs contra Ton. Dupa mine, e pro-Tzon; daca era agent nu trebuia atita agitatie in jurul predicilor lui IT si nu trebuia sa ajunga pina ;a tov. Bodnaras (ptiu drace!)
- care e diferenta intre un informator si posibila colaborare a lui IT cu autoritatile comuniste? Un informator mergea regulat si daca nu spunea ceva ce spusesera altii se stringea cercul in jurul lui (exista dovezi). IT avea o anumita libertate de a le propune ideile lui fara a avea obligatia de a informa ceva. "Aia" puteau accepta sau ba. Faceau sugestii daca le convenea! Puteau fi folisite astea de Secu? Desigur, dar "contactul lui Ton" nu era manipulat direct de Secu pt ca intr-o anumita masura partidul avea independenta -oficial controla Secu-. Indirect, putea fi folosit. Destul de mindru IT e sigr ca-i ducea de nas! Desigur, daca Ceausescu se infuria Secu actiona impotriva unor fruntasi comunistii care puteau fi inlaturati, compromisi sau chiar omoriti. Dar intr-o anumita masura, partidul era superior Secu.
- Exista multe dovezi in care cei care informatorii care nu jucau cum li se cerea erau scosi din retea de Secu. Ton era mult prea sinuos si nesigur; avea mult prea multe initiative ca sa poata fi folosit de Secu asa cuminte cum il credeti dvs.
- apoi, nu tot ce spune el e vinzare de frati: chestia cu ungurii, sau combaterea propagandei iredentiste in Anglia sunt chestii pe care si eu ca ardelean le-as fi facut dca vroiam sa ma intorc in Romania. Ba si daca nu vroiam sa mai vin inapoi, doar sunt roman si ardelean. Combaterea lui Wrumbrand este insa condamnabila; de-acord cu dvs. aici!!! Chestia cu ungurii a fost o folosire inteligenta a noului interes nationalist si international al lui Ceausescu dupa schimbarea din'68. Plus, atitudinea lui dupa invazia Cehoslvociei l-a pacalit pina si pe Paul Goma care a intrat in partid. Chestia cu ungurii nu e vinzare de frati. Un om inteligent ca Ton, nu putea sa nu profite de avatajul acestei obsesii ceausiste!

Doru Radu said...

Acte lipsa din dosare!
Dupa ce a inceput revolutia la Timisoara si in Dec. 21 cind au iesit oamenii pe strazi si in alte orase, am auzit la Europa Libera un apel extrem de interesant lansat de catre securistul Haiduc catre fostii sai colegi din Secu (Haiduc a fugit in timpul unei misiuni in Occident).
Haiduc le spunea cam asa: "stiu ca acum voi ardeti dosare comprimtatare. N-o faceti, Alaturati-va oamenilor. Dovediti-le ca snteti patioti si nu sunteti impotriva poporului". Mi s-a parut extrem de interesant. Oare ce-or fi distrus, frate Radoi, ofiterii care ii urmareau pe frati? Urmele comproimitatoare ale informatorilor sau ale lor personale?

Nicolae Radoi said...

Frate Doru Radu,
Mă interesează când și unde a spus/scris D. Mitrofan că dosarele celor uciși sunt secretizate? Dacă așa stau lucrurile, atunci refuzul de a oferi acces la acele dosare este o recunoaștere oficială că Securitatea i-a lichidat. Mai este o implicație aici. Dacă și alte dosare conțin informații legate de lichidarea unora, deși persoanele de ale căror dosare vorbim nu au fost lichidate, rezultă că nici la acelea nu avem acces.

Nicolae Radoi said...

Frate Doru Radu,
Faceți-mă să înțeleg care este diferența între cei din conducerea Uniunii care dăderau note informative periodic Departamentului Cultelor (care era înțesat de securiști) și Iosif Țon care dădeau note informative direct Securității pe motiv că el este angajat într-o dicuție ce are în vedere interesele cultului. Ce, credeți că cei de la conducerea Uniunii nu au invocat aceleași interese ale cultutlui când au făcut servicii Securității? Nu este nici o deosebire. Cea forțată de dvs. este artificială.