Date fiind
comentariile cititorului nostru Doru Radu la articolul
dorim să facem
câteva precizări luând în considerare punctele comentariului.
1. Faptul că
Iosif Țon i-a călcat pe bătătură pe securiști nu elimină posibilitatea
cooperării lui cu aceștia. Că i-a călcat pe bătătură este adevărat. Care este
explicația? Este tocmai ceea ce am arătat cu privire la Iosif Țon, și anume
evoluția lui sinuoasă în relație cu frații săi și cu autoritățile. Iosif Țon
s-a coalizat când cu dizidenții, când cu reprezentanții Uniunii ce luptau
împotriva dizidenților, când cu Securitatea, care avea obiectivele sale atât cu
privire la dizidența baptistă, cât și cu privire la conducerea baptistă. Oscilațiile
lui Iosif Țon arată că era lipsit de principialitate și că se dădea cu partida
care părea că îi asigură succesul de a parveni.
2. Sunteți de
părere că Iosif Țon trebuia să își ceară iertare pentru felul în care a
procedat față de soția mea. Iosif Țon nu are puterea să își ceară iertare, deși
a greșit față de mulți frați de ai săi. El își închipuie că cererea de iertare
este o dovadă de micime spirituală. Mai bine înconjoară pământul încercând să
justifice rațional orice ofensă adusă fraților săi, decât să mărturisească
faptul că a greșit față de ei.
3. Spuneți că nu
există dovezi că Iosif Țon a fost informator al Securității după 1973. De fapt
ce înseamnă „informator” în opinia dvs.? Oare numai aceia au fost informatori
care au avut un contract cu Securitatea? Informatori au fost mulți cetățeni
care au procedat la informarea și slujirea Securității, fie că au făcut lucrul
acesta în urma unui angajament, fie că au făcut-o fără un angajament oficial.
Iosif Țon a informat Securitatea și a adus servicii Securității după 1973. I-a
informat cu privire la acțiunile lui Alan Scarfe în 1974 și a făcut servicii
Securității condamnând oficial pe luptătorii pentru libertate religioasă din
ALRC și pe cei din Caransebeș.
4. Dacă
Securitatea nu i-a cerut expres lui Iosif Țon să ceară o declarație a
vinovăției noastre de la soțiile celor ce au fost condamnați la Caransebeș,
acest lucru nu înseamnă că acolo nu a fost mâna Securității.
5. Că reprezentanții
Uniunii au vehiculat cifra de 20 de ani de condamnare pentru noi, cei trei din
Caransebeș, nu este de neconceput sau imposibil. Prin cifra menționată ei
încercau să arate cât sunt de indignați față de
noi, cei ce luptam pentru libertate, și cât de loiali erau față de partidul
unic al României comuniste.
6. Suntem de
acord integral într-un punct. Iosif Țon a folosit situația de la Caransebeș
pentru a intra în grațiile Securității pe care o lovise prin lucrarea „Cine își
va pierde viața”. De fapt, poziția lui față de Caransebeș este dovada frângerii
sale de către Securitate după câțiva ani de bravură (1973-1977 cu luările de
poziție prin cele scrise, prin postul de 40 de zile, prin încurajarea
Memoriului celor 50 etc.).
7. Ruptura lui
Iosif Țon cu ALRC nu s-a datorat opiniilor diferite față de unele proceduri, ci
cerinței Securității ca Iosif Țon să condamne oficial mișcarea și să oprească
pe alții de la aderare.
8. Nu am știut că
ați arătat bunăvoință față de soția mea aducându-i un avocat baptist în
sprijin. Vă mulțumesc, chiar dacă este așa târziu.
9. Dezamăgirea
mea nu este faptul că „militanții” de la Uniune erau de partea autorităților!
Nu! Noi știam bine acest lucru și nu așteptam nimic de la ei! Dezamăgirea este
că Iosif Țon și alții, care pretindeau că sunt dizidenți și că apără drepturile
religioase ale românilor, erau de fapt colaboratori ai Securității și făceau
jocul acesteia.
4 comments:
Frate Radoi:
Ce este un informator al Securitatii? Ma bucur ca ridicati aceasta problema importanta pt ca ce m-a adus pe mine in aceasta discutie nu este a analiza viata fratelui Ton. M-a adus un singur lucru: acela de-a arata ca dinsul nu minte cind spune ca a inceta a fi informator in '73. Pe baza dovezilor actuale si dvs si Mitorfan si eu suntem de-acord ca spune adevarul. Iata de ce am spus pe alt blog ca cei ce l-au acuzat ca minte trebuie sa-si retraga afirmatia. Ce-o fi, vom vedea. Ce este un informator?
Unii informatori baptisti/penti se apara: "toti pastorii oficiali au fost informatori". Nu-i adevarat, stiti bine. Cu toate astea, toti pastorii oficiali au colaborat intr-o masura sau alta cu autoritatile. Cei ce n-au colaborat au lucrat fara carnet de pastor precum: Pitt Popovici, Marcu Nichifor,Pavel Nicolescu si pt o vreme Paul Negrut, N. Gheorghita, Liviu Olah si... Iosif Tzon. Cel mai banal argument e faptul ca pina dupa memoriul celor 50, pastorul mergea la imputernicit cu lista celor ce vroiau sa se boteze si ii cerea aprobarea. Acesta ii aproba pe unii; cei neaprobati erau botezati pe ascuns. Iar imputernicitul dadea lista la scolile si intreprinderile unde invatam/lucram. (Am fost botezat in vremea aceea, nu vorbesc din povesti). Mi s-a spus ca au fost si pastori care n-a mers. Ma bucur; nu cred ca "aveau carnet". Erau toti acestia informatori? Nici vorba. Dar colaborau cu autoritatile, cel putin pt a li se permite sa aplice Matei 28 (sic!). La fel si Ton a mai colaborat cu autoritatile - nici macar nu neaga; asta nu inseamna ca a colaborat cu Secu. Asa zisele autoritati comuniste nu se reduceau la Secu. Ce faceti dvs este o presupunere cum ca IT avea un contact cu Secu in afara celui de informator; dvs nu puteti concepe ca putea colabora cu alticineva. Pt asta nu ati adus dovezi. Scrisorile cu pricina nu sunt note informative pt Secu. Comparati-le cu notele informatorilor si veti vedea ca ati pierde in oprice Tribunal AMerican daca ati incerca sa le dovediti ca note informative. Ce sunt ele? Pot si eu emite speculatii dar n-au valoare mai mare decit speculatiile dvs.
PS- Nu trebuie sa-mi multumiti. Am fost admirator ALRC.
Si inca un argument de principiu. Nu putem indrepta nedreptatea facut celor persecutati prin a fi nedrepti cu fratii care au fost informatori ai Secu. De ce? Pt ca ne temem de Dumenzeu!
Un exemplu de principiu:
Dl. Mitrofan va avea dificultati sa rezolve o problema creata de cartea Pasi. Cartea se incheie cu citate din ziare romanesti care il acuza pe pastorul Poplaceanu ca ar fi fost informator. Apoi, Mitrofan scrie ca dl. Polaceanu a dat in jdecata CNSAS. Am vorbit cu 2 pastori care il apara pe BP, extrem de indiganti pe Mitrofan. De ce? Polaceanu a cistigat procesul si CNSAS a scris ca a fost "informator inactiv"; adica a avut doar angajament dar nu l-a onorat. Cica omul n-a dat nicio informatie; nicu una!!!. Partea proasta e ca "Pasi" spune c-a dat multe note pina la Revoltutie. Cine minte? Habar, n-am. Dl Mitrofan se poate apara cum ca "Pasi" a fost scrisa in 2009 si acum e republicata. Mda, numai ca fiind in format electronic putea sa adauge o propozitie in care sa spuna ca CNSAS contrazice ziarele citate de dinsul chiar daca el crede ce scriu ziarele. V-am dat un exemplu care a produs intristare in unele cercuri si care ar trebui sa ne opreasca sa luam banuielile drept dovezi. ASta e valabil si pt Dl. Tzon si pt altii.
PS- Eu nu stiu ce sa cred despre cazul Poplaceanu. Nu avem insa dreptul sa dam crezare la tot ce spun ziarele. Iar daca exista dovezi cine-l acuza trebuie s-o dovedeasca. La fel si cu ceilalti indiferent cum ii cheama.
Frate Doru Radu,
susțineți că Iosif Țon nu a mințit când a afirmat că nu a mai fost informatorul Securității după 1973. Oare așa să fie?
Câteva probleme cu această poziție:
1. Dacă a fost informator până în 1973, rezultă că între 1968, când pretinde că s-a pocăit, și 1973, când spune că a încetat, a fost informatorul lor. Ce pocăință a fost aceea care l-a ținut în continuare informator al Securității? Și dacă între 1968 și 1973 i-a mințit pe frați, că este pocăit, deși îi trăda în continuare la Securitate, de ce să îl credem cu privire la perioadele ce au venit după 1973? Nu știu dacă vedeți soliditatea acestui argument.
2. Unde sunt informațiile pe care le-a dat Securității în acest timp, deoarece nu apar în dosarul lui cercetat de Daniel Mitrofan? Dacă recunoaște că a fost informatorul lor între 1968 și 1973 și totuși nu avem informațiile pe care le-a dat Securității, rezultă că avem lacune mari în dosarul pe care Securitatea îl oferă oficial spre cercetare istoricilor. Dacă există aceste găuri în informația accesibilă publicului, înseamnă că toată cealaltă informație sau lipsă de informație nu este determinantă pentru cazul lui Iosif Țon, adică nu îl justifică în afirmația lui că nu a mai fost informator, în virtutea faptului că lipsesc datele care dvs. le pretindeți mereu. Așa că de azi înainte să nu mai aduceți acest argument că Iosif Țon nu a mai fost informator după 1973 deoarece lipsesc informațiile care să îl dovedească a fi fost. Nici între 1968 și 1973 nu avem dovezi că Iosif Țon a fost informator, și totuși, el recunoaște că a fost informator!
3. Ce este declarația pe care Iosif Țon a dat-o Securității despre activitatea lui Alan Scarfe în 1974, dacă nu dovada că încă mai lucra pentru Securitate? Datorită acelei declarații Alan Scarfe a fost deconspirat și expulzat din România. Datele pe care acesta voia să le publice în Apus despre persecuțiile credincioșilor din România nu au mai putut fi adunate și publicate. Pe cine a slujit Iosif Țon când l-a deconspirat pe Alan Scarfe? Poate ne puteți lămuri.
La cele anterioare mai adaug:
4. Dacă notele pe care Iosif Țon le-a dat Securității în 1980 și 1981 nu sunt „informative” - după expresia dvs. atunci ce sunt, note dezinformative? Cele două note arată clar că Iosif Țon avea o misiune din partea Securității și știa că trebuie să o îndeplinească. Cât de bine și-a îndeplinit-o, asta este o altă problemă.
5. Fratele Mitrofan a arătat că dosarul lui Iosif Țon nu este accesibil publicului deoarece se află la externe. Informațiile ce au fost puse la dispoziția publicului din dosarul lui Iosif Țon nu constituie altceva decât niște fărâmituri neînsemnate. Și deși avem doar fărâmituri, ele indică spre realitatea că Iosif Țon slujea Securitatea, cu sau fără angajament oficial.
6. Dumneavoastră invocați lipsa de informații solide. Pe baza lipsei de informații trageți concluzia că Iosif Țon nu a mai fost informator după 1973. Argumentul tăcerii nu este unul valid într-o dispută legală. Ceea ce eu invoc este informația, care deși fragmentară, oferă totuși posibilitatea de a reconstitui tabloul trădărilor lui Iosif Țon în încercările sale de a face servicii Securității.
Să fim clari. Dacă informator al Securității este doar omul care are un angajament oficial cu Securitatea, atunci, în conformitate cu această logică putem concluziona că Iosif Țon nu a mai fost agent și informator al Securității după 1973, deoarece nu există un document oficial care să arate acest lucru. Dar dacă informator și agent al Securității este orice individ care slujește Securitatea cu note, informații, acțiuni cerute de Securitate, atunci Iosif Țon a fost, cu intermitență, agent al Securității și după 1973.
Post a Comment