O impresie falsă
cu care Iosif Țon s-a hrănit îndelung a fost aceea că el este capabil să
întrețină un dialog cu Securitatea prin care să obțină favoruri pentru Cultul
Baptist fără a face concesii prea mari în îndeplinirea cerințelor Securității. Cooperarea
cu Securitatea în privința creării unei imagini pozitive a guvernului ceaușist în
Apus este dovedită încă din perioada când se afla în Anglia. Această cooperare
este sugerată și indicată de scrisoarea primită de la Petre Belicov în care acesta
îi descria „avantajele” pentru cultul baptist, și este confirmată de
activitatea anti-wurmbrandiană a acelei perioade. Iosif Țon s-a străduit să
demonstreze Apusului că biserica subterană în România era invenția lui Richard
Wurmbrandt și nu avea nici o acoperire în realitate. Este de la sine înțeles
refuzul lui Iosif Țon de a da curs invitației lui Richard Wurmbrandt de a se
alătura organizației acestuia din Statele Unite. La rândul său, Iosif Țon spera
că prin protecția Securității pe care o slujea, va ajunge să ocupe funcții
importante în Cultul Baptist. Aceeași impresie a avut-o și Petre Dugulescu și
alți păstori ce s-au lăsat atrași de mrejele colaborării cu Securitatea, și au
ajuns fără să își dea seama agenți ai Securității. Printre serviciile pe care securiștii
i le-a cerut lui Iosif Țon nu au fost numai cele de a crea în Apus o imagine pozitivă a
guvernului ceaușist, ci și unele ce priveau ordinea interioară a cultului
baptist. Securitatea avea sarcină să frâneze cât mai mult manifestările
baptiștilor, să pună piedici dezvoltării bisericilor și să oprească astfel creșterea
acestora. Pentru obținerea unor astfel de obiective Securitatea s-a folosit
mereu de cei din interior, de unii cum
erau iudele de la conducerea Uniunii, și de alții cum au fost Petre Dugulescu
și Iosif Țon, oameni cu aspirații mari.
Printre
serviciile pe care Iosif Țon le-a oferit Securității au fost discreditarea
membrilor ALRC, acuzarea de nesupunere și violență a luptătorilor de la
Caransebeș, cerința ca membrii cultului baptist să fie supuși celor de la
Uniune, deși erau corupți, etc. Dar slujba cea mai mare pe care Iosif Țon a
făcut-o Securității a fost cea pentru care s-a stablit în Apus în 1981. Printre
obligațiile pe care și le-a asumat față de Securitate era aceea de a capacita
personalități din Apus să fie binevoitoare guvernului comunist al României. Pe
lângă această datorie Iosif Țon a înțeles că poate sluji interesele Securității
dacă îi va face pe românii din America să renunțe la critica guvernului
ceaușist și să colaboreze cu Ambasada Română din Washingon. S-a lovit însă
puternic de membrii ALRC-ului, pe care îi trădase în România, dar pe care
încerca, odată ajuns în America să și-i apropie din nou. Singurul pe care l-a
înfășurat în pânzele sale de păianjen a fost Aurel Popescu. Imediat după ce a
recâștigat încrederea acestuia, l-a determinat să viziteze Ambasada Română și
să obțină astfel rezolvarea unor cazuri de imigrare. Vizitele lui Aurel Popescu
la Ambasada Română din Washington au dus la ruperea legăturilor membrilor
ALRC-ului cu acesta. Iosif Țon jubila din umbră, deoarece reușise să dezbine
prieteni vechi, adică să despartă pe Aurel Popescu de Pavel Nicolescu, luptătorul
pentru libertate religioasă în România care în urma meandrelor lui Iosif Țon
l-a declarat pe acesta un om al Securității și nu a mai putut fi mutat de pe
această poziție, oricât a pretins Iosif Țon după venirea lui în Statele Unite
că a fost expulzat din Romînia de Securitate și are în obiectiv apărarea
fraților persecutați din România.
În 1984 au venit
din Romînia în Statele Unite alți dizidenți români cu știri alarmante referitoare
la înăsprirea persecuțiilor religioase din România. Una din știri a fost aceea
a uciderii lui Traian Bogdan, membru al ALRC. Uciderea lui Traian Bogdan a fost
voalată de Securitate prin pretenția verdictului medical că a fost o
sinucidere. Cei veniți din România (Pavel Gavrilovici, păstorul care avusese
curajul de a ține botezul interzis la Caransebeș a fost unul din ei) au adus
informații peremptorii că Traian Bogdan nu fusese victima unei sinucideri, ci
victima Securității. Acești prieteni ai lui Traian Bogdan au redactat o
scrisoare către Europa Liberă în care detaliau sfârșitul de martir al acestuia,
printre altele mărturisind că trupul acestuia avea o gaură de mărimea unui pumn
în spate și unghiile smulse. Iosif Țon a scris celor de la Europa Liberă
scrisori prin care discredita pe cei care relatau uciderea lui Traian Bogdan de
către Securitate, așa că până la urmă cei de la Europa Liberă l-au crezut pe
Iosif Țon, și nu au dat publicității informațiile adevărate ce priveau martirajul
lui Traian Bogdan. De ce s-a opus Iosif Țon atât de tare publicării
informațiilor aduse din România de martorii oculari ce au constatat urmele
supliciului lui Traian Bogdan? Dovada uciderii unui dizident îi costa mult pe
securiștii români, de aceea au depus eforturi uriașe ca să oprească informația
corectă de a ajunge la Europa Liberă și în Senatul american. Așa se face că au
apelat și la serviciile lui Iosif Țon, care nu i-a dezamăgit.
Anii care au
urmat venirii lui Iosif Țon în America au dus tot mai mult la discreditarea
acestuia în ochii românilor din Statele Unite și Canada, ceea ce l-a determinat
să încerce o desprindere din colaborarea cu Securitatea română și să recâștige
terenul pierdut. Astfel, a început să critice guvernul de la București prin
emisiunile de radio Europa Liberă. Anii 1985 și 1986
au fost apoi martorii unei schimbări de macaz în orientarea lui Iosif Țon.
Vrând să se desprindă din colaborarea cu Securitatea, a refuzat să mai facă
servicii acesteia. Drept urmare Securitatea română a trimis pe un agent al lor,
Constantin Gogu, ca să dea publicității anumite informații compromițătoare
pentru Iosif Țon și a-l aduce înapoi la matca colaborării. Amenințările lui
Constantin Gogu au devenit realitate când acesta a publicat o lucrare în care
descria și dovedea acțiuni ale lui Iosif Țon cu potențial de compromitere.
Constantin Gogu a fost însă un adversar prea mic pentru Iosif Țon. Acesta l-a
discreditat și a reușit să își mențină în ochii unora aureola de luptător
autentic pentru libertățile religioase din România.
Nu a același
lucru a putut să îl facă Iosif Țon în situația în care două documente extrem de
compromițătoare pentru el au început să circule printre românii din America.
Drept urmare, Aurel Popescu a rupt imediat orice relații cu Iosif Țon și a
recunoscut intuiția corectă a membrilor ALRC-ului care nu s-au lăsat furați de
diplomația cu care Iosif Țon acționase după venirea în SUA. Ce erau cele două
documente? Erau două note pe care Iosif Țon le-a dat Securității, una în 1980
și alta în 1981, în care recunoștea că își cunoaște misiunea și dorește să o
îndeplinească, dar cerea să fie păsuit o vreme pentru a înlătura suspiciunile
celor care îl observau de aproape. Cele două note informative au căzut ca un
trăsnet în diaspora românească din Statele Unite. Se cereau explicații, și
Iosif Țon a oferit câteva contradictorii. Mai întâi a susținut că doar una din
cele două note îi aparținea, și cealalată ar fi contrafăcută de Securitate.
Ulterior și-a schimbat povestea și a susținut că ambele note erau opera
Securității ce voia să îi distrugă lucrarea din Apus. Singura problemă cu
această explicație este că expertiza grafologică la care au fost supuse cele
două documente a stabilit că îi aparțineau.
Întrebarea
legitimă care a survenit a fost aceasta: Dacă Iosif Țon era informatorul
Securității și făcea servicii României ceușiste, de ce ar fi dat Securitatea la
iveală cele două note? Unii au adus ca explicație dorința de răzbunare a Securității
române pentru faptul că Iosif Țon refuza să îi mai slujească. În realitate,
alți păstori care au refuzat să mai slujească Securitatea nu au fost
deconspirați de către Securitate, ci au fost tamponați într-un fel sau altul,
dar nu s-a dat la iveală niciodată cooperarea lor.
Există două
posibile explicații ale apariției celor două note date de Iosif Țon
Securității. Una este că după ascensiunea lui Gorbaciov la conducerea Uniunii
Sovietice, Iosif Țon a devenit un agent KGB-ist. Această trădare i-a iritat
groaznic pe securiștii români, care au hotărât să arate legăturile sale cu
Securitatea română pentru a-l compromite în relațiile sale cu Securitatea
sovietică. De aceea, cele două note au fost aruncate pe piață.
O altă explicație
a apariției celor două note este că un simpatizant al mișcării baptiste din
România doritor să oprească răul perpetuat de Iosif Țon și să expună trădarea frățietății
de către acesta, având acces la dosarele Securității, a extras cele două note
și le-a trimis printr-un vizitator străin celor din America. Nu știm dacă cel
în cauză era credincios sau securist. Știm că au existat în Securitate oameni
care simpatizau pe cei credincioși și îi ajutau într-un fel sau altul să
reziste în lupta cu Securitatea. Una din modalitățile de asistare a celor
credincioși a fost divulgarea numelor celor ce cooperau cu Securitatea.
Există evidențe
ale colaborării lui Iosif Țon cu KGB-ul sovietic. Perestroika l-a determinat pe
Iosif Țon să își reconsidere poziția față de Securitatea română, care rămăsese
fidelă lui Nicolae Caușescu. Glasnostul și Perestroika intenționau să schimbe
fața lagărului sovietic, și Iosif Țon nu voia să fie surprins de partea celor
ce pierdeau partida. Acest lucru, credem noi, l-a determinat să își ofere
serviciile KGB-ului. De aici înainte Iosif Țon a colaborat cu aripa Securității
române ce plănuia înlăturarea lui Ceaușescu. Așa se face că în anii aceia
predicatorul transformat în agent dublu a început să aibă „revelații” cu
privire la deschiderea lagărului sovietic pentru Evanghelie și prăbușirea
regimului ceaușist. Lucrând pentru KGB era simplu să facă astfel de prorocii.
În primăvarea
anului 1989 Iosif Țon știa că zilele regimului ceaușist sunt numărate și spunea
deschis acest lucru. Aștepta cu sufletul la gură căderea guvernului ceaușist
pentru a reveni în țară și pentru a candida la funcții importante în guvern.
Lansase la un moment dat și ipoteza candidaturii sale la președinția României.
Desigur că a fost adus cu picioarele pe pământ de către Securitatea
post-decembristă. Totuși, pentru serviciile făcute Securității Iosif Țon a fost
răsplătit, printre altele, cu un palat pe care familia Ceaușescu îl avea în
Oradea și pe care în urmă cu vreo șapte ani colaboratorul vechii și noii
Securități din România încerca să îl valorifice oferindu-l de vânzare în Apus
(New York). Avem dovezi și martori ai lucrurilor afirmate mai sus.
17 comments:
Aveti nevoie de multe dovezi pt speculatiile de mai sus.
Am mai polemizat cu dvs despre tragicul sfirsit al lui Traian Bogdan; era cind tocmai ati aparut pe net. Spuneati atuni ca Tona i-a convins pe Capusan si inca pe cineva sa nu trmita info la Europa Libera pt ca nu-i sigura. De data asta spuneti putin dieferit; inca un motiv pt a oferi probe pt speculatiile facute.
O descriere cred eu foarte exacta. Ma bucur ca cineva vede si dincolo de "perdea". In orice caz sunt lucruri greu de pus impreuna, pentru ca sunt f. multe si diverse. Poate doar prin intermediul unui blog si in timp poti da ceata la o parte. Fiecare stiam cate ceva. Acum cand se aduc toate "bucatile" impreuna putem vedea un personaj complex si intrigant. Un cuvant ar putea cred eu exprima sentimentele pe care le ai in fata acestor realitati -RUSINOS!- Imi este rusine sa fi avut de-a face cu un asemenea om, ne este rusine, sa-i fie rusine, sa le fie rusine. Rusine si iar rusine!
Doamne ai mila de... noi.
Felicitari pentru Cornel Bucur pentru ca are curajul sa spuna adevarul. Felicitari si iar felicitari
Frate Nicolae,
Pe unii postați pe o poziție fixistă, nici un argument de bun simț (începînd de la intuiția duhului, continuînd cu urletul faptelor și sfîrșind cu sfîrșitul rușinos al vieții) nu vor putea să-i clintească.
Insistența, persitența și uneori chiar vehemența acestora este emblematică pentru noi toți!
Frate Doru Radu,
Iată declarația ce am făcut-o cu altă ocazie despre uciderea lui Traian Bogdan și împotrivirea lui Iosif Țon ca informația corectă să fie dată publicității prin Europa Liberă. Mă adresam lui Iosif Țon astfel:
„Ai contribuit la trădarea şi la uciderea lui Traian Bogdan, membru al ALRC, care a fost găsit chipurile – mort după ce s-a spânzurat, dar avea unghiile smulse şi o gaură în spate. Te-ai opus trimiterii informaţiei despre uciderea lui la Europa Liberă. Mesajul trimis de fraţii Doboş Octavian şi Radu Căpuşan a fost oprit de tine ca să nu fie dat publicităţii. În loc să spui adevărul ai lăsat să se creadă o minciună că Traian Bogdan s-a spânzurat. Sângele lui Traian Bogdan strigă din pământ la Dumnezeu împotriva ta!
Unde este contradicția cu ceea ce am spus acum? Iosif Țon s-a opus trimiterii informației la Europa Liberă, și după ce a fost trimisă, a discreditat-o la cei care lucrau la Europa Libeă descriind informația ca fiind neadevărată. Din nou, unde este contradicția?
Frate Cornel Bucur,
Așa cum ați spus, când punem la un loc fragmentele de informație ce le avem fiecare, tabloul se reface. Nu îi cunoaștem toate colțișoarele, dar imaginea generală se conturează tot mai precis.
Frate Barthimeu,
Mi-ați adus aminte de acel filozof ce preciza: „Don't confuse me with facts, cause I made up my mind!"
Frate Radoi:
Acum spuneti: @”Iosif Țon a scris celor de la Europa Liberă scrisori prin care discredita pe cei care relatau uciderea lui Traian Bogdan de către Securitate, așa că până la urmă cei de la Europa Liberă l-au crezut pe Iosif Țon, și nu au dat publicității informațiile adevărate ce priveau martirajul lui Traian Bogdan.”
Atunci ati spus: @”Te-ai opus trimiterii informaţiei despre uciderea lui la Europa Liberă. Mesajul trimis de fraţii Doboş Octavian şi Radu Căpuşan a fost oprit de tine ca să nu fie dat publicităţii.”
Cum nu e contradictie? Le-a scrisa aslora de la ER sau i-a convins pe Capusan (cu care nu era in relatii bune si nu l-ar fi ascultat oricum) si pe Dobos sa nu trimita informatia.
Barthimeu: Faptele sunt mai nesigure decit par
Bathimeu:
Dvs il cunoasteti pe Capusan. Cereti-i sa confirme. Eu nu suspectez pe cineva de rea intentie. Dupa Scriptura, vorblele trebuiesc sprijinite pe 2-3 martori.
Am incercat-fara succes- sa obtin marturia unui frate anchetat cu Niculescu, Ton, Popescu etc. Noaptea dormea la Niculescu.. E un martor important fiind "oarescum neutru". Desi e deacord cu suspiciunile vs. IT, domnia sa m-a refuzat din motive interesante:
-nu cred ca e buna aceasta campanie
-de ce sa vorbesc despre suferitna mea? Mi-as pierde rasplata.
- Apoi, dinsul crede ca daca ar lua-o de la capat ar proceda diferit. De ex. fiind intrigat de bataile acordate fratilor, in momentul cind ofiterul il lovea, l-a apucat de mina si a dat cu el de usa, rupind-o. I-au trimis un bataus de profesie mai puternic decit el. L-a pocnit rau in rincihi. Cind batausul s-a oprit, prietenul meu a luat scaunul amenintindu-l ca-i da-n cap. Au venit altii, l-au ingenunchiat si batut cu cismele in spate rupindu-i cel putin o coasta.
In pauza din ancheta, pe coridor, Tzon i-a spus: "tinere, fii blind cu ciinii rai" -spre enervarea preitenului meu. Incidentul a fost recunoscut de IT in intilnirea cu studentii din '78 sau '79 (parca ati fost si dvs). Prietenul meu regreta ca n-a intors celalat obraz... cind ai 26 ani...Biblia are si alte versete... Imi plac, barthimeu, cei ce-si privesc critic viata. Niculescu a fost intrebat recent: "ce-ati face diferit daca ati fi din nou in perioada luptelor?"... A raspuns frumos, cu smerenie..
Problema d-lui Ton e ca dinsul nu prea gaseste gresli in autobiografie... dar asta e in favoarea domniilor voastre. Dar nu e singurul inerant.
Frate Doru Radu,
Din cele ce am scris reiese clar (pentru cine citește corect) că inițial Iosif Țon a încercat să îi convingă pe cei ce voiau să trimită materialul la Europa Liberă să nu o facă, deoarece nu este corect, din moment ce el știe că Traian Bogdan s-a sinucis. Ulterior, după ce informația a ajuns la Europa Liberă, a făcut același lucru, i-a convins pe cei de acolo că informația nu este adevărată, și prin urmare nu trebuie publicată. În acea apărare a Securității Iosif Țon s-a folosit și de soția lui Traian Bogdan, pe care o purta pe la școli prin America, care declara și ea că Traian Bogdan s-a sinucis.
Din moment ce soția lui Traian Bogdan nu a fost în România când a avut loc moartea lui Traian Bogdan, și din moment ce Pavel Gavrilovici venea din România, cu informații de primă mână, de ce să nu fie crezut Gavrilovici? De ce să fie crezut Iosif Țon, care își luase angajamentul că va apăra interesele guvernului ceaușist în America?
Multumesc de clarificare. Nu, nu reiesea din cele spuse de dvs ca sunt 2 etape. Cazul dramatic a lui Traian -pe care l-am cunoscut putin- ne face sa nu comentam. Daca asa stau lucrurile, si dvs suneti bine informat... este un punct impotriva lui IT. Am incercat sa vorbesc cu gazda lui Traian [azi] in Chicago si n-am reusit; ciudat ca cei care sunt de prima mina, tac. Problema e ca dvs nu prea aduceti dovezi. Va bazati pe ce stiti dvs. iar Gavrilovici locuia in Arad, nu era de prima mina; Traian a murit in Bucuresti....
Frate Doru Radu,
Sigur că nu ne amintim fiecare amănunt legat de vestea venită din România despre sfârșitul lui Traian Bogdan. Ceea ce este important și dovedit este că Traian Bogdan avea o gaură mare în partea din spate a trupului și unghiile smulse. Au fodst mai mulți martori oculari ce au cercetat trupul lui Traian Bogdan în drum spre groapă. Iarăși, este de neînțeles de ce Iosif Țon nu voia să admită uciderea lui Traian Bogdan de către Securitate și insista că s-a sinucis, deși i s-au adus atîte informații și mărturii. Toate acestea pledează că la ora aceea slujea Securitatea care ar fi căzut foarte rău dacă uciderea lui Traian Bogdan ar fi ajuns o informație publică și Senatul American ar fi avut această informație când reprezentanții guvernului ceaușist insistau să primească clauza națiunii celei mai favorizate. Dacă Iosif Țon nu ar fi fost agentul Securității în Apus, nu ar fi insistat prin toate mijloacele posibile să nege uciderea lui traian Bogdan de către Securitate. Cel mult ar fi declarat că nu este clar în ce condiții a murit. Lupta lui pentru impunerea ideii sinuciderii dovedește ale cui interese le avea la inimă.
Fr Nicolae, sper ca la finalul vietii, sa aveti timpul necesar sa va dati seama ca ati trait o viata intreaga discreditandu-i pe semenii dvs. in loc sa-i iubiti, cum ar fi normal, daca sunteti un urmas al lui Cristos.
Frate Mihai,
Nu am nevoie să aștept până la sfârșitul vieții pentru a înțelege ceea ce fac. Știu de acum că fac o lucrare pe care alții nu au avut curajul să o facă, și anume să arăt cum trebuie să fie un ostaș al lui Christos: fără frică de Securitate (așa cum am fost în România) și gata să arunce vaiul asupra celor ce trăiesc în minciună, așa cum a făcut și Domnul nostru. Oare aveți ceva de criticat și la Domnul Isus pentru că a condamnat pe fățarnici și pe trădători?
Nu se cuvine să spun lucrurile ce urmează, dar mă obligați. În urma mărturiei mele din timpul cât am trăit în Romînia s-au pocăit mulți oameni, chiar și dintre cei care m-au persecutat. Datoria noastră nu este să punem gunoiul sub covor ci să curățim casa unde se face lucrarea Domnului.
Dacă ați fi citit mai atent Scriptura ați fi văzut că cei care iubesc cu adevărat arată greșelile celor pe care îi iubesc.
Asa se intimpla cind oamenii pasesc in mijlocul unei lungi "conversatii " intre N Radoi si romanii credinciosi de buna credinta pe seama acestui personaj cum nu se poate mai "dublu "(cel Putin dublu daca nu triplu), care este I Ton.Tocmai am terminat de citit cartea "Pasi " a lui D Mitrofan. Draga Mihai te rog fa cum poti si citeste aceasta carte si atunci vei vedea cine trebuie sa se pocaiasca.Cunosc destul de bine pe unii care scriu in aceasta carte despre ITon, persoanele a caror integritate n-o pot pune la indoiala cum nu pot pune la indoiala existenta mean proprie.
Post a Comment