Saturday, August 4, 2012

Doru Radu comentează


Argumentatia dvs are puncte mai bune dar si slabe destule.
Mai intii, eu am intervenit de multe ori si in multe locuri cu un singur scop; pentru a vedea daca fratele Tzon ne-a mintit spunind ca a incetat sa mai fie informator in 1973. Lucru grav daca ar fi dovezi. Numai ca inca n-am vazut dovezi. Dumneavoastra puneti problema sub forma colaborarii si nu il acuzati direct ca ar mai fi fost informator; e o diferenta de nuanta semnficativa. Repet ce-am mai spus: Mitrofan accepta ca Ton spune adevarul, dar crede ca Iosif Tzon a mai continuat sa colaboreze fie naiv, fie intentionat sub pretentia dialogului cu autoritatile fara insa a mai fi in structura lor informativa. Accept pozitia sa, mai degraba decit pe-a dumneavoastră.
Citeva puncte slabe ale argumentatiei dvs:
1-Admiteti in alte postari inconsecventa in comportamentul/convingerile fratelui Iosif; ba abordati si aspect e ale psihologiei lui Iosif Tzon. De data aceasta, analizati de parca el n-ar fi avut vreo alta preocupare decit Securitatea. Reactia Securitatii era luata in considerare de fiecare dintre noi cind ne simteam urmariti; ea nu era singura si nici macar prima prioritate a credinciosilor. Daca era asa, Iosif Tzon nu i-ar mai fi calcat pe batatura dupa ’73. A facut-o!
2- Felul in care s-a purtat fata de dvs dupa arestare mi s-a parut nu numai necrestinesc, dar lipsit si de omenie. N-am inteles de ce nu si-a cerut iertare pt faptul ca a justificat Uniunea, ba chiar si actiunea Militiei. Nu stiti dvs cit de indignat am fost eu atunci!
3-Lasind insa la o parte aceasta atitudine si emotiile noastre, e important de vazut de ce a facut-o si daca exista dovezi ca a facut-o la comanda Securitatii. Aici sunt mai multe probleme:
-Mitrofan n-a gasit in dosare nici o referire la Tzon vs. Caransebes cu tot dramatismul ei. Le-or fi distrus securistii? Poate! NU putem trai doar pe presupuneri.
-Stiti bine ca dinsul mi-a spus ca nimeni dintre autoritati nu l-a contact vs. Caransebes, ci Barbatei i-a cerut sa mearga la sotiile dvs cu declaratia la semnat. Probabil numai eu il cred sincer (partial). Iosif Tzon stia ca Barbatei – fost jurist- le are de la Procuratura ori Departament si ca astea erau pe placul comunistilor. El mi-a spus ca era o cerere de gratiere si ca cererile de gratiere includeau clauza recunoasterii vinovatiei (se poate sa fie adevarat). Daca eram in locul lui Iosif Tzon, i-as fi spus sotiei dvs ca eu n-as semna pentru ca nu se poate avea incredere in promisiunile comunistilor; sau i-as fi spus sa taie clauzele cu care nu este de-acord si sa semneze cele cu care este de-acord. Ori sa se consulte cu avocatul si sa intocmeasca o cerere de gratiere noua. Sunt convins ca Barbatei i-a motivat ceva lui Tzon cind i-a cerut asta (ei nu erau copii). Nu ma mir ca dvs nu vreti sa acceptati astea. Barabatei era jurist si noi ne-am pus nadejdea-n el. Din dosarul lui Olah reiese ca Barbatei era consultat de fratele Liviu si de Tzon; el era respectat in Romania. Denuntarea, pe care el a facut-o contra dvs –alaturi de Mara, e cel mai josnic lucru pe care poate l-a facut vreodata. Desigur el ajunsese informator. Dar cei ce-l cunosc spun ca era un om mult prea moale ca sa li se opuna si n-ar fi fost bun de secretar general. Era insa destul de bonom. E posibil sa-l fi jucat ca sa va reclame ca apoi sa-i para rau si sa incerce ceva pentru a corecta din pacatul facut… Stiu da dvs il credeti pe judecator care v-a spus ca Uniunea a cerut sa va inchida pe 20 ani. Evident ca eu nu cred –cu toata incarcatura emotinala a acestei discutii. Barbatei era jurist si stia cit dadea Legea pt articolul juridic la care ati fost incadrat. Nici chiar moisistii n-au fost condamnati toti la 20 ani, desi asta era in ’59 si nu in ’78 si pentru acuzatii mai grele decit ale dvs.

-Dvs l-ati chemat pe Tzon la Caransebes, dar el v-a refuzat. Chiar daca relatarea lui Tzon difera de-a dvs –probabil- faptul ca n-a venit inseamna ca n-a fost de-acord cu planul dvs si ca v-a dat un alt sfat. Iata de ce el poate sa se apere: “daca ma ascultati poate nu aveati atitea necazuri”. Repet, condamn atitudinea lui de dupa arestarea dvs; ramine insa dezacordul lui cu dvs anterior sedintei de vineri seara. Oamenii pot sa aiba pareri diferite fara ca neaparat sa fie jocul Secu
-Personal, cred ca Tzon s-a foslosit de Caransebes ca sa-si reface relatiile cu comunistii; si condamn asta daca e adevarat ce presupun eu. Adica ceva de genul: “vedeti daca nu vreti sa negociati/dialogati cu mine pot aparea miscari radicale; oamenii nu pot fi opriti, etc”. E-o presupunere a mea.
-Cer iertare –am scris prea lung. Ma opresc cu o singura observatie. O stiti mai bine decit mine: in urma anchetelor s-a produs o ruptura intre Tzon si Niculescu (corectati-ma daca gresesc). Tzon a cerut ca anumite materiale sa nu mai fie difuzate in apus fara acordul celorlalti . Pe drept, ceilalti s-au suparat. Dar ruptura asta poate sa fi contribuit la atituddinea anti-ALRC a lui Iosif Tzon. E-o presupunere a mea. Cert e ca atunci cind tinarul student Bartos i-a spus chestia asta el s-a aparat spunind: “E-adevarat ca nu l-am consultat pe Pavel Nicolescu, dar nici el nu m-a consultat cind a trimis la Europa Libera documentele”… Desigur, Iosif Tzon se stie apara. Nu toate dezacordurile s-au facut insa “cu fata” spre Secu…
-Ar fi multe de spus, Etc…
Top of Form

3 comments:

Nicolae Radoi said...

Frate Doru Radu,
Spui că nu ai dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea după 1973. Dovezile sunt destule, numai dacă am avea ochii deschiși pentru a le vedea. Ceea ce spui dta. este cam de genul celor ce nu cred în înviere și de aceea spun că nu există dovezi ale învierii. Oricâte le aduci, ei o țin una și bună că toate dovezile sunt discutabile și prin urmare nu pot fi accceptate.

Doru Radu said...

Multumesc pt raspuns. Nu, nu cred ca sunt atit de opac. Dvs insa nu vreti sa mergeti pe ceea ce se poate dovedi. Sunt insa de acord cu dvs ca IT a colabrat intr-un fel cu guvernantii de atunci (nu-mi place sa le spun autoritati). El insa nu a mai fost in structura lor informativa ceea ce e o diferenta. Vedet, de ex in postul urmator dvs spuneti ca Ton s-a laudat degeaba ca l-au expulzat; el a plecat in SUA in calatorie de buna voie. Apoi, spuneti ca Securitatea l-a trimis in SUA. Acum, ori l-au trimis ei ori s-a dus de buna voie. Sunt mai degraba de-acord cu aprecierea dvs mai generala cum ca dinsul a avut un traseu sinuos decit cu faptul ca el a fost consecvent in relatiile cu Secui.

Nicolae Radoi said...

Doru Radu,
Iosif Țon nu a plecat în călătorie de bună voie, ci a venit în America având scopuri bine definite. Unele erau scopurile sale personale (urma să preia conducerea organizaței Romanian Missionary Society, altele erau scopurile Securității. Așa cum în 1968 a promis Securității că dacă este lăsat să plece va colabora cu ei, tot așa în 1981 a primit permisiunea de a pleca în Statele Unite pentru că promitea Securității să continue pe linia îmbunătățirii imaginii guvernului României în Apus.
Că a fost oficial în structurile Securității sau nu la acea dată, nu acest lucru este important. Important este că Iosif Țon a știut că are o misiune și a promis în scrisoarea dată Securității înainte de plecarea sa că își va îndeplini misiunea asumată.
De fapt nu avem dosarul său de la externe pentru a preciza care erau raporturile sale cu Securitatea la acea dată.
Nu v-am acuzat de opacitate, ci doar de o postare inflexibilă pe poziția că nu există dovezi ale colaborării lui Iosif Țon cu Securitatea după 1973. Cele două scrisori date Securității în 1980 și 1981 sunt dovezile cele mai puternice, de aceea Iosif Țon încearcă din răsputeri să răspândească ideea că nu îi aparțin. Zadarnic, deoarece expertiza grafologică a stabilit că sunt scrise de mâna lui. În sprijinul autenticității celor două note vin și explicațiile contradictorii pe care Iosif Țon le-a oferit de-a lungul anilor cu privire la geneza lor.