Istoria se repetă - Lecţia ce ar trebui învăţată mai curînd de bisericile penticostale

Domnul îmi răsplăteşte şi mie cum am făcut... (Judecători 1:7)

Justiţia divină, ce acţionează implacabil, se manifestă atît la nivel individual, cît şi la nivel de grupuri sociale mari. Atît indivizilor cît şi popoarelor li se administrează justiţia divină atunci cînd recoltează ceea ce au semănat. Nici Bisericile nu scapă din moment ce judecata începe de la Casa lui Dumnezeu.

În istoria evanghelicilor din Romania găsim exemplificată acţiunea justiţiei retribuitoare în felul cum bisericile penticostale au ajuns să recolteze acţiunile pe care le-au semănat cu mai multe decenii în urmă. În 1925 a apărut prima biserică penticostală la Păuliş, Arad. Cum a apărut? Prin sfîrtecare, sau mai bine zis prin ruperea din biserica baptistă a unui grup de credincioşi aflaţi sub influenţa unuia disciplinat de biserică, dar nedispus să se pocăiască. 

Timp de jumătate de secol paradigma aceasta s-a repetat peste tot unde existau biserici baptiste. Membri certaţi cu disciplina bisericească au rupt bisericile baptiste şi au înfiinţat paralel biserici penticostale în continuă concurenţă cu cele din care s-au desprins. Bisericile baptiste şi credincioşii aflaţi în acestea au fost acuzaţi că nu au Duhul Sfînt şi nici darurile Acestuia. Uneori prin uneltire s-a ajuns la situaţia în care credincioşii baptişti au fost alungaţi din propria casă de rugăciune pentru care sacrificaseră enorm să o construiască.

Mai tîrziu relaţiile s-au detensionat, dar istoria nu a înscris pînă în prezent nici o încercare de remediere sau cerere de iertare dinspre cultul penticostal către cel baptist. Astăzi, bisericile penticostale sunt pradă unui proces similar, în care carismaticii rup fără milă din trupul acestora pentru a constitui congregaţii de orientare  emergentă. Dacă astfel de cazuri sunt nu prea numeroase la ora actuală, prevăd că procesul se va adînci şi se va generaliza, aşa încît credincioşii bisericilor penticostale vor simţi gustul acţiunilor similare ce le-au intreprins vizavi de fraţii lor baptişti în vremurile nu prea de mult apuse. Luptele fratricide ce le caracterizează trecutul nu le fac cinste.

Nu se ştie dacă congregaţiile carismatice vor rămîne în cultul penticostal sau vor forma o nouă denominaţie. Cert este că la orizont se profilează vremuri grele. Este timpul ca bisericile cultului penticostal să schiţeze un gest de reconciliere oficială cu bisericile cultului baptist recunoscînd păcatul de care s-au făcut vinovate. Cine ştie? Poate Domnul va avea milă şi se va îndura de noi trimiţînd vindecare în ţară!