Încotro merge Asociația Bisericilor Române Baptiste din America? În aceeași direcție în care merge Uniunea Baptistă de la București, în direcția compromisului!

Pe linia celor publicate de noi, privind trădarea dizidenților din cultul Baptist din România de către cei din conducerea cultului, ne scrie un cititor revoltat (Petrișor), și pe bună dreptate. Și el observă paralelismul existent între cele două instituții (Uniunea Baptistă de la București și Asociația Bisericilor Române Baptiste din SUA) care ar trebui să reprezinte interesele Bisericilor Baptiste din țară și din America, dar de fapt reprezintă interesele trădătorilor de neam și de credință care s-au aciuit la conducere.

Dacă urmărim în Sfintele Scripturi, vedem clar, că liderii religioși de la Templu, erau oameni care nu aveau sentiment de milă, exemplu pe care îl dă chiar Domnul Isus în Luca10:31 „Din întîmplare, se cobora pe același drum un PREOT; și, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut pe alături”. Oare nu tot așa sunt și liderii religioși ai zilelor noastre, care se fac vinovați înaintea lui Dumnezeu, că au stat (și stau) nepăsători, fără milă, tolăniți în puful jilțurilor lor luxoase, fără să le fi păsat de frații lor, ce au zăcut în gherlele din România, în timpul regimului de tristă amintire – ceaușist?

În ce privește Uniunea Baptistă din Romania și Asociația Baptistă din Statele Unite, oare Cuvîntul Sfînt nu se potrivește și pentru ei? În Matei 26:43 și 45 Domnul Isus zice: „Am fost străin, și nu M-ați primit; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine". Cei din vârful Uniunii Baptiste din România nu mai reprezentau pe enoriașii lor și nici Bisericile, ci se reprezentau pe ei și interesele lor, favorizîndu-se pe ei și pe fiii lor ca să poată merge la studii în străinatate. Exemplu clasic în această privință este Otniel Bunaciu-Baciu.

Dar... trist, la Uniune erau cei ce s-au lăsat să fie MĂNUȘA care apăsa greu și persecuta pe frații lor, trimitîndu-i la gherle (ex. cei din Caransebeș). Asociația Baptistă Română din Statele Unite, nu s-a lăsat mai prejos ca Uniunea, fiindcă păstorii Asociației, odată ce au primit pașaportul rușinii și au depus acel angajament rușinos de-a fi loiali unui regim totalitar și de tristă amintire din Romania și-au ținut promisiunile, de frică, de dragul avantajelor etc. Și Asociația zilelor noastre e la fel, fiindcă a ajuns o Asociație OARBĂ în care conducătorii nu mai au interes să reprezinte pe enoriașii lor, ci exact ca și cei de atunci se apară, împărțind între ei și jilțurile, făcîndu-se stăpîni pe turma Domnului, și au urmat calea Uniunii.

De exemplu, domnul D. Branzai pe cînd era Președinte al Asociației, avea unele din cele mai grave comportări față de membrii Bisericii Betel. Astfel, pe unii i-a dat afara din Biserica împingîndu-i de la spate, pe alții i-a exclus, pe alții în alte feluri și apoi a spus că a făcut curățirea Bisericii. Acum mă uit în urmă cu profundă admirație la oamenii de care s-a folosit Dumnezeu în apărarea celor persecutați din lagărul comunist, deși nu erau de aceeași credință cu noi, totuși prin ei a lucrat minunat Dumnezeu pentru apărarea fraților.

Amintesc pe domnul Sergiu Grossu din Franța, autorul revistei CATACOMBES, care apăra pe frați și organiza manifestații de protest împotriva persecutorilor, manifeste ce au avut loc în Germania, la care au participat un număr frumos de persoane. Mă întreb, cei din Asociația Baptistă Română din acele vremuri cîte ore de rugăciune au făcut pentru frații lor? Cîte rezoluții au semnat și adresat Regimului de la București? Câte demonstrații de protest au organizat în lumea liberă unde au ajuns?

Dacă analizăm cu atenție activitatea și rolul Asociației, vedem că nu are niciun scop pentru existența ei, decât să strângă legăturile cu conducătorii compromiși ai Uniunii de la București. Ceea ce demonstrează că lucrurile nu merg deloc bine, este faptul că la ultimul Congres au lipsit un mare numar de păstori. Am vrea să știm care a fost cauza? Bineînțeles, că nimeni din conducerea Asociației compromisă prin cooperarea cu colaboratorii de la București (Bunaciu și alții) nu se va impacienta din cauza aceasta și nu se va intreprinde nimic pentru remedierea situației. Aceasta spune ceva, e ceva putred în sînul Asociației, o situație intolerantă pentru păstorii care lipsesc, ceea ce va face ca an de an să fie prezenți la congrese tot mai puțini păstori. Încotro merge Asociația? Spre ridicarea ei sau spre dezintegrarea ei? Vom trai si vom verea. Petrisor