Ioan Târziu despre Nicolae Rădoi - O mărturie (III)

În închisoare la Popa Șapcă

Ajuns in inchisoare am fost investigat de ceilalti hoti, tilhari și criminali inchisi la Popa Sapca, cit si de informatorii Securitatii care figurau ca si arestati alaturi de mine si care mi se aratau prietenosi sa afle noi date informative despre mine cit si despre colaboratorii Comitetului Crestin Roman - ALRC – date atit de necesare Securitatii-  dupa cum reiese din dosarul meu personal intocmit de securitate si eliberat de CNSAS.

In primele saptamini am fost pe sectia speciala de Carantina unde am avut un  gardian fioros pe  plutonirul Bolog. Dupa carantina am fost mutat cu cei de drept comun, poate 50 de detinuti in camera, avind ca sef de camera pe detinutul Dumitrescu Ioan.

Seful de camera in inchisoare  avea puteri absolute.   După ce am fost  scos la lucru pe santier pentru citeva zile, considerat periculos am fost retinut in interiorul inchisorii si repartizat sa lucrez la reparat  lazi unde sef de echipa nu era altul decit Dumitrescu Ioan. La secția de reparat lazi cine nu facea norma era aspru pedepsit la sfirsitul zilei. Cei indicati de seful de echipa primeau, depinde de gravitate, 10, 15, 20 de lovituri cu bastonul de cauciuc.

Am inteles imediat ca sint supravegheat 24 de ore din 24 si  ca sint dat pe maini bune fiind urmarit si la lucru in timpul zilei cit si dupa lucru cind eram in camera . Totusi am incercat sa ma apropii de seful meu si sa pledez pentru nevinovatia mea si pentru cauza dreapta a luptei noastre impotriva persecutiei religioase. 

Intr-una din zile, pe când eram reținut în incinta închisorii, am vorbit cu seful  de Camera, Dumnitrescu Ioan  din Caransebes , despre fapta ce a dus la condamnarea mea si i-am aratat ca Comitetul Crestin Roman  ALRC condus de Pavel Nicolescu, Comitet din care faceam si eu parte, lupta  pentru libertatea religioasa si de constiinta, cit si pentru Drepturile Omului.

I-am explicat lui Ioan Dumitrescu ca am fost inchis, pentru un telefon dat la Caransebes la credinciosul Baptist Radoi Nicolae,  care si el fusese inchis aici, la Popa Sapca, cu citva timp in urma. Scopul telefonului era să îndemn la a organiza o demonstratie de protest  in fata Ambasadei Americane cind urma sa vina un reprezentant al Departamentului de Stat American, pentru a demasca  persecutia religioasa din Romania.

Atunci seful de Camera Ioan Dumitrescu,  s-a luminat parca la fata cind a auzit numele fratelui Nicolae Radoi, si mi-a  explicat ca l-a cunoscut personal Lae Radoi aici in inchisoare si din momentul acela s-a comportat prieteneste fata de mine.  Mi-a marturisit ca e si el din  Caransebes ca si Lae Radoi, și avea un simțământ de mândrie la gândul că unul de a-I lor era în fruntea luptei pentru libertatea de conștiință în România. În plus, a găsi pe cineva din acelasi sat , din aceeiași comună, sau din același oraș in inchisoare e ca si cind te-ai fi intilnit cu un adevarat frate.

De atunci am intrat sub protectia sefului de Camera si a sefului de echipa, Ioan Dumitrescu, doar pentru faptul ca am amintit numele fratelui Radoi Nicolae.  Dupa aceea totdeauna cind am primit pachet de alimente de la parinti am impartit frateste  pachetul cu seful de camera.

Apoi  cind am fost la vorbitor am rugat parintii mei sa trimita pachet si pe numele  sefului meu Ioan Dumitrescu, cit si unuia  din Brigaderii ce supravegheau in interior repararea lazilor, domnului Luca.  Cind i-am povestit fratelui Radoi despre Ioan Dumitrescu  si despre bunatatea ce mi-a aratat-o in inchisoare doar pentru ca am amintit  numele său, acesta mi-a dezlegat misterul. Fratele Radoi mi-a povestit cum a fost promovat domnul Ioan Dumitrescu sef de Camera si sef de Echipa la Sectia de reparat lazi.