Lunea cântarului

Ziua de luni a fost una de evaluare. Isus a evaluat smochinul fălos din marginea drumului și l-a găsit neroditor, deși dădea aparențele unui pom încărcat de roadă prin mulțimea frunzelor sale. Se știe că smochinele se formează pe ramurile smochinului înainte de a da frunzele, de aceea când frunzele sunt mari, se presupune că roadele sunt gata de consum. Deși nu era timpul roadelor, Isus s-a apropiat de smochinul ce împodobea marginea de drum și a căutat roade, deoarece frunzele smochinului erau un indiciu al prezenței roadelor. Dar smochinul evaluat de Domnul nostru era înșelător. 

Frunzele acestuia nu ascundeau roadele, ci sterpiciunea sa. Era normal ca smochinul să nu aibă fructe la ceasul acela, căci nu era sezonul lor. Dar era de asemenea normal ca smochinul să fie lipsit și de frunze, deoarece frunzele odrăsleau după rodire. Din moment ce frunzișul era dezvoltat, Domnul avea dreptul să caute rod sub frunzele grase. Maturizarea frunzelor insinua prezența roadelor. 

Realitatea era că smochinul ce a atras atenția Domnului Isus o luase înaintea tuturor celorlați smochini și produsese o recoltă mare de frunze, mai puțin de smochine, ceea ce i-a atras blestemul. O judecată aspră l-a ajuns pe smochinul ce a luat-o înaintea tuturor cu frunzele, dar a rămas în urma tuturor cu roadele. Ghinionul său a fost că a trecut pe acolo Judecătorul drept. Altfel ar fi continuat cu înșelarea altora, dar mai ales cu înșelarea proprie.