Ieremia Gavagină „salvează” Biserica Baptistă din Caransebeș

În anul 1978 Biserica Baptistă din Carnasebeș a dat un exemplu tuturor bisericilor din România despre felul în care trebuiau făcute alegerile de comitet. Fără să ceară aprobarea autorităților, Biserica Baptistă din Caransebeș a ales în comitetul ei oameni ce aveau o bună mărturie în comunitatea celor răscumpărați, oameni ce nu se lăsau cumpărați și intimidați de autorități. După alegeri împuternicitul și primarul și secretarul de partid al orașului nu au mai putut dicta în Biserică. Nimeni nu a înțeles atât de bine pericolul pe care îl reprezenta Biserica Baptistă din Caransebeș pentru ordinea socialistă și pentru trezirea din somnolență a altor biserici baptiste ca autoritățile comuniste și colaboratorii acestora din Bisericile Baptiste. De aceea autoritățile  au trecut imediat la represalii ordonând conducerii cultului Baptist să dea afară din comitet și să dea afară din Biserică pe cei indezirabili, ceea ce nu s-a reușit, biserica stând pe poziție și refuzând să se conformeze cererilor samavolnice venite de la conducerea Uniunii.

Drept urmare autoritățile au hotărât punerea la închisoare a unor membri ai comitetului Bisericii și „restructurarea” ei. După închiderea noastră (Ionel Prejban, Petre Cocârțeu și Nicolae Rădoi) în fruntea Bisericii au fost promovați colaboratorii Securității care manifestau obediență orbească. Au fost instaurați înapoi în comitetul Bisericii membrii vechi care colaboraseră cu Securitatea și semnaseră pentru condamnarea noastră. Cinci dintre ei erau informatori. A fost desemnat un nou secretar al Bisericii și ca păstor a fost pus din nou Ieremia Gavagină, vechiul colaborator cu autoritățile comuniste. La cererea Securității au fost radiați din registrul Bisericii 140 de membri care nu acceptaseră să se dea de partea autorităților și s-a întocmit un registru nou cu 130 de membri, printre care au fost racolați toți cei ce fuseseră disciplinați înainte pentru trăirea în păcat, pe colaboratorii securității, pe cei care au acceptat noile măsuri, etc. Printre „membri” figura și numele unei dansatoare de la restaurantele și cluburile orașului.

Prin acțiunile menționate s-au realizat mai multe obiective ale Securității în Biserica Baptistă din Caransebeș.

a.      Au fost eliminați toți cei ce nu cooperau cu autoritățile. Epurarea acestora a permis autorităților să dicteze în congregația ce a rămas în urma modificărilor.

b.      Au fost racolați noi membri, pentru a da impresia că Biserica nu a fost decimată.

c.       S-a impus un comitet ce asculta de Securitate.

d.      S-a oprit trezirea Bisericii care începuse să vadă ce datora lui Dumnezeu și ce datora Cezarului.

La initiativa Securității noul și vechiul păstor al Bisericii a început o lucrare de apostolat mergând pe la cei excluși cu cererea să dea o declarație prin care să susțină că cei puși în închisoare erau vinovați, lucru pe care cei 140 au refuzat să-l facă. Autoritățile nu i-au ținut în cont acest mic eșec, deoarece realizările lui Ieremia Gavăgină ca păstor al Bisericii au fost (în privința celorlalte sarcini) destul de mari: A exclus 140 de membri și a „pacificat” Biserica, a adus în registre 130 de membri cari nu s-au răzvrătit împotriva autorităților și a salvat astfel Biserica de trezirea ce putea să o experimenteze și prin care ar fi fost înnoite și alte congregații.  

Terminându-și la Caransebeș lucrarea ce i-a fost dată de Securitate, și apoi în alte părți ale țării, Ieremia Găvăgină a primit pașaportul ca să emigreze în Australia unde îl așteptau alte sarcini de partid, printre care preluarea unei Biserici Baptiste și susținerea intereselor partidului în Apus. Lucrul acesta a fost posibil prin prezența și activitatea elementelor trimise dinainte de securitate pentru a pregăti terenul.

Astfel Ieremia Gavagină a intrat și el în istoria baptiștilor români ca unul care „a salvat” Biserica Baptistă din Caransebeș, și prin aceasta „a salvat” Cultul Baptist de la convulsiuni mari care ar fi avut loc dacă alte Biserici ar fi urmat exemplul celei din Caransebeș.

Aforismul (10) - Un mare adevăr concentrat într-o propoziţie mică

Nu scăpăm de umbră dacă intrăm în întuneric, ci doar ne-o mărim. Nu lumina produce umbra, ci corpul opac expus la lumină. Ca să scăpăm de umbră trebuie să devenim transparenţi.

Cartea "Paşi" de Daniel Mitrofan oferită cititorilor

Însumând 650 de pagini şi 467 documente şi texte fotografiate, cartea Paşi este oferită cititorilor la preţul de $10 bucata. Preţul acesta este pentru cei ce o comandă înainte de tipărire.


Un adevărat deposit de documente legate de activitatea Bisericilor Baptiste în perioada comunistă, cartea face o analiză a fenomenului colaboraţionist la nivelul păstorilor şi a altor lucrători creştini.


Având în vedere recenta obstrucţionare a accesului la dosarele securităţii, şi inaccesibilitatea dosarelor aflate la externe, cartea Paşi va rămâne pentru o vreme nedefinită singura sursă de cunoştinţă veridică a funcţionării cultului baptist în perioada comunistă din perspectiva colaborării elementelor de responsabilitate cu securitatea.


Când faceţi comanda gândiţi-vă să o faceţi cadou prietenilor şi copiilor voştri, care au nevoie să cunoască istoria reală a celor ce au trăit sub comunism şi au fost supuşi la ispita grea, dar în acelaşi timp subtilă a colaborării.


Pentru comenzi vă rugăm să vă adresaţi fratelui Cristi Brad la 847 630 5850 sau m4cbrad@yahoo.com.


Anunțul a fost general, pentrucă noi sîntem la începutul acestui proces de tipărire a cărții Pași și pentrucă prețul efectiv al cărții depinde, unde locuiește cumpărătorul, cîte cărți comandă, etc. Dacă locuiți în America în zona Chicago, unde sîntem și noi, costul cărții este $10, pentrucă nu trebuie să plătiți taxele poștale, dacă trebuie să trimitem cartea prin USPS, costul total este de $14.


Dacă locuiți în România, acolo încă nu avem o persoană de legătură, dar credem că în cel mai scurt timp o vom avea și vă vom da datele necesare.


De asemeni cine vrea să facă donații pentru cartea Pași, acestea se pot face pe numele Bisericii Logos Baptist Ministries, care vor fi tax deductible , iar adresa poștală pe plic va fi adresa :


Logos Baptist Ministries, cu mențiunea „cartea Pași”, folosind adresa :
Chris Brad.
9532 N Tripp Ave.
Skokie IL. 60076.

Vasile Talpoș „salvează” Biserica din Giulești

„Salvatorul” Vasile Talpoș nu a intreprins acțiuni de salvare doar în cazul Bisericii Baptiste Iris-Cluj!  După mutarea sa la București, agentul secret cu numele conspirativ Profesorul trebuia să fie promovat în eșaloanele superioare ale Cultului Baptist. Problema era că nici o Biserică nu îl voia. În preajma alegerilor de la Uniune de la mijlocul anilor 1970 Profesorul a făcut o vizită de lucru pe la Bisericile din Arad ca să convingă una din ele să îl accepte în corpul pastoral și așa să fie în stare să candideze la una din funcțiile Uniunii Baptiste. Comuniștii îi promiseseră un post, dar nu putea candida dacă nu era pastor în vreuna din Bisericile Baptiste ale Uniunii. S-au făcut presiuni foarte mari asupra Comunității Baptiste din Arad de a-l admite între păstori și a avea astfel dreptul de a candida la o funcție superioară la Uninea Cultului Baptist. În urma concesiunilor făcute de cei din Comunitatea Baptistă de la Arad, Vasile Talpoș a reușit să ocupe în curând o funcție înaltă în conducerea Cultului Baptist. În această funcție a cutreierat pământul (la fel ca personajul cu aceleași realizări din Iov) și a adus servicii securității române promovând în străinătate imaginea unei Românii ce respectă drepturile credincioșilor baptiști. Pentru serviciile sale Profesorul a fost trimis la studii în Statele Unite pentru a-și lua doctoratul și pentru a putea prelua conducerea Seminarului Baptist de la București. Și comuniștii înțelegeau că Ioan Bunaciu este total incapabil să reprezinte interesele lor ca șef al Seminarului, având în vedere incultura și stupiditatea lui. Așa se face că Securitatea română a pregătit noi cadre pentru Seminarul Baptist din București, cap de listă fiind agentul secret cu numele conspirativ de Profesorul. Astfel Vasile Talpoș a ajuns șef la Seminarul Baptist din București.

Dar mai era o problemă. În București nu era nici o Biserică Baptistă disponibilă pentru ca Profesorul să își exercite și celelalte talente cu care fusese înzestrat de natură. Pe lângă talentul de a învăța pe alții, Profeorul mai avea și talentul de a păstori biserici. El nu putea să își irosească talentul de păstor fără a fi în fruntea unei Biserici! Și din moment ce nu era nici o Biserică disponibilă în capitală, în colaborare cu securitatea Profesorul a pus ochii pe Biserica Baptistă din Giulești care tocmai își construia localul de închinare fără aprobarea autorităților. Pedalând pe idea libertății de închinare a credincioșilor baptiști, Profesorul  a proclamat oficial libertatea securiștilor de a dărâma acea clădire și de a da un pașaport lui Buni Cocar, pastorul acelei biserici pe care l-a acuzat de erezie. Biserica din Giulești trebuia salvată cu orice preț de către Vasile Talpoș, de aceea el l-a picatat în culori sumbre pe Buni Cocar și cu ajutorul Securității l-a trimis în Statele Unite. Colaborarea Profesorului cu securitatea a fost atât de fructuoasă încât clădirea bisericii a fost dărâmată, pastoral Buni Cocar a plecat în Statele Unite și Profesorul și-a văzut visul cu ochii. A ajuns pastor în capitală și a salvat el Biserica Baptistă Giulești. A salvat-o de pericolul de a ajunge în conflice nerezolvabile cu Securitatea, a salvat-o de pericolul de a avea un locaș nou de închinare care nu era aprobat de Securitate și apoi a salvat-o de toți ceilalți păstori cumsecade care ar fi putut fi aleși democratic în poziția disponibilă. Vasile Talpoș a salvat Biserica Baptistă din Giulești de toate lucrurile pozitive care i s-ar fi putut întâmpla. Pentru merite deosebite a fost decorat atât de conducerea Uniunii Baptiste de la București cât și de Securitatea română.

Din nou despre „salvatori”

Coroborand informatia pe care noi am oferit-o în ciclul „Salvatorii Cultului Baptist” vin două articole ale lui Bartimeu aici (1) și  aici (2) să completeze și să elucideze anumite lucruri legate de unul din „salvatori,” Vasile Talpoș, cel care a activat ca și agent al Securității sub numele consprativ de „Profesorul”. Mulțumim lui Barthimeu pentru intervenție, mai ales că unul din cititori își permitea să pună la îndoială cele relatate de noi.

Ceea ce uimește la acești „salvatori” este că trădează fără să clipească pe frații lor trimițându-i la tortură și la închisoare, dar în același timp pozează în cei mai morali subiecți ai timpului lor. Despre Vasile Talpoș, cel care are pe conștiință trădarea fraților săi de la Iris, se povestește cum, pe vremea comuniștilor când preda la Seminar ținea lecții moralizatoare studenților și îi mustra aspru dacă afla că unii din aceștia și-au permis să copieze sau să se folosească de munca altora pentru a suplini lipsa lor de hărnicie. Unul dintre foștii seminariști menționa un astfel de incident când „Profesorul” i-a chemat la cancelarie și le-a spus cu lacrimi în ochi că, faptul că și-au permis să copieze este o gravă abatere de la normele morale creștine ce, dacă nu este eliminată va duce la sminteli și mai mari. „Profesorul” avea dreptate, dar cum de nu își aplica sieși ceea ce învăța pe alții? Oare cum a fost posibil ca Vasile Talpoș să verse lacrimi de mila studenților ce își mai permiteau să copieze, dar să nu simtă mustrare în conștiință pentru frații pe care i-a trădat și i-a dat pe mâna securității pentru a fi maltratați (vezi în articolele menționate informația că unuia i s-a aplicat un tratament barbar în urma deconspirării lui de către vasile Talpoș)? Probabil că ar fi fost mult mai bine pentru el și pentru Cultul Baptist dacă și-ar fi ales cariera de actor. L-ar fi prins mult mai bine decât cea de „Profesor” și năPăst(uiit)or.

DE PRIN TEXAS...

SUB ALCHIMIA NOII ÎNCHINĂRI

Recent mi-a parvenit un articol ce descrie cu multă acuratețe confuzia și prostia credincioșilor înamorați de închinarea contemporană sub semnul deschiderii față de lume. L-am postat în nădejdea că măcar în ceasul din urmă unii se vor trezi din vrăjeala care a fost plasată asupra lor de falșii apostoli și profeți. Lectură plăcută!

AURUL NEBUNILOR sau SUB ALCHIMIA NOII ÎNCHINĂRI

Scopul: A face o diagramă a societăţii creștine deschise pentru „mai mult” în experienţa religioasă.

Caz de studiu: Sincretismul religios și trezirea aduse de Solomon.

Locul: S-a întâmplat la Ierusalim, dar „trezirea” a fost repetată în multe alte locuri. Ultima dată s-a semnalizat prezenţa ei la Băile Felix unde sincretismul religios al unor elemente diverse din Africa de Sud, din Portland și din alte „centre religioase” ale lumii contemporane a reușit să câștige adepți să să entuziasmeze mase semnificative de închinători idolatri.

Timpul: Veacul X înainte de venirea Mântuitorului Unic, dar experienţa a fost prelungită permanent de-a lungul secolelor în mijlocul unui popor ce vrea să şchiopăteze de amândouă picioarele.

Protagoniștii: Atunci au fost închinătorii vechi, ce au rămas lângă Cuvântul neschimbat, în opoziție cu închinătorii noi, ce au manifestat deschidere pentru „revelația nouă” și pentru vânturile noi de învățătură și închinare. Atunci a fost Ahia în opoziție cu Solomon. Astăzi sunt predicatorii și credincioșii ce au rămas cu fidelitate în credința dată sfinților odată pentru totdeauna în opoziție cu cei care își schimbă teologia și închinarea invocând revelație nouă, cum sunt, de exemplu, străjerii și Iosif Țon, penieliștii și Lucian Oniga, etc.

Diagrama: O paralelă simplă dar sugestivă între idolatrii din vremea lui Solomon și idolatrii actuali din lumea evanghelică a românilor care acceptă fără discernîmânt revelațiile noi și practicile religioase noi aduse din Africa și din alte locuri infestate de erezie de falșii apostoli și prorooci ai vremii noastre.

Tabloul: O masă mare de oameni este adunată în curtea Templului ridicat cu ani în urmă şi cu multă fală de Solomon. Acelaşi Templu unde Dumnezeu promisese ca urmare a rugăciunii memorabile a ctitorului că se va descoperi oricărui om ce va veni să Îl caute. Un crainic cere mulţimilor să facă tăcere, pentru a putea auzi anunţul important ce îl va face.

CRAINICUL: Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte! Cu multă bucurie anunţăm sfinţirea unui alt chip înălţat de împăratul Solomon pe muntele din faţa Ierusalimului, şi anume chipul dumnezeului Moloh. Toţi locuitorii sunt invitaţi să participe la serviciul de sfinţire şi dedicare! După jerfă şi după închinare participanţii pot lua parte la masa de dragoste ce se va servi pe înălţime în compania fecioarelor de la Templu!

AHIA: Am auzit bine? Împăratul Solomon sfinţeşte chipul lui Moloh, urâciunea Sidonienilor şi a Amoniţilor? Şi oamenii sunt îndemnaţi să participe la jertfe idoleşti şi la o închinare ce implică destrăbălare?

CRAINICUL: Străine, tu eşti singurul care nu cunoşti schimbările pozitive ce au avut loc în Ierusalim de câţiva ani? Unde ai fost, când Împăratul nostru a avut revelaţia care a dus la revoluţionarea închinării şi la trezirea neamului nostru închistat în dogme religioase şi în legalism? Unii îl acuză de inconsecvenţă, dar el este purtătorul unui steag care este mult iubit de noua generaţie. Alţii cred că şi-a pierdut minţile, dar Solomon nu a dovedit niciodată mai multă înţelepciune şi practicalitate ca în aceste zile de trezire spirituală. Te întreb din nou: Tu eşti singurul care nu cunoşti schimbările pozitive experimentate în închinare în ultimul timp?

AHIA: E adevărat că am trăit retras în pustie câţiva ani, dar despre ce schimbări vorbeşti? A fost schimbată Slava Dumnezeului nostru cu slava unor chipuri cioplite? Şi a fost abandonată Revelaţia unică, veşnică, suficientă, în favoarea „descoperirilor” unor proroci ce practică autoînşelarea?

CRAINICUL:  Străine, se poate să nu îţi aminteşti de înţelepciunea dată de Yahweh lui Solomon? Ei bine, Solomon, fiul păcii, datorită acestei înţelepciuni a făcut pace între poporul nostru şi popoarele din jur. La ora actuală ne închinăm toţi lui Dumnezeu, şi o facem într-un spirit al vieţii noi revărsate de Dumnezeu peste toţi închinătorii săi pe care i-a chemat din toate popoarele din jur. Sfinţirea chipului lui Moloh este o altă dovadă a închinării aduse lui Dumnezeu în diversitate. Trezirea care o experimentăm de o vreme la închinare este dovada că noua poziţie teologică este justificată. Înainte de această trezire închinarea era prea plicticoasă, lipsită de exaltare și excitare, dacă vrei. Erai obligat să mergi la Templu, să aduci jertfe care să îţi amintească mereu de păcat, să contemplezi un Dumnezeu sfânt, sfânt, sfânt... Era prea legalistică închinarea aceea. Noi vrem cântece, dans şi voie bună! De-abia de când practicăm închinarea în diversitate, încorporând ceea ce este mai bun din religiile popoarelor vecine, de-abia de atunci experienţa închinării a devenit plăcută. Noi am numit locul închinării noastre Peniel, căci suntem convinși că fața lui Dumnezeu ne este binevoitoare și strălucește peste noi. De fapt Solomon nu a făcut altceva decât să reactualizeze doctrina marelui om al lui Dumnezeu, Balaam, care ne-a transmis cu sute de ani în urmă că putem câștiga lumea la adevăr dacă ne deschidem față de cei din lume participând cu ei la ritualurile pe care ei le îndrăgesc. De fapt  Și unde mai pui că toți proroocii vorbesc de bine acest experiment al închinării în diversitate.

AHIA: Eu nu ştiu nimic din Legea lui Yahweh de o asemenea închinare în diversitate. Tora spune foarte clar: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi numai lui să-I slujeşti! Să nu-ţi faci chip cioplit...! Să nu puneţi numele dumnezeilor străini pe buzele voastre...

CRAINICUL: Vezi, Solomon ne-a învăţat că există un singur Dumnezeu. Unii îl numesc Yahweh, alţii Baal, alţii Moloh, alţii Milcom. Numele nu contează, căci Dumnezeu este unul singur. Toţi oamenii se închină aceluiaşi Dumnezeu. După cum nu contează numele ce i se dă,  tot astfel nu contează forma sub care e reprezentat sau modul în care i se aduce închinare. Ideea pe care tu o aperi cu înverşunare este învechită şi primejdioasă, deoarece a dus la neînţelegeri şi războaie. Ea înseamnă dispreţ şi condamnare pentru religia atât de frumoasă şi bogată a popoarelor din jur.

AHIA: Dar Însuşi Dumnezeu condamnă religia şi închinarea popoarelor vecine, când a spus în Legea Sa: Să nu vă luaţi după urâciunile popoarelor din jur... Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru... Dacă vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât că veţi muri...

CRAINICUL: Tu nu pricepi, deoarece te poticneşti în litera care omoară.  Ce Îl împiedică pe acest Dumnezeu care ne-a vorbit prin Moise să ne vorbească şi astăzi şi să adauge la revelaţia ce ne-a dat-o iniţial? Poziţia ta este total lipsită de graţie sau carismă. De fapt, dacă ai veni la închinare, ai vedea că Dumnezeu vorbeşte acolo prin mulţi proroci, care vin din partea lui Moloc sau Milcom sau Chemoş. Aceşti proroci au vestit dinainte că evreii vor renunţa la rigiditatea lor şi vor îmbrăţişa un cult deschis înnoirii. Unii consideră că Solomon a făcut concesii esențiale care știrbesc religia adevărată a lui Yahweh, dar toți ar trebui să știe că Dumnezeu l-a ales pe Solomon tocmai pentru o astfel de deschidere în practicarea închinării. De fapt ar trebui să te întrebi serios: „Ce ai făcut tu , care îl critici pe Solomon în comparație cu ceea ce a făcut Solomon pentru poporul lui Dumnezeu și pentru lucrarea Împărăției lui?” Bănuiesc că vei înceta să îl critici pe un mare om a lui Dumnezeu, pentru că nu se conformează concepțiilor tale înguste! E timpul să te alături corului de prorooci care au înțeles lucrarea lui Dumnezeu și s-au alăturat trezirii ce are loc în poporul, sau mai bine zis în popoarele Domnului.

AHIA: Dumnezeul lui Israel nu se poate contrazice. El a interzis închinarea la dumnezeii altor popoare şi consideră această închinare o urâciune. Acei proroci sunt falşi şi induc în eroare masele mari care participă la o astfel de închinare.

CRAINICUL: Nu ai nici un drept să limitezi pe Dumnezeul adevărat susţinând că El s-a revelat numai prin evrei. Se poate să nu ştii ce a spus profetul David? El a proorocit tocmai despre această schimbare când insuflat de Iahweh a spus: „Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus...” Cum crezi că a împlinit această prorocie Fiul Împăratului David? Prin acţiunile ce au rezultat în urma deschiderii faţă de noua revelaţie. De când Solomon a lansat această revelaţie a Dumnezeului unic ce este slujit sub diverse nume, tensiunile cu neamurile din jur au dispărut. La urma urmei, era o mândrie prostească din partea noastră să considerăm că numai noi avem adevărul şi celelalte popoare sunt pe calea pierzării. Doctrina Dumnezeului unic slujit sub diverse nume a creat armonie şi înţelegere între noi şi toate neamurile ce ne înconjoară. Ce altă dovadă a acceptării acestei închinări de către Iahweh mai vrei, decât faptul că aduce înfrăţire între popoare? După roade se cunoaşte adevărul unei doctrine. Şi roadele pozitive ale acestei doctrine le poţi constata personal.  

AHIA: Eu ştiu că Dumnezeul nostru ne-a ales dintre celelalte popoare tocmai pentru a-I sluji Lui în mod exclusiv, şi în felul acesta să aratăm popoarelor din jur adevărul mântuitor care le poate scoate din întunericul idolatriei şi politeismului. Noi trebuie să îi aducem din întuneric la lumină, neluând parte la lucrările întunericului, ci mai degrabă osândindu-le.

CRAINICUL: Acest bigotism conjugat cu intoleranţa nu a dus niciodată la ceva bun. Solomon ne-a învăţat să fim înţelegători şi iubitori, să vedem ce este bun în practicile religioase ale altora.

AHIA: Refuzul nostru de a condamna închinarea falsă îi va condiţiona pe oameni să nu mai fie în stare să distingă adevărul. O astfel de incapacitate îi va face să rămână cu religia lor falsă şi să experimenteze în final distrugerea. Dumnezeu vrea ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă!

CRAINICUL: Din nou, se vede că nu ai ţinut pasul cu noile dezvoltări în teologie. Ideea unui Dumnezeu mânios, ce aruncă pe oameni în iad este barbară. Solomon este înclinat să creadă că şi Diavolul va fi mântuit. Prin urmare ideea unui foc veşnic este depăşită şi ea.  Dumnezeu este dragoste, şi tocmai de aceea a fost introdus cultul Astarteei, aşa zisa zeiţă a dragostei, pentru a inocula închinătorilor ideea că Dumnezeu îi iubeşte şi îi acceptă cu modul lor particular de închinare. Este o idee reprezentată frumos printr-un copac cu multe ramuri – eternul feminin. Astfel, femeile au ajuns să contribuie substanţial la noul tip de închinare. Muzica toată a fost lăsată în seama lor. Psalmii, imnele plicticoase au fost înlocuite cu refrene relaxante. Odată cu muzica nouă femeile au introdus veşmintele sumare şi baletul. Câtă graţie în noua închinare! S-a abandonat rigiditatea instaurată de Asaf şi fiii lui Core. Moartea spirituală a fost înlocuită cu noul râu de viaţă.

AHIA: Religiile popoarelor din jur sunt o urâciune! Zeii şi zeiţele acestor popoare sunt o insultă adusă Dumnezeului adevărat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, care s-a revelat în Scripturi, condamnând vehement orice închinare idolatră.

CRAINICUL: Vreau să te avertizez, că nu e permis să te exprimi în felul acesta. Noile prevederi ale curţii interzic bigotismul religios şi discreditarea altor religii. Dacă continui să vorbeşti astfel, vei fi fie anatemizat, fie aruncat în temniţă. Asemenea discursuri incită la ură, şi Solomon este ferm hotărât să menţină pacea creată prin felul nou de închinare! Te invit să participi la jertfa adusă lui Moloh, vreau să zic Yahweh-Moloh, să vezi cu ochii tăi părtăşia frumoasă şi înălţătoare cu ceilalţi închinători.

AHIA: Închinarea aceea este păcat, este nelegiuire, e încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, este o urăciune...

CRAINICUL: De ce eşti negativist? De ce te opui trezirii experimentate de popoarele lui Dumnezeu? De ce nu consideri practicalitatea noii revelaţii şi a închinării la Dumnezeul unic slujit sub diferite nume? De ce să manifeşti ură, când poţi manifesta deschidere şi acceptare?

AHIA: Nu voi participa niciodată la închinarea idolatră. Nu există nimic pozitiv în acest sincretism religios. Cât voi trăi voi condamna acest mod de închinare degenerat și păgubitor. El va atrage în final mânia lui Dumnezeu.

CRAINICUL: Te compătimesc! Nu eşti în stare să înţelegi spiritul veacului şi să te ridici la înălţimea noii chemări manifestând dragoste...  Dat fiind că nu înțelegi felul în care lucrează Dumnezeu, aducând revelație nouă și un duh nou de închinare, ești condamnat să rămâi adeptul unei închinări depășite și înțepenite în legalism.