SUB ALCHIMIA NOII ÎNCHINĂRI

Recent mi-a parvenit un articol ce descrie cu multă acuratețe confuzia și prostia credincioșilor înamorați de închinarea contemporană sub semnul deschiderii față de lume. L-am postat în nădejdea că măcar în ceasul din urmă unii se vor trezi din vrăjeala care a fost plasată asupra lor de falșii apostoli și profeți. Lectură plăcută!

AURUL NEBUNILOR sau SUB ALCHIMIA NOII ÎNCHINĂRI

Scopul: A face o diagramă a societăţii creștine deschise pentru „mai mult” în experienţa religioasă.

Caz de studiu: Sincretismul religios și trezirea aduse de Solomon.

Locul: S-a întâmplat la Ierusalim, dar „trezirea” a fost repetată în multe alte locuri. Ultima dată s-a semnalizat prezenţa ei la Băile Felix unde sincretismul religios al unor elemente diverse din Africa de Sud, din Portland și din alte „centre religioase” ale lumii contemporane a reușit să câștige adepți să să entuziasmeze mase semnificative de închinători idolatri.

Timpul: Veacul X înainte de venirea Mântuitorului Unic, dar experienţa a fost prelungită permanent de-a lungul secolelor în mijlocul unui popor ce vrea să şchiopăteze de amândouă picioarele.

Protagoniștii: Atunci au fost închinătorii vechi, ce au rămas lângă Cuvântul neschimbat, în opoziție cu închinătorii noi, ce au manifestat deschidere pentru „revelația nouă” și pentru vânturile noi de învățătură și închinare. Atunci a fost Ahia în opoziție cu Solomon. Astăzi sunt predicatorii și credincioșii ce au rămas cu fidelitate în credința dată sfinților odată pentru totdeauna în opoziție cu cei care își schimbă teologia și închinarea invocând revelație nouă, cum sunt, de exemplu, străjerii și Iosif Țon, penieliștii și Lucian Oniga, etc.

Diagrama: O paralelă simplă dar sugestivă între idolatrii din vremea lui Solomon și idolatrii actuali din lumea evanghelică a românilor care acceptă fără discernîmânt revelațiile noi și practicile religioase noi aduse din Africa și din alte locuri infestate de erezie de falșii apostoli și prorooci ai vremii noastre.

Tabloul: O masă mare de oameni este adunată în curtea Templului ridicat cu ani în urmă şi cu multă fală de Solomon. Acelaşi Templu unde Dumnezeu promisese ca urmare a rugăciunii memorabile a ctitorului că se va descoperi oricărui om ce va veni să Îl caute. Un crainic cere mulţimilor să facă tăcere, pentru a putea auzi anunţul important ce îl va face.

CRAINICUL: Fiii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte! Cu multă bucurie anunţăm sfinţirea unui alt chip înălţat de împăratul Solomon pe muntele din faţa Ierusalimului, şi anume chipul dumnezeului Moloh. Toţi locuitorii sunt invitaţi să participe la serviciul de sfinţire şi dedicare! După jerfă şi după închinare participanţii pot lua parte la masa de dragoste ce se va servi pe înălţime în compania fecioarelor de la Templu!

AHIA: Am auzit bine? Împăratul Solomon sfinţeşte chipul lui Moloh, urâciunea Sidonienilor şi a Amoniţilor? Şi oamenii sunt îndemnaţi să participe la jertfe idoleşti şi la o închinare ce implică destrăbălare?

CRAINICUL: Străine, tu eşti singurul care nu cunoşti schimbările pozitive ce au avut loc în Ierusalim de câţiva ani? Unde ai fost, când Împăratul nostru a avut revelaţia care a dus la revoluţionarea închinării şi la trezirea neamului nostru închistat în dogme religioase şi în legalism? Unii îl acuză de inconsecvenţă, dar el este purtătorul unui steag care este mult iubit de noua generaţie. Alţii cred că şi-a pierdut minţile, dar Solomon nu a dovedit niciodată mai multă înţelepciune şi practicalitate ca în aceste zile de trezire spirituală. Te întreb din nou: Tu eşti singurul care nu cunoşti schimbările pozitive experimentate în închinare în ultimul timp?

AHIA: E adevărat că am trăit retras în pustie câţiva ani, dar despre ce schimbări vorbeşti? A fost schimbată Slava Dumnezeului nostru cu slava unor chipuri cioplite? Şi a fost abandonată Revelaţia unică, veşnică, suficientă, în favoarea „descoperirilor” unor proroci ce practică autoînşelarea?

CRAINICUL:  Străine, se poate să nu îţi aminteşti de înţelepciunea dată de Yahweh lui Solomon? Ei bine, Solomon, fiul păcii, datorită acestei înţelepciuni a făcut pace între poporul nostru şi popoarele din jur. La ora actuală ne închinăm toţi lui Dumnezeu, şi o facem într-un spirit al vieţii noi revărsate de Dumnezeu peste toţi închinătorii săi pe care i-a chemat din toate popoarele din jur. Sfinţirea chipului lui Moloh este o altă dovadă a închinării aduse lui Dumnezeu în diversitate. Trezirea care o experimentăm de o vreme la închinare este dovada că noua poziţie teologică este justificată. Înainte de această trezire închinarea era prea plicticoasă, lipsită de exaltare și excitare, dacă vrei. Erai obligat să mergi la Templu, să aduci jertfe care să îţi amintească mereu de păcat, să contemplezi un Dumnezeu sfânt, sfânt, sfânt... Era prea legalistică închinarea aceea. Noi vrem cântece, dans şi voie bună! De-abia de când practicăm închinarea în diversitate, încorporând ceea ce este mai bun din religiile popoarelor vecine, de-abia de atunci experienţa închinării a devenit plăcută. Noi am numit locul închinării noastre Peniel, căci suntem convinși că fața lui Dumnezeu ne este binevoitoare și strălucește peste noi. De fapt Solomon nu a făcut altceva decât să reactualizeze doctrina marelui om al lui Dumnezeu, Balaam, care ne-a transmis cu sute de ani în urmă că putem câștiga lumea la adevăr dacă ne deschidem față de cei din lume participând cu ei la ritualurile pe care ei le îndrăgesc. De fapt  Și unde mai pui că toți proroocii vorbesc de bine acest experiment al închinării în diversitate.

AHIA: Eu nu ştiu nimic din Legea lui Yahweh de o asemenea închinare în diversitate. Tora spune foarte clar: Domnului Dumnezeului tău să te închini, şi numai lui să-I slujeşti! Să nu-ţi faci chip cioplit...! Să nu puneţi numele dumnezeilor străini pe buzele voastre...

CRAINICUL: Vezi, Solomon ne-a învăţat că există un singur Dumnezeu. Unii îl numesc Yahweh, alţii Baal, alţii Moloh, alţii Milcom. Numele nu contează, căci Dumnezeu este unul singur. Toţi oamenii se închină aceluiaşi Dumnezeu. După cum nu contează numele ce i se dă,  tot astfel nu contează forma sub care e reprezentat sau modul în care i se aduce închinare. Ideea pe care tu o aperi cu înverşunare este învechită şi primejdioasă, deoarece a dus la neînţelegeri şi războaie. Ea înseamnă dispreţ şi condamnare pentru religia atât de frumoasă şi bogată a popoarelor din jur.

AHIA: Dar Însuşi Dumnezeu condamnă religia şi închinarea popoarelor vecine, când a spus în Legea Sa: Să nu vă luaţi după urâciunile popoarelor din jur... Să nu vă duceţi după alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru... Dacă vei merge după alţi dumnezei, dacă le vei sluji şi te vei închina înaintea lor, vă spun hotărât că veţi muri...

CRAINICUL: Tu nu pricepi, deoarece te poticneşti în litera care omoară.  Ce Îl împiedică pe acest Dumnezeu care ne-a vorbit prin Moise să ne vorbească şi astăzi şi să adauge la revelaţia ce ne-a dat-o iniţial? Poziţia ta este total lipsită de graţie sau carismă. De fapt, dacă ai veni la închinare, ai vedea că Dumnezeu vorbeşte acolo prin mulţi proroci, care vin din partea lui Moloc sau Milcom sau Chemoş. Aceşti proroci au vestit dinainte că evreii vor renunţa la rigiditatea lor şi vor îmbrăţişa un cult deschis înnoirii. Unii consideră că Solomon a făcut concesii esențiale care știrbesc religia adevărată a lui Yahweh, dar toți ar trebui să știe că Dumnezeu l-a ales pe Solomon tocmai pentru o astfel de deschidere în practicarea închinării. De fapt ar trebui să te întrebi serios: „Ce ai făcut tu , care îl critici pe Solomon în comparație cu ceea ce a făcut Solomon pentru poporul lui Dumnezeu și pentru lucrarea Împărăției lui?” Bănuiesc că vei înceta să îl critici pe un mare om a lui Dumnezeu, pentru că nu se conformează concepțiilor tale înguste! E timpul să te alături corului de prorooci care au înțeles lucrarea lui Dumnezeu și s-au alăturat trezirii ce are loc în poporul, sau mai bine zis în popoarele Domnului.

AHIA: Dumnezeul lui Israel nu se poate contrazice. El a interzis închinarea la dumnezeii altor popoare şi consideră această închinare o urâciune. Acei proroci sunt falşi şi induc în eroare masele mari care participă la o astfel de închinare.

CRAINICUL: Nu ai nici un drept să limitezi pe Dumnezeul adevărat susţinând că El s-a revelat numai prin evrei. Se poate să nu ştii ce a spus profetul David? El a proorocit tocmai despre această schimbare când insuflat de Iahweh a spus: „Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoşteam îmi este supus...” Cum crezi că a împlinit această prorocie Fiul Împăratului David? Prin acţiunile ce au rezultat în urma deschiderii faţă de noua revelaţie. De când Solomon a lansat această revelaţie a Dumnezeului unic ce este slujit sub diverse nume, tensiunile cu neamurile din jur au dispărut. La urma urmei, era o mândrie prostească din partea noastră să considerăm că numai noi avem adevărul şi celelalte popoare sunt pe calea pierzării. Doctrina Dumnezeului unic slujit sub diverse nume a creat armonie şi înţelegere între noi şi toate neamurile ce ne înconjoară. Ce altă dovadă a acceptării acestei închinări de către Iahweh mai vrei, decât faptul că aduce înfrăţire între popoare? După roade se cunoaşte adevărul unei doctrine. Şi roadele pozitive ale acestei doctrine le poţi constata personal.  

AHIA: Eu ştiu că Dumnezeul nostru ne-a ales dintre celelalte popoare tocmai pentru a-I sluji Lui în mod exclusiv, şi în felul acesta să aratăm popoarelor din jur adevărul mântuitor care le poate scoate din întunericul idolatriei şi politeismului. Noi trebuie să îi aducem din întuneric la lumină, neluând parte la lucrările întunericului, ci mai degrabă osândindu-le.

CRAINICUL: Acest bigotism conjugat cu intoleranţa nu a dus niciodată la ceva bun. Solomon ne-a învăţat să fim înţelegători şi iubitori, să vedem ce este bun în practicile religioase ale altora.

AHIA: Refuzul nostru de a condamna închinarea falsă îi va condiţiona pe oameni să nu mai fie în stare să distingă adevărul. O astfel de incapacitate îi va face să rămână cu religia lor falsă şi să experimenteze în final distrugerea. Dumnezeu vrea ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă!

CRAINICUL: Din nou, se vede că nu ai ţinut pasul cu noile dezvoltări în teologie. Ideea unui Dumnezeu mânios, ce aruncă pe oameni în iad este barbară. Solomon este înclinat să creadă că şi Diavolul va fi mântuit. Prin urmare ideea unui foc veşnic este depăşită şi ea.  Dumnezeu este dragoste, şi tocmai de aceea a fost introdus cultul Astarteei, aşa zisa zeiţă a dragostei, pentru a inocula închinătorilor ideea că Dumnezeu îi iubeşte şi îi acceptă cu modul lor particular de închinare. Este o idee reprezentată frumos printr-un copac cu multe ramuri – eternul feminin. Astfel, femeile au ajuns să contribuie substanţial la noul tip de închinare. Muzica toată a fost lăsată în seama lor. Psalmii, imnele plicticoase au fost înlocuite cu refrene relaxante. Odată cu muzica nouă femeile au introdus veşmintele sumare şi baletul. Câtă graţie în noua închinare! S-a abandonat rigiditatea instaurată de Asaf şi fiii lui Core. Moartea spirituală a fost înlocuită cu noul râu de viaţă.

AHIA: Religiile popoarelor din jur sunt o urâciune! Zeii şi zeiţele acestor popoare sunt o insultă adusă Dumnezeului adevărat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, care s-a revelat în Scripturi, condamnând vehement orice închinare idolatră.

CRAINICUL: Vreau să te avertizez, că nu e permis să te exprimi în felul acesta. Noile prevederi ale curţii interzic bigotismul religios şi discreditarea altor religii. Dacă continui să vorbeşti astfel, vei fi fie anatemizat, fie aruncat în temniţă. Asemenea discursuri incită la ură, şi Solomon este ferm hotărât să menţină pacea creată prin felul nou de închinare! Te invit să participi la jertfa adusă lui Moloh, vreau să zic Yahweh-Moloh, să vezi cu ochii tăi părtăşia frumoasă şi înălţătoare cu ceilalţi închinători.

AHIA: Închinarea aceea este păcat, este nelegiuire, e încălcarea Cuvântului lui Dumnezeu, este o urăciune...

CRAINICUL: De ce eşti negativist? De ce te opui trezirii experimentate de popoarele lui Dumnezeu? De ce nu consideri practicalitatea noii revelaţii şi a închinării la Dumnezeul unic slujit sub diferite nume? De ce să manifeşti ură, când poţi manifesta deschidere şi acceptare?

AHIA: Nu voi participa niciodată la închinarea idolatră. Nu există nimic pozitiv în acest sincretism religios. Cât voi trăi voi condamna acest mod de închinare degenerat și păgubitor. El va atrage în final mânia lui Dumnezeu.

CRAINICUL: Te compătimesc! Nu eşti în stare să înţelegi spiritul veacului şi să te ridici la înălţimea noii chemări manifestând dragoste...  Dat fiind că nu înțelegi felul în care lucrează Dumnezeu, aducând revelație nouă și un duh nou de închinare, ești condamnat să rămâi adeptul unei închinări depășite și înțepenite în legalism.