Este dezamăgitor să vezi că unii lucrători cu Evanghelia sunt extrem de sensibili la reputația ce o au în fața oamenilor, dar nu se gândesc la felul în care îi vede Dumnezeu și la vinovăția ce au acumulat-o înaintea Lui. Astfel de oameni vor face orice ca să își construiască o imagine pozitivă, vor manipula informațiile, vor apela la ajutorul prietenilor lor, vor pune presiune pe alții să facă concesii spre a-și atinge ei obiectivul – o imagine respectabilă în comunitatea din care fac parte. Nu contează că trecutul lor a fost pătat prin anumite acțiuni și atitudini pe care le-au avut la un moment dat, nu contează că au greșit față de frații lor și față de Dumnezeu. Tot ce îi interesează este să își salveze obrazul. Ei uită că salvarea cea mai bună a obrazului este să mărturisească dacă au făcut ceva reprobabil. Acest lucru ar crește prestigiul lor înaintea altora, le-ar rezolva vinovăția înaintea lui Dumnezeu și le-ar oferi rezultate în lucrarea de păstorire a Bisericilor, pe care mai mult le chinuie decât le păstoresc. Dar cei mai mulți predicatori care se află într-o astfel de situație continuă să nege vinovăția lor și să recurgă la artificii pentru a manipula opinia publică în favoarea lor. Ultimele articole ce le-am postat au trezit un val de proteste de la cei care au fost expuși într-un fel sau altul și de la prietenii lor apropiați. Suntem de părere că dacă cei amintiți au fost ultragiați pe nedrept ar trebui să scrie o scrisoare în care să ne spună clar și deschis că nu au colaborat cu autoritățile. Dar ei nu fac lucrul acesta. Sună însă la telefon și fac presiuni să retractăm cele scrise. Pun pe prietenii lor să facă declarații despre ei cum că ar fi oameni de treabă care au dus greul lucrării în România sub comuniști. Iarăși întrebăm, de ce nu dau ei înșiși o declarație în care să spună deschis că nu au colaborat cu Securitatea?
Până când nu fac acest lucru cred că avem toate motivele să ne îndoim de caracterul lor și de declarațiile „prietenești,” mai ales când aceste declarații vin de la frați care au ei înșiși probleme ce vin să îi urmărească din trecut. O să încercăm să punem cap la cap anumite informații pe care le avem pentru a reconstitui cele întâmplate la Caransebeș după...
Reamintim cititorilor că am expus în câteva articole precedente pe așa numiții „salvatori” ai cultului Baptist. În ultimul din această serie am reliefat situația din Biserica Baptistă din Caransebeș de după arestarea și condamnarea noastră (Ionel Prejban, Petre Cocârțeu și Nicolae Rădoi). Realitatea este că 140 de membri ai Bisericii au fost excluși în mod samavolnic, 130 de membri au fost înscriși într-un nou registru și un nou comitet a fost postat în fruntea Bisericii, comitet format din vechii colaboratori ai securității, cei care nu mai fuseseră aleși de Biserică în februarie 1978. Ei au revenit la conducerea Bisericii la sfârșitul anului 1978 cu sprijinul conducerii Uniunii Baptiste corupte și al autorităților, inclusiv cu sprijinul Securității. De fapt Biserica trebuia ținută sub supraveghere strictă pentru a evita o repetare a celor întâmplate, când un comitet incoruptibil a antrenat Biserica pe drumul refuzului de a permite amestecul autorităților în problemele Bisericii.
În această situație Securitatea avea nevoie de un păstor obedient care să execute ordinele primite de sus. Ieremia Gavagină, păstorul care fusese înlăturat de la conducerea Bisericii cu câtva timp în urmă, dată fiind poziția lui colaboraționistă, a fost reinstalat la conducera Bisericii. Nu există nici un dubiu cu privire la colaborarea lui Ieremia Gavagină cu autoritățile și cu Securitatea. El a fost cel care la cererea Securității l-a împins afară de la Oravița pe păstorul Pavel Gavrilovici (care a refuzat orice compromis cu autoritățile) și l-a scos din casa pastorală, deși acesta avea copii mici. El este acela care a chemat autoritățile locale să dea jos de la conducerea Bisericii din Caransebeș comitetul care refuza cooperarea cu conducerea Uniunii Baptiste despre care toată lumea știa că era coruptă și venală. El este acela care a cerut împreună cu alți colaboratori ai Securității să fim arestați și condamnați. Dacă lucrurile sunt clare în ce-l privește pe Ieremia Gavagină, ele nu sunt tot atât de clare cu cei ce au venit la conducerea Bisericii Baptiste după plecare lui Gavagină din funcția de păstor al acesteia.
Cel care l-a înlocuit a fost păstorul Viorel Clintoc. Nimeni nu se îndoiește de bonomia fratelui Clintoc. Dar în ce privește timpul cât a slujit la Caransebeș rămân câțiva nori ce îi umbresc activitatea. Cum a ajuns el păstor într-o Biserică ce tocmai fusese ruptă în două de Securitate și de conducerea Uniunii Baptiste și restructurată ca să fie pe placul autorităților? E doar o întrebare și nu vrem să insinuăm nimic. Am fi bucuroși să publicăm o explicație dată de el acestei probleme, lucru care i l-am cerut și în trecut, dar ne-a refuzat. Cum se face că a putut colabora cu comitetul impus de autorități, care mișuna de informatori și agenți ai securității? Cum se face că atunci când a adus în discuție problema reprimirii celor 140 de membrii expulzați de autorități, a cedat la prima ameninațare ce a primit-o din parte unui securist din comitet? Fratele Viorel Clintoc ne spune că în timpl său au revenit în Biserică majoritatea celor excluși, prin aceasta vrând să își asigure un merit și să elimine suspiciunile ce planează asupra sa. Dar dacă o mare parte din cei exclși au revenit în Biserică, acest lucru nu înseamnă că au fost reprimiți oficial ca membri, ci doar că au început să fercventeze din nou Biserica din care fuseseră excluși. Fratele Viorel Clintoc nu a reprimit oficial ca membri pe cei ce fuseseră excluși! Oare cine l-a oprit să facă lucrul acesta? De cine a ascultat păstorul Viorel Clintoc când nu a reparat ceea ce stricase înaintea lui păstorul Găvăgină, ci a lăsat lucrurile așa cum le moștenise, adică pe placul autorităților? Oare nu avea o responsabilitate în fața lui Dumnezeu să apere pe cel condamnat pe nedrept și să reprimească pe cei excluși samavolnic, chiar dacă ar fi avut de suferit?
No comments:
Post a Comment