Tuesday, January 31, 2012

Caransebeșul de după... Contestări (I)


Lucrurile pe care le-am publicat în zilele trecute au adus contestări din partea unora ce ce au fost nominalizați ca participanți la evenimentele ce au survenit după octombrie 1978 la Caransebeș, când am fost arestați și condamnați la închisoare, iar Biserica Baptistă a fost readusă la ascultarea de autorități prin epurarea elementelor revoluționare și prin instalarea unui nou comitet ce a fost impus cu forța.

Unul dintre contestatari a fost fratele George Dancea care a ajuns și el în comitetul de după... În sprijinul său a venit și fratele Petre Cocârțeu, care l-a declarat pe fratele Dancea nici mai mult nici mai puțin decât un colaborator al ALRC-ului. Îmi aduc bine aminte de fratele Dancea în perioada de dinainte de condamnarea noastră. L-am auzit vorbind în Biserică și am apreciat participarea lui la vestirea Cuvântului Domnului. Noul comitet al Bisericii i-a dat loc la amvon în repetate rânduri. Fratele Petre Cocârțeu arată în comentariul lui că fratele George Dancea a făcut misiune cu fratele Efta Toma, că după sosirea în Statele Unite a colaborat cu fratele Gavrilovici și cu fratele Olah, oameni ce fuseseră persecutați în România. Toate bune, dar problema este că atunci când trebuia să fie vizibil în conflictele pe care Biserica din Caransebeș le-a avut cu autoritățile comuniste, George Dancea a fost tot timpul invizibil. Așa se face că atunci când a fost necesar să avem un vorbitor articulat care să vorbească în numele Bisericii și în numele comitetului ce refuza cooperarea cu autoritățile comuniste, George Dancea nu a fost de găsit nicăieri. 

Din câte îmi aduc aminte el a lipsit mereu de la taberele pe care le-am organizat împreună cu fratele Liviu Olah (pe acesta l-a apreciat doar după venirea în America?) pentru tineri și studenți în Muntele Mic, a lipsit cu desăvârșire când organizam activități pentru tineri și studenți în casa mea unde veneau participanți din multe locuri (Reșița și Timișoara) și unde aveam studenți protestatari față de guvernul comunist (fratele Traian Morar, fratele Ionică Moldovan, etc.), lucru pentru care autoritățile comuniste au fost extrem de nemulțumite și au încercat să împiedice astfel de întruniri! L-am întrebat unde a fost când reprezentanții Comunității Baptiste din Timișoara au venit să verifice caseria Bisericii ca să ne acuze de gospodărirea neprincipială a fondurilor (iulie 1878)? Unde a fost când reprezentanții Uniunii Baptiste din București au venit în ocotmbrie 1978 ca să facă „ordine” în Biserică? Unde a fost în ziua de 15 octombrie 1978 când organizam botezul fără aprobarea autorităților? Unde a fost când frații și surorile din Biserică au făcut zid în jurul nostru ca să ne apere de milițienii ce au venit să ne aresteze când ne întorceam acasă de la Biserică? Unde a fost când frați și surori din alte orașe și sate din jurul Caransebeșului au venit în fața sediului miliției cerând eliberarea noastră? Unde a fost când eram duși la tribunal, ba la Reșița, ba la Timișoara, iar frații ce au crezut în justețea cauzei noastre veneau să asiste la proces? Unde a fost fratele George Dancea când am ieșit din închisoare?

Să clarificăm un lucru, fratele George Dancea nu avea nici o obligație să participe la cele menționate anterior. Dar, din moment ce pretinde că a fost un colaborator al ALRC-ului, avem dreptul să îi punem aceste întrebări. Dacă a fost un colaborator al ALRC-ului, așa cum pretinde Petre Cocârțeu (și fratele Dancea nu l-a corectat) cred că ar fi venit în casa mea și înainte de arestarea noastră și după eliberarea noastră din închisoare. Fapt este că fratele George Dancea a refuzat să aibe orice implicare în evenimentele ce au dus la condamnarea noastră. Cele spuse de Petre Cocârțeu, cum că George Dancea a fost un colaborator al ALRC-ului sunt lipsite de fundament. Fratele Ionel Jura, văr primar cu fratele Petre Cocârțeu, a fost implicat în toate evenimentele menționate, dar declară că George Dancea nu a fost prezent la nici o acțiune a ALRC-ului și la nici o acțiune a Bisericii Baptiste din Caransebeș care nu a fost pe placul autorităților.

De fapt, numele lui George Dancea nu apare nicăieri în analele ALRC-ului, deși există documente care nominalizează pe membrii fondatori și pe cei care au fost în linia a doua ( de exemplu Flonta, Dâmbeanu, Târziu, etc.), care nu semnaseră cererea de membru, dar susțineau activitatea ALRC-ului. Vom publica în curând lista celor ce au colaborat cu ALRC-ul. Fratele Dancea nu a participat la nici o ședință a ALRC-ului nici înainte de întemnițarea noastră, nici după ieșirea noastră din închisoare. Dacă a fost un simpatizant și colaborator al ALRC-ului, așa cum ni-l prezintă prietenul său apropiat, cum se face că nu m-a contactat niciodată după ieșirea din închisoare? Sunt întrebări la care fratele George Dancea nu poate să răspundă. Și mai avem o întrebare: Poate fratele George Dancea să ne aducă aminte de o acțiune a sa din perioada menționată prin care a condamnat autoritățile comuniste și a ajuns de aceea în conflict cu acestea, vreo acțiune de a sa în cadrul Bisericii din Caransebeș care să arate că într-adevăr a simpatizat cu ALRC-ul și a acționat solidar cu comitetul urât de comuniști și detestat de conducerea Cultului Baptist?

Da, ne-am fi bucurat dacă fratele Dancea ne-ar fi asistat în 1978 în lupta cu fiarele de la Uninea Baptistă care veniseră să ne sfâșie cu ajutorul autorităților. Timp de aproape un an comitetul a avut de luptat cu autoritățile și cu conducătorii corupți ai Cultului Baptist. Nu aveam între noi un om care să vorbească articulat și să ne poată reprezenta elocvent în acel conflict, dar fratele Dancea a rămas pe de lături, astăzi scuzându-se că el nu a fost prezent la acele evenimente ale Bisericii. Oridecâte ori l-am întrebat unde a fost, cu ocazia unui eveniment, el a răspuns evaziv că nu a fost prezent la Caransebeș.

Ce facem însă cu faptul că fratele Dancea a fost prezent după, după ce noi am fost arestați și comitetul nou „ales” a acționat  împotriva intereselor Bisericii și împotriva celor ce luptaseră pentru eliberarea de sub tutela autorităților?  Dar despre acestea în articolul viitor.

No comments: