Vasile Talpoș „salvează” Biserica din Giulești

„Salvatorul” Vasile Talpoș nu a intreprins acțiuni de salvare doar în cazul Bisericii Baptiste Iris-Cluj!  După mutarea sa la București, agentul secret cu numele conspirativ Profesorul trebuia să fie promovat în eșaloanele superioare ale Cultului Baptist. Problema era că nici o Biserică nu îl voia. În preajma alegerilor de la Uniune de la mijlocul anilor 1970 Profesorul a făcut o vizită de lucru pe la Bisericile din Arad ca să convingă una din ele să îl accepte în corpul pastoral și așa să fie în stare să candideze la una din funcțiile Uniunii Baptiste. Comuniștii îi promiseseră un post, dar nu putea candida dacă nu era pastor în vreuna din Bisericile Baptiste ale Uniunii. S-au făcut presiuni foarte mari asupra Comunității Baptiste din Arad de a-l admite între păstori și a avea astfel dreptul de a candida la o funcție superioară la Uninea Cultului Baptist. În urma concesiunilor făcute de cei din Comunitatea Baptistă de la Arad, Vasile Talpoș a reușit să ocupe în curând o funcție înaltă în conducerea Cultului Baptist. În această funcție a cutreierat pământul (la fel ca personajul cu aceleași realizări din Iov) și a adus servicii securității române promovând în străinătate imaginea unei Românii ce respectă drepturile credincioșilor baptiști. Pentru serviciile sale Profesorul a fost trimis la studii în Statele Unite pentru a-și lua doctoratul și pentru a putea prelua conducerea Seminarului Baptist de la București. Și comuniștii înțelegeau că Ioan Bunaciu este total incapabil să reprezinte interesele lor ca șef al Seminarului, având în vedere incultura și stupiditatea lui. Așa se face că Securitatea română a pregătit noi cadre pentru Seminarul Baptist din București, cap de listă fiind agentul secret cu numele conspirativ de Profesorul. Astfel Vasile Talpoș a ajuns șef la Seminarul Baptist din București.

Dar mai era o problemă. În București nu era nici o Biserică Baptistă disponibilă pentru ca Profesorul să își exercite și celelalte talente cu care fusese înzestrat de natură. Pe lângă talentul de a învăța pe alții, Profeorul mai avea și talentul de a păstori biserici. El nu putea să își irosească talentul de păstor fără a fi în fruntea unei Biserici! Și din moment ce nu era nici o Biserică disponibilă în capitală, în colaborare cu securitatea Profesorul a pus ochii pe Biserica Baptistă din Giulești care tocmai își construia localul de închinare fără aprobarea autorităților. Pedalând pe idea libertății de închinare a credincioșilor baptiști, Profesorul  a proclamat oficial libertatea securiștilor de a dărâma acea clădire și de a da un pașaport lui Buni Cocar, pastorul acelei biserici pe care l-a acuzat de erezie. Biserica din Giulești trebuia salvată cu orice preț de către Vasile Talpoș, de aceea el l-a picatat în culori sumbre pe Buni Cocar și cu ajutorul Securității l-a trimis în Statele Unite. Colaborarea Profesorului cu securitatea a fost atât de fructuoasă încât clădirea bisericii a fost dărâmată, pastoral Buni Cocar a plecat în Statele Unite și Profesorul și-a văzut visul cu ochii. A ajuns pastor în capitală și a salvat el Biserica Baptistă Giulești. A salvat-o de pericolul de a ajunge în conflice nerezolvabile cu Securitatea, a salvat-o de pericolul de a avea un locaș nou de închinare care nu era aprobat de Securitate și apoi a salvat-o de toți ceilalți păstori cumsecade care ar fi putut fi aleși democratic în poziția disponibilă. Vasile Talpoș a salvat Biserica Baptistă din Giulești de toate lucrurile pozitive care i s-ar fi putut întâmpla. Pentru merite deosebite a fost decorat atât de conducerea Uniunii Baptiste de la București cât și de Securitatea română.