Domnul Conțac – Un pedagog de școală nouă

Când îi lipsesc argumentele profesorul Emanuel Conțac apelează la umori caragialești pentru a-și camufla diletantismul.  Ca admirator al personajele lui Caragiale, probabil nu și-a dat seama cât de mult l-a emulat pe pedagogul de școală nouă, care, culmea similitudinii, era și el promotor de „metode revoluționare” în pedagogie. Uzând de cunoștințele sale istorice, pedagogul de școală nouă îi declara pe „toți magnații maghiari români de-ai noștri.” În mod paralel, aplicând aceeași tehnică persuasivă domnul Conțac îi transformă pe unii teologi fundamentaliști (tare încăpățânați în susținerea ineranței Scripturilor și a teologiei paulino-augustino-calviniste) în evoluționiști de ai săi.

Mândru de metoda sa (care – susținea el – fusese promovată de renumitul pedagog elvețian Pestalozzi), pedagogul de școală nouă, inconștient de procedurile sale ce frizau ridicolul, își identifica mentorul: „Căz doar asta-i metoda lui Peștaloții!” Studenții de la ITP pot de acum înainte, când vor fi acuzați de academism rudimentar și superficial, să se scuze, cu formula „căz doar asta-i metoda domnului Emanuel Conțac,”  pedagogul de școală nouă a vremii noastre. Dacă pedagogul de școală nouă a lui Caragiale a putut transforma cu o mișcare de condei pe magnații maghiari în români de ai noștri, de ce nu ar putea și profesorul Conțac să îi transforme pe teologii fundamentaliști în evoluționiști de ai săi, cu o similară mișcare de condei?

„Ferma animalelor” lui Vaișamar

Mai zilele trecute domnul Conțac se lăuda în gura mare cu înțelepciunea înaltă a cititorilor blogului său. Cât de deștepți sunt cititorii săi nu am putut ghici, dar am putut trage o concluzie despre „înțelepciunea” celor cu care conversează, deoarece la scrisul acestora am avut acces. Deși domnul Conțac nu divulgă sursa materialului pe care îl „critică” (o fi având dumnealui o vagă temere că unii cititori nu „este” așa naivi precum bănuiește el) cu retorismul personajeor caragialești, și deși cititorii blogului său nu au ajuns la sursa materialului criticat, unii din ei au fost extrem de intuitivi, nemaiavând nevoie să citească articolele pe care domnul Conțac le punea la stâlpul infamiei. Așa că au comentat în cunoștință de cauză, deoarece s-au putut sprijini pe obiectivitatea domnului blogger Conțac.

Deși nu și-a propus (cu toții îi cunoaștem modestia), domnul Conțac a devenit șeful unei ferme zoocratice în care supușii dumnealui au adoptat sistemul de gândire avansat de inteligentele animale orwelliene: „Four leg, good; two leg, bad.” Astfel, ghidați de înțelepciune domnului Conțac comentatorii săi au învățat să manifeste discernământ în analiza poziției unor teologi. „Evoluționiști? Buni! Fundamentaliști? Răi!” Aceasta este noua lozincă a fermei gestionate cu competență de domnul Conțac.

O mostră a înțelepciunii și discernământului comentatorilor blogului domnului Conțac ne-o oferă domnul Horwath care, după ce se angajează să facă radiografia celor ce nu sunt de acord cu domnul Conțac (și vă imaginați cât de pozitivă este această radiografie), postulează:

Nu am citit nimic despre B.B. Warfield, însă am citit numai laude despre dânsul. Nu mă surprinde că a dat crezare evoluționismului, și nu i-a ținut piept ca și catolicul G.K.Chesteron. Și Stott s-a mai jucat cu termenii, iar Papa Ioan Paul al II- lea a și semnat ceva documente recunoscând evoluția. Am citit asta în cărțulia apărută la Humanitas a abatelui Pierre.

Comentatorul se confesează că nu a citit nimic despre Warfield, și totuși ne asigură în propoziția a doua a comentariului său că a citit numai laude. Că a citit sau nu a citit, nu este important pentru el atât cât este de important să îl primească pe Warfield cu brațele deschise în tabăra evoluționiștilor.  Amicul Horwath (a și înghițit explicația domnului Conțac că B. B. Warfield a fost evoluționist!) este entuziasmat că „marii” teologi pe care îi enumeră (printre care și infailibilul papă) au trecut de la credința în Geneza la credința în evoluție!

După postularea entuziastă prietenul domnului Conțac trece la exemplificare și arată „beneficiile” pe care le obțin cei ce fac rocada fericită:

Erau ceva interviuri cu el, o cărțulie albastru deschis. Nu e de citit pentru cei cu probleme de inimă fiindcă poate să le facă rău, în sens teologic. Cartea asta m-a lăsat cu un gust amar, fiindcă așteptam mult mai mult de la un duhovnic de 90 de ani. Mi-am dat seama că este de fapt un filozof care știe teologie. Credea în evoluție, era de acord cu homosexualii, chiar și în rândul clericilor. Ba se mai lăuda că are un prieten homosexual, care a înființat o asociație ”David & Ionatan”, și ce bun preot e el…

Dacă comentatorii blogului domnului Conțac ar fi pe jumătate atât de inteligenți cât pretinde el, ar putea să vadă confuzia intelectuală a unuia care mai întâi preamărește pe cei care cred în evoluție, ca apoi în paragraful următor să își arate dezgustul pentru „duhovnicul” care „credea în evoluție, era de acord cu homosexualii, chiar și în rândul clericilor. Ba se mai lăuda că are un prieten homosexual, care a înființat o asociație ”David & Ionatan”, și ce bun preot e el…”

Se prea poate că amicul domnului Conțac nu face nici o legătură între abandoarea credinței în Geneza în favoarea teoriei evoluției pe de o parte, și problemele de moralitate generate de o asemenea abandonare, pe de altă parte. Este prea dificil pentru el să vadă că  credința în evoluție merge mână în mână cu acceptarea promiscuității și a perversiunilor sexuale. Probabil ar trebui să amintim domnului Conțac și prietenilor săi că explicația pe care Huxley a dat-o acceptării rapide a teoriei evoluției de către elitele intelectuale este tocmai dorința de a scăpa de autoritatea pe care Dumnezeu o are asupra noastră, dacă Geneza este adevărată.

Zoocrația ajunge o realitate când teocrația este dată la o parte.

Cum a ajuns Vaișamar să înfulece pe nerăsuflate regurgitările unor evoluționiști în privinţa lui B. B. Warfield

A fost B. B. Warfield evoluționist?  Așa ne spune cu confiență domnul Conțac  într-un articol de răbufnire în care dovedește în primul rând faptul că nu a lecturat nimic despre Warfield decât informația de pe Wikipedia care l-a trimis la un articol tendențios despre marele teolog. Autorul invocat pentru susținerea eronată a afirmației că  B.B. Warfield a fost  evoluționist este Mark A. Noll, care împreună cu David N. Livingstone au concoctat un articol ce îl declară pe Warfield de la începutul și până la sfârșitul vieții un evoluționist, cu excepția unei „rătăciri” de moment pe la mijlocul vieții! Că cei doi sunt mercenari  în slujba ideologiei evoluționiște, o știm. Dar ca domnul Conțac să preia fără discernământ aberațiile lor și să revendice și el pe Warfield pentru tabăra evoluționistă doar de dragul de a mai oferi o insultă mișcării fundamentaliste, este greu de crezut. Mai nădăjduiam totuși într-o licărire de obiectivitate și o fărâmă  de integritate scriitoricească în cazul domnului Conțac. Cel puțin putea să precizeze că există o dezbatere cu privire la „evoluționismul” lui Warfield (unii sunt înclinați să creadă că acesta ar fi fost evoluționist, alții contestă acest lucru). Dar, aș, domnul Conțac a găsit încă un piron pe care să îl împlânte în coșcigul fundamentalismului. Oare au cele expuse anterior ceva de a face cu afinitățile nou descoperite ale dumnealui pentru evoluționism? Nu ne-ar mira, deoarece de când este în cârdășie cu dr. Anglican, nu doar că s-a împrietenit cu palestinienii, dar dă semne că este deschis pentru achizițiile liberale ale acestuia, care nu sunt puține...

Care este realitatea în cazul lui Warfield?  Adevărul este că Warfield a fost influențat în direcția acceptării evoluționismului, pe când era student, de unul din profesorii săi evoluționiști, și a cântărit în anii studenției posibilitatea reconcilierii  Genezei cu teoria evoluției. A fost gata să privească obiectiv la argumentle aduse de evoluționiști și să le comenteze valabilitatea și posibilitatea, ceea ce dovedește că avea formație de om de știință, care nu acționează pe baza prejudecățior, ci este dispus să privească la evidențe. Dar de la acestă cântărire a teoriei până la aserțiunea că Warfield a fost evoluționist distanța este enormă și concluzia total nejustificată. În loc să citim interpretările evoluționiștilor teiști ar fi mai simplu să privim la cele declarate de Warfield în scrierile sale.

Este de remarcat articolul (pe care îl supunem atenței domnului Conțac) B. B. Warfield on Creation and Evolution a lui Fred G. Zaspel la

http://www.thegospelcoalition.org/publications/35-2/b-b-warfield-on-creation-and-evolution care arată clar cu citate extensive că B. B. Warfield nu a acceptat teoria evoluției ca fiind dovedită din punct de vedere științific.

Mai întâi este evaluată problematica:  

Warfield, we are often assured, the theologian of the doctrine of inspiration whose conservative credentials are unquestioned, is one who held both to the inerrancy of Scripture and theistic evolution. David N. Livingstone and Mark A. Noll have led the way in advancing this characterization.

Livingstone earlier claimed that Warfield “had been a key advocate of evolutionary theory at least since his student days at Princeton” and “remained enthusiastic” about the Darwinian theory throughout his theological career.”  More recently, Livingstone and Noll have argued that Warfield abandoned the theory of evolution temporarily but that over the course of his career came increasingly again to embrace it.

Warfield did claim to have accepted the theory of evolution in his youth, but he then rejected it early in his career. Thereafter he remained open to the possibility of it and affirmed that Scripture could accommodate it, if it were to be proven true, but he himself continued to reject the theory.

Și acum câteva citate oferite în articolul menționat, suficiente să demonstreze poziția creaționistă și antievoluționistă a lui B. B. Warfield.

Ce credea Warfield despre evoluție? O considera așa cum și este, un crez adoptat de naivi.

Over against the Christian conception there has arisen in our day, however, a movement which has undertaken to explain the world and all that it contains without God, without any reference to any unseen, supernatural, spiritual element. The watchword of this movement is “evolution.” And its confession of faith runs, “I believe in an eternal flux and the production of all things out of their precedent conditions through the natural inter-workings of the forces intrinsic to the changing material.

Ce credea Warfield despre probabilitatea ce există ca timpul plus șansa să producă o lume ordonată ce evoluează? Inexsitentă!

Aimless movement in time will produce an ordered world! You might as well suppose that if you stir up a mass of type with a stick long enough, the letters will be found to have arranged themselves in the order in which they stand on the printed pages of Dante’s Inferno. It will never happen—though you stir for an eternity. And the reason is that such effects do not happen, but are produced only by a cause adequate to them and directed to the end in view. . . . Assuredly, what chance cannot begin to produce in a moment, chance cannot complete the production of in an eternity. . . . What is needed is not time, but cause.

Christianity demands and must demand also the direct supernatural interference and immediate production by which something new is introduced which the existing matter and forces are incompetent to produce. At this point there is absolute conflict which cannot be compromised. One or the other must be overcome, and in being overcome must be so far discredited.

Cât de riguroasă este argumentarea folosită de evoluționiști  în a susține teoria lor dragă? Warfield ne spune că este total viciată.

Students of logic might obtain some very entertaining examples of fallacy by following the processes of reasoning by which evolutionists sometimes commend their findings to a docile world. . . . Because a possible genealogy can be constructed for a number of forms, chiefly in the upper strata, for which evolution might possibly supply an account, it does not follow that evolution is shown to be the true account of the whole series of forms presented to us in the crust of the earth.

Ce credea Warfield despre selecția naturală ca și cauză suficientă a evoluției? O altă imbecilitate sprijinită pe alte imbecilități.

The discrediting of his doctrine of natural selection as the sufficient cause of evolution leaves the idea of evolution without proof, so far as he [J. N. Shearman, the author under review] is concerned—leaves it, in a word, just where it was before he took the matter up. And there, speaking broadly, it remains until the present day. . . . Evolution is, then, if a fact, not a triumph of the scientist but one of his toughest problems. He does not know how it has taken place; every guess he makes as to how it has taken place proves inadequate to account for it. His main theories have to be supported by subsidiary theories to make them work at all, and these subsidiary theories by yet more far-reaching subsidiary theories of the second rank—until the whole chart is, like the Ptolemaic chart of the heavens, written over with cycle and epicycle and appears ready to break down by its own weight.

Warfield abordează întrebarea dacă evoluționismul este compatibil cu credința, și de la această întrebare trece la una mai importantă, dacă evoluționismul este compatibil cu Biblia. Dacă la prima întrebare unii pot răspunde pozitiv, la a doua este imposibil – susține el.

All statements will find their test in facts, but it does not thence follow that revelation will find its test in science. Science is not fact, but human reading of fact; and any human reading of fact may well bow humbly before the reading given by God. In the conflict between the infallible Word and the “infallible science,” it is the part of reason to prefer the word-statement sufficiently authenticated as divine to the word-statement which is obviously very human indeed.

Și acum iată concluzia bine documentată a lui Fred G. Zaspel:

Warfield further rejected as “exegetically untenable” the understanding of the “days” of Genesis 1 as twenty-four hour days standing at the climax of successive ages of development. With this he also rejects the understanding that the Genesis account concerns the origin only of those things which man can see, leaving unaddressed the long ages of development previous to man. And in an 1897 review of Methodist theologian Luther Tracy Townsend (1838–1922), Warfield enthusiastically commended the author for rejecting “not merely the naturalistic but also the timidly supernaturalistic answers” as to the origin of man and for insisting “that man came into the world just as the Bible says he did. Prof. Townsend has his feet planted here on the rock.” Then Warfield explained his support further: “When it is a question of scriptural declaration versus human conjecture dignified by any name, whether that of philosophy or that of science, the Christian man will know where his belief is due. . . . [Prof. Townsend’s] trust in the affirmations of the Word of God as the end of all strife will commend itself to every Christian heart. Warfield’s adherence to Scripture is obvious.

Evoluționismul lui Warfield? Fum de aruncat în ochii proștilor cu ocaua mare. Domnul Conțac devine tot mai iscusit în acest nou sport inventat de protipendada liberală. Deocamdată are un singur rival la poziția de campion, pe dr. Anglican.

Domnul Conțac răspunde, sau mai bine zis răbufnește!

La articolul nostru

Vaișamar atacă Fundamentalismul

domnul Conțac a răbufnit, așa cum îi este obiceiul oridecâteori  i se expun slăbiciunile pentru teologia liberală și pentru ecumenism, iar mai nou, simpatiile pentru palestinieni.  Iată comentariul său și răspunsul nostru:

Emanuel Conțac said...

Fiindcă logica nu este punctul dvs. foarte, mă simt dator cu niște explicații:
Diatriba mea nu este împotriva fundamentaliștilor în general, ci împotriva acelor fundamentaliști conspiraționiști!
Între fundamentaliști ca cei enumerați de dvs. și între dvs. înșivă e o distanță măricică, în sensul că respectivii știau greacă și ebraică (și multe altele), iar dvs. abia vă descurcați în limba română (limbă maternă).
Accept să fiu luat la rost de un B.B Warfield, dar nu și de un calomniator ca dvs., care îmi atribuie mie simpatii pentru fundamentalismul islamic!
Să vă fie rușine că la vârsta dvs. umblați cu asemenea lucruri slabe!
Chiar nu vă cunoașteți limitele? Ziceți Fudulul are lacune mari în educație și pociți limba română cu formulări incoerente ca cea de mai jos: „Studiază la Yale unde se devotează studiilor științelor umanistice printre care este și studiul limbii grecești și a celei latine”.
Dvs. spuneți că Warfield a scris un manual de critică textuală a Noului Testament! Eu vă întreb: dvs. ați citit la viața dvs. vreun manual de critică de text a NT? Sau vă place să vorbiți despre lucruri exotice?

Nicolae Rădoi said…

Se pare că limba română nu este punctual dvs. forte din moment ce faceți greșeli de exprimare (sau de grafie?) încă din prima propoziție. Eu nu sunt lingvist, așa că nu îmi fac probleme dacă la repezeală nu mă exprim întotdeauna corect, dar dacă aș fi în locul dvs. aș lăsa-o mai moale cu pretențiile că știți limba română și de aceea puteți apostrofa pe oricine are îndrăzneala să vă critice.

Știam că o să vă scuzați cu   „ Diatriba mea nu este împotriva fundamentaliștilor în general, ci împotriva acelor fundamentaliști conspiraționiști!” De ce nu ați făcut această distincție clară în articol? Deoarece voiați să aruncați noroi pe fundamentaliști și apoi să vă lăsați o portiță deschisă în cazul în care vă va fi expus felul viciat de argumentare.

Dar haideți să acceptăm de dragul argumentului explicația ce ați adus-o.  Se pare că nu aveți habar de problemele reale importate în câmpul traducerilor mai recente ale Bibliei în limba engleză. Vă voi oferi doar un exemplu pentru a demonstra cititorilor superficialitatea ce o dovediți în domeniu când, pe de o parte puneți de-a valma traducerile Bibliei în limba engleză și le considerați bune, iar pe de altă parte acuzați pe fundamentaliști de gândire paranoică ce vede conspirații acolo unde, chipurile, lipsesc cu desăvârșire.

Dacă pretindeți că sunteți în domeniu când e vorba de traduceri ale Bibliei în limba engleză, atunci ar trebui să știți câte ceva despre versiunea NIV 2011, ceea ce v-ar fi temperat zelul manifestat împotriva „fundamentaliștilor conspiraționiști.” O să vă spun eu ce ar fi trebuit să spuneți cititorilor deștepți ai blogului dvs.

Comitetul pentru traducerea NIV a recunoscut că a făcut schimbări de cuvinte și fraze în noua versiune pentru a aduce clarificări cu privire la homosexualitate.  Aceste  schimbări sunt, bineînțeles, pe linia unui program ideologic ce și-a propus să schimbe concepția cititorilor Bibliei cu privire la homosexualitate, scoțând sodomia de sub categoria păcatelor abominabile și prezentând-o  ca un stil diferit de viață, cu totul inocent.  Iarăși, nu este un secret că același Comitet a procedat în noua traducere la eliminarea genului așa cum era folosit în textul ebraic și grec, pas necesar pentru a promova în viitor genul neutru în cazul Divinității, și aceasta pentru a face pe placul feminiștilor și feministelor care își au agenda lor (http://www.christianpost.com/news/southern-baptists-pass-resolution-rejecting-2011-niv-at-annual-convention-51288/). O cunoașteți? Nu cumva și în această privință fundamentaliștii văd nejustificat o conspirație? Da, domnule Conțac, există conspirații, și ca pretins teolog ar trebui să cunoașteți aceste lucruri și să înțelegeți implicațiile grave ale unor astfel de traduceri printre care este și NIV. Iată un citat grăitor: “This translation alters the meaning of hundreds of verses, most significantly by erasing gender-specific details which appear in the original language.” Astfel, ar fi bine să nu mai acuzați pe fundamentaliști că strigă degeaba și găsesc conspirații acolo unde nu există. Faceți-vă temele înainte de a vă lansa în diatribe… Lucrul acesta v-ar putea scuti de multe necazuri. Mai citiți și acest citat care descrie datoria ce o aveți înaintea Domnului de a apăra Scripturile, dar pe care nu numai că nu ați îndeplinit-o, ci ați mers în direcție opusă: “As Southern Baptists, I don’t think we have the luxury of not speaking to this important issue. People are buying this translation unaware of what’s happening. We are the anchor of the evangelical world.” Și dacă ați învăța să vorbiți mai respectuos v-ar prinde și mai bine, nu de alta, dar dăscăliți pe cei ce urmează a fi predicatori. Ce să învețe de la dvs., insolența? Căci competență în domeniul în care predați nu prea se vede.

Încă o informație ce v-ar putea fi de folos. Mai zilele trecute două biserici baptiste foarte mari din Texas au hotărât să renunțe la folosirea traducerii NIV „due to accuracy concerns” (http://www.christianpost.com/news/texas-megachurch-quits-using-niv-over-accuracy-concerns-66858/). Dacă nu cunoașteți engleza, îmi face placere să vă traduc expresia de mai sus.   Păstorii acestor biserici mari (Gregg Matte de la First Baptist Church of Houston și Andrew Verley de la Jersey Village Baptist Church) nu pot fi încadrați în clica celor pe care îi acuzați a fi „fundamentaliști conspiraționiști!” și nici măcar în gruparea KJV only. Iată ce spune Andrew Verley despre noua traducere:

“I believe the TNIV or the NIV 2011 revision has drifted from what I would consider a true literal translation,” said Werley.

“As a communicator of God’s Word I want the Bible I use to be as accurate as possible to the literal intent of the authors.”

 Dar de ce ar trebui să îi credem pe cei doi păstori că traducerea NIV are probleme de acuratețe? De ce să nu îl credem pe Vaișamar când ne spune că toți cei care condamnă unele traduceri sunt paranoici!?  Domnule Conțac, în câte domenii sunteți  specialist? Sau, mai bine să vă întrebăm, în care domeniu nu sunteți specialist?

Referitor la formulările incoerente pe care aveți pretenția că le descoperiți mereu la alții, ce ar fi să le detectați în propria ogradă  și apoi să treceți și în ograda dr. Anglican care pledează în engleză pentru aceeași cauză nobilă ca și dvs., adică înființarea statului palestinian„preten,” într-un articol cu titlul de o șchioapă RECOGNISE PALESTINE (sic). Ne-ați lămurit câtă engleză și română știți. Și ne-ați lămurit și mai mult că nu aveți simpatii islamice.

Menționarea manualului de critică textuală s-a făcut numai pentru a vă demonstra că fundamentaliștii (pe care i-ați acuzat că nu știu limbi clasice) cunosc greacă, ceva mai mult ca dvs., evident.  Evaluarea eronată a fundamentaliștilor, pe care ați făcut-o cu atâta grabă, dovedește că pentru unii ca dr. Anglican și dr. Aoleo apărarea credinței de contrafacerile contemporane promovate fie prin teologie, fie prin traduceri este o realitate exotica. Este prea înaltă ca să o poată prinde.

Fiți liniștit, B. B. Warfield e mort și nu vă trage la socoteală. O fac însă alți credincioși fundamentaliști pentru care aveți un dispreț evident.  Numai că dacă nu ar fi fost vajnicii luptători fundamentaliști de la începutul secolului XX credința penticostală ar fi pe nicăieri. Și dacă nu ar exista și astăzi credincioși fundamentaliști care să manifeste vigilența cerută de Domnul Isus,  ereziile carismatice și ale liberalismului teologic de care sunteți înamorat ar domni cu certitudine peste tot.

Când un pretins lingvist se face de râs…

La articolul nostru Avantgardiști evanghelici români pledând pentru cauza islamului

am primit un comentariu de la domnul  Emanuel Conțac în care neagă cu vehemență că ar avea la inimă interesele islamismului, deși a petiționat cu aplomb pentru înființarea unui stat palestinian. Mai mult, ne acuză de necunoașterea limbii române, în argumentarea lui dovedind că, de fapt, el este deficitar în domeniu. Iată comentariul său și răspunsul nostru:

Emanuel Conțac said...

Noroc că cititorii mei sunt mai deștepți decât ai dvs., că altminteri mă regăseam în situația neplăcută de a trebui să dau o replică pe blogul meu acestei postări isterice și calomnioase. Dvs. nu știți să scrieți decent în limba română („avantgardit”?) și aveți pretenția să discutați problemele sofisticate ale Orientului Mijlociu! Interesele islamice apărate de mine sunt doar în mintea dvs. Atâta cât este și ea!

Nicolae Radoi said...

Noroc că cititorii noștri sunt și mai deștepți decât cei pe care îi lăudați că vă frecventează blogul. Dacă erau mai deștepți decât ai noștri v-ar fi corectat cu privire la acuza ce mi-o aduceți că nu cunosc bine limba română și pentru aceasta invocați cuvântul „avantgardist” pe care l-am scris cu „t” la mijloc, dvs. crezând că forma corectă este avangardist. Dacă nu vă este cu supărare, domnule lingvist Conțac, verificați informația pe care o scuipați ex cathedra. DER (Dicționarul etimologic al limbii române, București, 2002) al lui Alexandru Ciorănescu oferă următoarea informație:

avant-. Prefix împrumutat din fr. și care se aplică unor neologisme pentru a indica o poziție care precedă (în timp sau în spațiu) pe cea indicată de cuvântul simplu: avantgardă, s. f.; avantpost, s. n.; avantpremieră, s. f.

Dacă acest dicționar folosește forma „avantgardă,” dați-mi voie să o folosesc și eu, altfel puteți fi acuzat dv. de ignoranță. Adevărul este că ambele forme sunt corecte, și un lingvist ar fi trebuit să știe acest lucru! Dată fiind lipsa de substanță a comentariului ce ni l-ați trimis, se vede că ați trecut la lucruri triviale. Chiar este adevărat că necunoașterea grafiei corecte a cuvântului avantgardă descalifică pe cineva de la o discuție de principii? Dacă acesta este adevărul, atunci deja v-ați descalificat... 

Iarăși, nu știu dacă pentru dvs. informația unui dicționar este suficient de compententă, sau preferați să lucrați în continuare cu cunoștințele fragmentare pe care le-ați dovedit în acest caz refuzând să  verificați surse autorizate.

2. Aveți impresia că problemele sofisticate ale Orientului Apropiat trebuie să le lăsăm în seama dv. care deja ați dovedit că nu vă cunoașteți limba suficient? Dacă dv. aveți dreptul să le discutați, deși ați dovedit insuficientă cunoaștere a limbii române, cred că am dreptul să le discut și eu. Nu sunt așa de sofisticate precum orgolios pretindeți. Ca să le înțelegi ai nevoie să cunoști Scripturile, ceea ce evident că nu vă caracterizează. Nu, nu am greșit când am spus că sunteți extrem de înfumurat. Băgați de seamă că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri.” Vă pot da citatul și în greacă, dacă doriți, și dacă așa îl înțelegeți mai bine...

3. Suntem curioși să ne spuneți ale cui interese le-ați promovat când ați făcut petiție pentru înființarea unui stat palestinian, dacă nu ale islamului? Sau poate întrețineți idea că antrenarea dvs. în efortul de a se înființa un stat palestinian este în interesul sionismului? Scuzați-ne că nu am înțeles prea bine argumentarea alambicată de care dați dovadă. Dacă totuși voiați să promovați interesele sionismului prin petiția în care ați cerut înființarea statului palestinian, spuneți-ne-o direct, s-o știm și noi. Altfel suntem tentați să credem că petiția dvs. pentru înființarea unui alt stat islamic înseamnă sprijinirea intereselor islamice! Da, înființarea unui stat palestinian ce și-a propus eliminarea statului israelian înseamnă promovare a islamului. O logică cât de cât coerentă ne obligă la această concluzie. Dar probabil că pretindem prea mult de la dvs. când ne așteptăm la coerență logică.

Conțac între oglinzi paralele

pretty pencil artist said...

Va rog sa postati si acest articol http://ioan8.wordpress.com/2011/10/03/lectorul-universitar-emanuel-contac-de-la-itp-promoveaza-pe-blogul-lui-teologi-apostati-care-sunt-un-pericol-pentru-crestinism/ despre E. Contac

Vaișamar atacă Fundamentalismul

Nu este vorba de cel islamic, ci de cel creștin! Plecând de la o informație legată de o procedură de traducere a Scripturilor etichetată ca echivalență dinamică (aici), domnul Conțac trece brusc la o diatribă pe care o varsă cu zăduf și venin împotriva fundamentaliștilor caracterizându-i pe aceștia într-un mod care nu face cinste unuia ce ar trebui să arate onestitate scriitoricească.  Și ca să își dovedească poziția (probabil?) liberală, și ca să fie în ton cu orientarea politică corectă a mass mediei de stânga, domnul Conțac tună și fulgeră împotriva fundamentaliștilor (nu musulmani, ci creștini), a „fundamentaliştilor care se pasionează de teoria conspiraţiei şi care, prin urmare, văd în fiecare nouă traducere a Bibliei o încercare a „liberalilor” de a strecura erezii nimicitoare, de a crea confuzie şi de a tempera forţa versetelor / conceptelor pe care ei, fără a şti nici greacă, nici ebraică, socotesc că le interpretează cel mai bine. (Cum se întâmplă adesea, confuzia pandemică pe care o văd aceşti oameni este numai în minţile lor).”

Nu vom intra deocamdată în analiza aserțiunii domnului Conțac că fundamentaliștii se împotrivesc realizării oricărei alte traduceri în afară de KJV și că văd în traducerile moderne o încercare a liberalilor de a corupe doctrinele creștine cristalizate în timp, ci ne vom ocupa de astă data doar de insistența lui de a asocia fundamentalismul creștin cu ignoranța și confuzia. Fudulul are lacune mari în educație  – spune bine o zicală românească, pe care se pare că domnul Conțac nu o știe, și de aceea trebuie să îi oferim niște informații pe care ar fi trebuit să le stăpânească, mai ales că și-a permis să atace fundamentalismul creștin (știm că cel islamic îi este pe plac).

Cine sunt cei mai importanți reprezentanți ai fundamentalismului creștin pe plan mondial și cât de bine au cunoscut, sau cunosc aceștia limbile greacă și ebraică? Dacă domnul Conțac nu a auzit niciodată despre ei, atunci îi comunicăm nume precum R. A. Torrey, B. B. Warfield, J. Gresham Machen din trecut, și nume ca Al Mohler și Paige Patterson care se numără printre fundamentaliștii contemporani.

Reuben Archer Torrey (1856-1928) a fost unul din cei mai de seamă reprezentanți ai fundamentalismului creștin. Studiază la Yale unde se devotează studiilor științelor umanistice printre care este și studiul limbii grecești și a celei latine și este licentiat în anul 1875, la numai 19 ani! Tot atunci își an începe studiile la Yale Seminary pe care le termină în 1878. Printre studiile sale postuniversitare se înscriu și cele efectuate pe o perioadă scurtă în Germania la Leipzig și Erlangen. Este primul președinte al Institutului Biblic Moody din Chicago începând cu 1889, și a doilea decan al  Universității Biola din California începând cu 1912. R. A. Torrey este recunoscut ca o somitate în domeniul teologiei și educației creștine.

Benjamin Breckinridge Warfield (1851–1921) intra la vârsta de 17 ani în anul doi la Princeton University de unde, doi ani mai târziu, absolvește cu highest honors plasându-se pe locul întâi. După o călătorie de studii în Europa, la Edingurgh și Heidelberg, se întoarce în Statele Unite și își continua studiile la Princeton Seminary. Interesul său este îndreptat spre studiul limbii grecești și al Noului Testament. În 1886, la vârstya de 35 de ani i se oferă scaunul de profesor de teologie la Princeton Seminary. În același an scrie un manual de critică textuală a Noului Testament, ceea ce îl confirmă a fi autoritatea de vârf în domeniu.  A primit pe parcursul vieții cinci doctorate de la instituții prestigioase din America și din Europa. În concepția domnului Conțac fundamnentaliștii sunt incapabili de gândire critică și coerentă.

John Gresham Machen (1881 – 1937) a fost un alt nume celebru printre fundamentaliștii de la începutul secolului XX când liberalismul teologic a început să corupă doctrinele fundamentale ale creștinismului. A studiat începând de la 11 ani la așa numita University School for Boys unde a ajuns să stăpânească limbile clasice. La vârsta de 17 ani intră la Johns Hopkins University studiind mai departe limbile clasice (majored in Classics), după care a studiat la Princeton Seminary, și apoi a plecat în Germania unde a studiat Noul Testament cu faimoși profesori germani. Deși a fost etichetat în derâdere de liberali ca „fundamentalist” J. Gresham Machen a acceptat insultele liberalilor ripostând:

Do you suppose that I do regret my being called by a term that I greatly dislike, a “Fundamentalist”? Most certainly I do. But in the presence of a great common foe, I have little time to be attacking my brethren who stand with me in defense of the Word of God. (J. Gresham Machen: A Biographical Memoir, p. 337).

Interesant, că J. Gresham Machen consideră că fundamentaliștii apără Cuvântul lui Dumnezeu pe când domnul Conțac are o altă opinie. Dar să îl lăsăm pe J. G. Machen să vorbească din nou, deoarece se vede clar că domnul Conțac a înghițit gogorițele liberalilor care de la început și-au propus să discrediteze fundamentalismul. Machen sesizează care este problema cu termenul fundamentalist când spune:

it seems to suggest that we are adherents of some strange new sect, whereas in point of fact we are conscious simply of maintaining the historic Christian faith and of moving in the great central current of Christian life (Ibidem).

Se pare că domnul Conțac s-a cam deplast de la ceea ce se numește „curentul central și mare” al credinței creștine, și nici măcar nu este conștient de lucrul acesta. Altfel nu ar lua în derâdere pe cei care au luptat și luptă pentru credința sfinților.  

Și pentru ca domnul Conțac să nu rămână în întuneric în ce privește fundamentalismul, îi propunem să citească cele douăsprezece volume intitulate  The Fundamentals publicate între 1910 și 1915 de către Lyman și Milton Stewart pentru a asista pe credicnioși în lupta cu liberalismul teologic. Știm că o asemenea luptă nu este pe placul domnului Conțac, de aceea suntem reticenți să credem că va purcede la lectura ce i-am sugerat-o. Oricum dacă va avea curiozitatea să parcurgă cuprinsul acestor volume, va ajunge să cunoască și alte nume vestite ale fundamentaliștilor, și probabil că va concesiona că aceștia au știut și greaca și ebraica (cu certitudine cu mult mai bine decât le cunoaște dr. Conțac). Poate că în felul acesta va scăpa de niscai fumuri care i s-au cam urcat la cap.